ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1414/2023

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor indicate în Anexa 1 coloanele H și I din contractele de credit menționate în Anexa 1 coloana F, din actele adiționale indicate (unde este cazul) în coloana J, pentru încălcarea de către pârâtă a următoarelor obligații: obligațiile de informare, consultare și avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractului de credit; obligația de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice); obligația de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare; obligația de a nu introduce clauze abuzive în contractul de credit;

- să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit, care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la data contractării creditului, la cursul CHF- LEU din acea zi (indicat în Anexa 1 coloana L);

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 296/2004, Legii nr. 363/2007, O.G. nr. 21/1992 și ale Legii nr. 93/2000.

Pârâta WWWWWWWWWWWWWWWWW. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea reconvențională a solicitat instanței ca, în ipoteza admiterii cererii principale și a obligării sale la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract care să prevadă restituirea creditului în RON, în principal:

- să constate ca fiind aplicabile convențiilor de credit în litigiu, menționate în Anexa 1 atașată cererii principale, începând cu data conversiei din CHF în RON, condițiile de finanțare (rata dobânzii curente și alte costuri) medii de pe piața din România practicate pentru produse de creditare similare în RON, la data efectuării conversiei, potrivit probatoriului care se va administra în cauză, în sensul aplicării la "valoarea creditului" menționată la art. 1 lit. b) din Condițiile speciale ale convențiilor convertită din CHF în RON, respectiv la principal, a costurilor produselor de creditare similare în RON;

- să dispună continuarea raporturilor contractuale de creditare în litigiu dintre părți, prin aplicarea începând cu data conversiei la "valoarea" creditului menționată la art. 1 lit. b) din Condițiile speciale ale convențiilor convertită în RON, a condițiilor medii de pe piața din România pentru produse de creditare similare în RON, existente la momentul conversiei fiecărei convenții de credit în parte, potrivit probatoriului care se va administra în cauză.

În subsidiar, pârâta a solicitat instanței:

- să constate ca fiind aplicabile convențiilor de credit în litigiu (menționate în Anexa 1 atașată cererii principale, introductive de instanță), începând cu data conversiei din CHF în RON, condițiile de finanțare (rata dobânzii curente, costuri și alte condiții) practicate de WWWWWWWWWWWWWWWWW. pentru produse de creditare similare în RON, aflate în oferta WWWWWWWWWWWWWWWWW. la data efectuării conversiei, potrivit anexei 3 la prezenta cerere, în sensul aplicării la "valoarea creditului" menționată la art. 1 lit. b) din Condițiile speciale ale convențiilor convertită din CHF în RON, respectiv la principal, a costurilor produselor de creditare similare în RON;

- să dispună continuarea raporturilor contractuale de creditare în litigiu dintre părți, prin aplicarea începând cu data conversiei la "valoarea" creditului menționată la art. 1 lit. b) din Condițiile speciale ale convențiilor convertită în RON, a condițiilor de finanțare practicate de WWWWWWWWWWWWWWWWW. pentru produse similare în RON, aflate în oferta băncii la momentul conversiei fiecărei convenții de credit în parte, potrivit Anexei nr. 3 la cerere.

Prin încheierea de ședință din 26 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a respins cererea de îndreptare a unor erori materiale din cuprinsul Anexei 1 la cererea de chemare în judecată, formulată de XXXXXXXXXXXXXXXXX. și YYYYYYYYYYYYYYYYY., ca inadmisibilă, reținându-se, în esență, că această cerere a fost formulată de persoane care nu au calitatea de reclamanți.

La același termen, s-au disjuns capetele de cerere formulate de reclamanții W., V., PP., PPP., OOO., HHHHHHHHH., FFFFFFFFF., JJJJJJJJJJJJJ., VVVVVVVVVVVVV., CC., RRRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSSS., AAAAAAAAAAAAAAAAA., ZZZZZZZZZZZZ., XXXXXXXXXXXX. de capetele de cerere formulate de ceilalți reclamanți indicați în Anexa 1 la cererea de chemare în judecată și s-a dispus formarea unui nou dosar, nr. x/2015, cu același obiect și în contradictoriu cu aceeași pârâtă WWWWWWWWWWWWWWWWW.

Totodată, s-a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtă, de cererea principală și s-a dispus formarea unui nou dosar, nr. x/2015, având ca reclamantă pe WWWWWWWWWWWWWWWWW. și ca pârâți pe reclamanții menționați în Anexa 1 la cererea de chemare în judecată la pozițiile 1-22, 25-45, 47-74, 77-226, 229-340, 342-352, 357-406, 409-444 și 446-470, iar ca obiect acțiune în constatare - obligația de a face.

