ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2064/2023

HOTĂRÂRE

11.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2064/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la 06.12.2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul Tribunalul Brașov în calitate de ordonator secundar de credite, să calculeze și să plătească în favoarea reclamantului drepturile bănești cuvenite la momentul eliberării din funcție prin pensionare constând în cele 7 indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii, astfel cum sunt prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea 303/2004, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de la care dreptul era datorat (adică data pensionării) și până la data plății, sumă la care să se adauge dobânda legală penalizatoare, începând cu data pensionării, 15.08.2019 și până la data plății efective; obligarea pârâtului Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite pentru pârâtul Tribunalul Brașov, să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești pretinse de reclamant cu titlul de indemnizație de ieșire la pensie egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute impozabile, actualizate cu inflația și cu dobânda penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 518/MAS/12.04.2023, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtul Tribunalul Brașov prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că raportat la natura litigiului, conflict de muncă, la calitatea reclamantului de judecător pensionar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., sens în care a apreciat că la stabilirea competenței devin incidente dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Totodată, a apreciat că față de calitatea de pârât a Tribunalului Brașov, acestă instanță nu poate judeca litigiul, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres la art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. că această normă operează în situația în care instanța de judecată este pârâtă.

În acest context, constatând că reclamantul nu a optat pentru una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

La 02.05.2023 dosarul a fost înregistrat sub același număr unic, pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, care, prin sentința nr. 878/20.06.2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Brașov; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, evocând dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ..și ale art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, a reținut că față de calitatea reclamantului de fost judecător în cadrul Tribunalului Brașov, dispozițiile legale prim evocate nu sunt aplicabile, motiv pentru care competența de soluționare a pricinii revine, potrivit art. 269 din Codul Muncii, instanței de la domiciliul titularului acțiunii, respectiv Tribunalului Brașov.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Brașov cu un litigiu de muncă îndreptat împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Brașov.

Regulile de drept comun în materia litigiilor de muncă partajează competența de soluționare a unor asemenea litigii între tribunalele de la domiciliul reclamantului și cele în circumscripția cărora acesta își are locul de muncă; potrivit datelor de la dosar, aceasta ar reveni Tribunalului Brașov.

Reclamantul are calitatea de judecător pensionar și s-a adresat Tribunalului Brașov, împrejurare ce impune verificarea incidenței vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Întrucât la data sesizării instanței inițial învestite, reclamantul nu mai deținea calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Brașov, Înalta Curte constată că, la determinarea instanței competente teritorial să judece litigiul, nu pot fi reținute prevederile legale examinate mai sus.

Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (2

), aceste dispoziții, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În speță, Tribunalul Brașov are calitatea de pârât, împrejurare care atrage incidența art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., însă utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă faptul că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Reclamantul nu a înțeles însă să se îndrepte în fața unei asemenea instanțe, ci a învestit cu soluționarea litigiului chiar Tribunalul Brașov.

Prin urmare, reclamantul și-a exprimat opțiunea, prevalându-se de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și determinând în mod definitiv competența teritorială a Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de chemare în judecată.

În acest condiții, față de considerentele expuse în precedent și de manifestarea de voință exprimată de reclamant, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Brașov.