ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței să constate existența calității acestuia de lucrător al Securității.

I.2. Prin sentința nr. 378 din 9 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 octombrie 2020, sub nr. x/2019.

Prin rezoluția din 12 octombrie 2020 a completului legal învestit, s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului, la data de 4 noiembrie 2021, cu citarea părților, iar prin încheierea de ședință pronunțată la această din urmă dată s-a încuviințat cererea de amânare formulată de recurentul-pârât și s-a acordat termen la data de 7 aprilie 2022.

I.4. Încheierea de suspendare a judecății. Aspecte procesuale

Prin încheierea din 7 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 378 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile nu s-au prezentat și nu au solicitat judecata în lipsă, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din același act normativ.

Termenul din 2 martie 2023 a fost stabilit pentru discutarea excepției de perimare a cauzei, părțile fiind citate cu această mențiune.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus la dosar, la data de 1 martie 2023, o cerere prin care a solicitat să se constate că în speță sunt incidente prevederile art. 416 raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 02.03.2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită și să constate că prezentul recurs s-a perimat, pentru considerentele ce succed.

Articolul 416 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituția perimării cererii, prevede că "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din același Cod statuează că:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speță, este de observat că prin încheierea din 7 aprilie 2022 a fost dispusă suspendarea judecății recursului, având în vedere că părțile, cu privire la care procedura era legal îndeplinită, nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menționată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 7 octombrie 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din același act normativ.

Înalta Curte reține că pentru termenul din 7 aprilie 2022 procedura a fost legal îndeplinită, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât, iar intimatul-reclamant a avut termen în cunoștință conform art. 229 alin. (1) C. proc. civ., părțile nefiind însă prezente în fața instanței de recurs, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la termenul menționat.

Deși încheierea din 7 aprilie 2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu art. 415 alin. (1) din același act normativ, ținând cont de faptul că această încheiere le-a fost comunicată la data de 5, respectiv 6 mai 2022, conform procesului-verbal de înmânare și dovezii de înmânare aflate la dosar.

În conformitate cu dispozițiile art. 416 din C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Așadar, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății recursului exercitat în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 07.04.2022, din vina părții, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deși i-a fost comunicată încheierea pronunțată la data menționată, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecății, precum și temeiul legal al acesteia, și nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni, timp în care nu au fost efectuate demersuri pentru reluarea judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu s-a făcut dovada că partea a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

În aceste condiții, reținând că de la momentul suspendării judecății, 07.04.2022, până la data de 07.10.2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., recurentul nu a formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același Cod, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu este incident vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit de instanță din oficiu și că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția perimării este fondată și că recursul promovat în cauză s-a perimat.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 378 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 378 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.