Prin sentința civilă nr. 6544 din 20 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a luat act de renunțarea reclamanților D., E., F., G., H., I., J., N., O., P., Q., R., X., Y., Z., GG., HH., KK., LL., MM., NN., OO., QQ., UU., VV., UUU., XX., YY., ZZ., AAA., EEE., DDD., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., QQQ., SSS., VVV., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., HHHH., NNNN., OOOO., QQQQ., TTTT., UUUU., YYYY., ZZZZ., CCCCC., HHHHH., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., SSSSS., TTTTT., UUUUU., WWWWW., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., EEEEEE., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., VVVVVV., WWWWWW., UUUUUU., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., NNNNNNN., OOOOOOO., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE., GGGGGGGG., FFFFFFFF., KKKKKKKK., LLLLLLLL., MMMMMMMM., NNNNNNNN., SSSSSSSS., TTTTTTTT., YYYYYYYY., ZZZZZZZZ., DDDDDDDDD., EEEEEEEEE., GGGGGGGGG., IIIIIIIII., MMMMMMMMM., NNNNNNNNN., LLLLLLLLL., PPPPPPPPP., QQQQQQQQQ., RRRRRRRRR., WWWWWWWW., XXXXXXXXX., YYYYYYYYY., BBBBBBBBBB., CCCCCCCCCC., DDDDDDDDDD., GGGGGGGGGG., HHHHHHHHHH., JJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKK., LLLLLLLLLL., OOOOOOOOOO., RRRRRRRRRR., SSSSSSSSSS., ZZZZZZZZZZ., BBBBBBBBBBB., LLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNN., QQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRR., XXXXXXXXXXX., YYYYYYYYYYY., AAAAAAAAAAAA., FFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKK., QQQQQQQQQQQQ., UUUUUUUUUUUU., TTTTTTTTTTTT., YYYYYYYYYYYY., BBBBBBBBBBBBB., EEEEEEEEEEEEE., LLLLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMMMM., PPPPPPPPPPPPP., WWWWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXXXX., AAAAAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBBBBB., GGGGGGGGGGGGGG., JJJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKKK., OOOOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPPPP., VVVVVVVVVVVVVV., YYYYYYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFFFFF., MMMMMMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPPPPP., RRRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUUUU., XXXXXXXXXXXXXXX., YYYYYYYYYYYYYYY., AAAAAAAAAAAAAAAA., EEEEEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJJJJ., MMMMMMMMMMMMMMMM., OOOOOOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPPPPPP., UUUUUUUUUUUUUUUU., VVVVVVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXXXXXXX., YYYYYYYYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEEEEEEE., JJJJJJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMMMMMMMM., OOOOOOOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPPPPPPP., la judecata cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta WWWWWWWWWWWWWWWWW.

De asemenea, s-a admis excepția lipsei de interes, în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta VVVVV., fiind respinsă cererea formulată de această parte, în contradictoriu cu pârâta, ca lipsită de interes, și s-a respins excepția prescripției extinctive, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., K., L., M., S., T., U., V., W., AA., BB., CC., DD., EE., FF., II., JJ., PP., RR., SS., TT., WW., BBB., CCC., GGG., FFF., OOO., PPP., RRR., TTT., WWW., XXX., YYY., GGGG., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., PPPP., RRRR., SSSS., VVVV., WWWW., XXXX., AAAAA., BBBBB., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., IIIII., QQQQQ., RRRRR., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., UUUUUUUU., VVVVVVVV., XXXXXXXX., AAAAAAAAA., BBBBBBBBB., CCCCCCCCC., FFFFFFFFF., HHHHHHHHH., JJJJJJJJJ., KKKKKKKKK., OOOOOOOOO., SSSSSSSSS., TTTTTTTTT., UUUUUUUUU., VVVVVVVVV., WWWWWWWWW., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAA., EEEEEEEEEE., FFFFFFFFFF., IIIIIIIIII., MMMMMMMMMM., NNNNNNNNNN., PPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQ., TTTTTTTTTT., UUUUUUUUUU., VVVVVVVVVV., WWWWWWWWWW., WWWWWWWWWW., XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., AAAAAAAAAAA., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKK., OOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPP., SSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUU., VVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWW., ZZZZZZZZZZZ., BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEE., LLLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPP., RRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSS., VVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXXX., ZZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAAA., CCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDD., FFFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKK., NNNNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOOOO., QQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUU., VVVVVVVVVVVVV., YYYYYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZZZZ., CCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFFFF., HHHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIIII., LLLLLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNNNNN., QQQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSS., UUUUUUUUUUUUUU., TTTTTTTTTTTTTT., WWWWWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXXXXX., GGGGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLLLL., QQQQQQQQQQQQQQQ., VVVVVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWWWWW., ZZZZZZZZZZZZZZZ., BBBBBBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDDDD., KKKKKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLLLLL., NNNNNNNNNNNNNNNN., QQQQQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTTTTT., FFFFFFFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIIIIIII., NNNNNNNNNNNNNNNNN., QQQQQQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUUUUUU. și VVVVVVVVVVVVVVVVV., în contradictoriu cu pârâta WWWWWWWWWWWWWWWWW., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1636 din 23 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanți față de care instanța de fond a dispus disjungerea și formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2015, potrivit încheierii de ședință din 26 mai 2015, respectiv: W., V., PP., PPP., OOO., HHHHHHHHH., FFFFFFFFF., JJJJJJJJJJJJJ., VVVVVVVVVVVVV., CC., RRRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSSS., AAAAAAAAAAAAAAAAA., ZZZZZZZZZZZZ. și XXXXXXXXXXXX..

