ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2133/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra constatării perimării cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2536 din 9 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția prescripției. De asemenea, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. prin B. și C.., în contradictoriu cu pârâtul D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 1427A din 1 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre nouă judecată curții de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că neexecutarea contractului a cărui rezoluțiune s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu era suficient de importantă. Invocă încălcarea prevederile art. 1361 - art. 1370 C. civ.. Menționează că debitul pe care l-a considerat exigibil, în valoare de 35.047,97 euro, reprezintă rate scadente și neachitate, împreună cu dobânda, și nu întreaga diferență de preț pe care intimatul o mai avea de plătit.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 procedură civilă.

Intimatul-pârât a depusă întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de la 5 octombrie 2022 judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților și față de faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La 25 ianuarie 2023, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, dar prin încheierea din 5 aprilie 2023, Înalta Curte a menținut măsura suspendării, în temeiul acelorași dispoziții legale și pentru aceleași motive reținute în încheierea din 5 octombrie 2022.

La 16 mai 2023, recurenta-reclamantă a solicitat repunere cauzei pe rol.

Analizând cu prioritate aspectul perimării recursului, față de dispozițiile art. 416 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Instanța supremă constată că judecata cauzei a fost suspendată la 5 octombrie 2022 întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și niciuna dintre părți nu a solicitat judecata cauzei în lipsă. La 25 ianuarie 2023, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol. Prin încheierea din 5 aprilie 2023, instanța a menținut măsura suspendării, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților și față de faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (2) din același cod s-a împlinit la 5 aprilie 2023 și este un termen imperativ, peremptoriu, întrucât în cadrul acestui termen partea interesată trebuie să efectueze acte de procedură în vederea judecării cauzei, altminteri intervenind stingerea procesului în faza în care se află.

Ca urmare, între data suspendării judecării cauzei prin încheierea de ședință din 5 octombrie 2022 și termenul de la 25 octombrie 2023 a existat o perioadă de 6 luni în timpul căreia părțile nu au îndeplinit niciun act de procedură și nu au intervenit cauze de întrerupere sau de suspendare în sensul art. 417-418 C. proc. civ.

Cererea de repunere pe rol formulată de recurenta-reclamantă la 25 ianuarie 2023 nu a avut efect întreruptiv deoarece actul de procedură trebuie efectuat în vederea judecării procesului. Or, autoarea căii de atac nu a solicitat judecata în lipsă, nici nu s-a prezentat la strigarea cauzei și astfel nu și-a consolidat interesul în continuarea demersului judiciar. Nici cererea de repunere pe rol depusă la 16 mai 2023 nu a avut efect întreruptiv, fiind formulată după împlinirea termenului de 6 luni.

Sancțiunea perimării intervine de drept și are ca efect desființarea actelor de procedură îndeplinite până la data împlinirii termenului prevăzut de lege, dar și a actelor întocmite ulterior.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1427A din 1 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. PRIN B. ȘI C.. împotriva deciziei civile nr. 1427A din 1 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2023.