Totodată, în temeiul art. 463 C. proc. civ. a luat act de cererea de renunțare la judecata căii de atac a apelului, formulată de următorii apelanți-reclamanți: IIIIIIIIII., EE., II., JJJJJJ., IIIIII., WWWWWWWWW., KKKKKKKKK., JJJJJJJJJ., TTTTTTTTTT., ZZZZZZZ. și AAAAAAAA..

De asemenea, a fost respinsă calea de atac a apelului, ca nefondată, declarată de restul reclamanților, împotriva sentinței civile nr. 6544 din 20 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 2001 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a civilă au fost respinse cererile de îndreptare a erorii materiale și lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1636 din 23 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, formulate de reclamanții JJJJJJ. și IIIIII..

Întreaga argumentare subsumată motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondată, întrucât decizia recurată respectă mecanismul de verificare impus de Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, așa cum a fost explicat de CJUE în cauza C-186/16. În considerarea forței obligatorii a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, căreia îi corespunde forța obligatorie a normelor interpretate, dat fiind faptul că principalul scop al procedurii prevăzute la art. 267 din TFUE este aplicarea uniformă a dreptului Uniunii Europene, verificările ce trebuie să fie realizate de către instanță din perspectiva caracterului abuziv al clauzelor contestate trebuie să se raporteze la următoarele repere: 1. în ce măsură clauza contractuală reflectă acte sau norme obligatorii ale dreptului național (în care se includ și normele supletive de la care părțile nu au derogat); 2. dacă se constată că clauza nu este inclusă în excepția menționată la punctul 1, trebuie să se examineze dacă aceasta intră sub incidența noțiunii de "obiect principal al contractului"; 3. în măsura în care clauza se circumscrie noțiunii de "obiect principal al contractului", trebuie verificat caracterul ei clar și inteligibil, demers în cadrul căruia prezintă relevanță publicitatea și informațiile furnizate de împrumutător în cadrul negocierii contractului de împrumut; 4. dacă se ajunge la concluzia că nu a existat o informare satisfăcătoare a consumatorului și, deci, clauza nu are caracter clar și inteligibil, trebuie analizat dacă există un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și dacă este respectată cerința bunei-credințe. Această verificare a fost corect realizată de instanța de apel, aceasta statuând, printr-o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale, că o astfel de clauză, contestată de reclamanți, reflectă principiul nominalismului monetar care are caracter supletiv, dispoziția legală suplinind absența unui acord al părților în această privință. Este esențial de reținut că articolul 1 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, transpus în dreptul național prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 instituie o excludere din domeniul de aplicare a regimului acestei Directive a acelor clauze contractuale care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii. În sensul atribuit de dreptul Uniunii Europene, actele sau normele obligatorii ale dreptului național sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei 93/13, atât normele imperative, cât și cele supletive, acestea din urmă fiind menționate în mod expres în considerentul al treisprezecelea ca fiind cele ce se aplică între părțile contractante cu condiția să nu se fi instituit alte acorduri. Cum în mod corect a reținut și instanța de apel, această interpretare a prevederilor Directivei 93/13 a fost evidențiată și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Astfel, în Cauza C-92/11 RWE Vertrieb AG împotriva Verbraucherzentrale Nordrhein - Westfalen eV, Curtea a reținut următoarele:

"după cum reiese din al treisprezecelea considerent al Directivei 93/13, excluderea prevăzută la articolul 1 alin. (2) din Directiva 93/13 cuprinde clauze care reflectă dispoziții din dreptul național care se aplică între părțile contractante independent de alegerea acestora sau cele ale dispozițiilor menționate care sunt aplicabile din oficiu, cu alte cuvinte în lipsa unui aranjament diferit al părților în această privință" (par. 26); "această excludere a aplicării regimului Directivei 93/13 este justificată de faptul că, în cazurile prevăzute la punctele 26 și 27 din prezenta hotărâre, se poate prezuma în mod legitim că legiuitorul național a stabilit un echilibru între ansamblul drepturilor și obligațiilor părților în anumite contracte" (par. 28). În Cauza C-34/13 Monika Kusionova împotriva ZZZZZZZZZZZZZZZZZ. a.s., Curtea a menționat că "această excludere presupune îndeplinirea a două condiții. Pe de o parte, clauza contractuală trebuie să reflecte un act cu putere de lege sau o normă administrativă, iar, pe de altă parte, respectivul act cu putere de lege trebuie să fie obligatoriu" (par. 78). Totodată, Curtea a reținut că "pentru a stabili dacă o clauză contractuală este exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 93/13, revine instanței naționale sarcina să verifice dacă această clauză reflectă prevederile din dreptul național care se aplică între părțile contractante independent de alegerea lor sau pe cele care sunt aplicabile ope legis, cu alte cuvinte în lipsa unui acord diferit între părți în această privință" (par. 79). Contrar celor susținute prin motivele de recurs, din însăși hotărârea invocată de autorii căii de atac, respectiv Hotărârea pronunțată în Cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc și alții împotriva AAAAAAAAAAAAAAAAAA. S.A. rezultă că expresia "acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii", în sensul articolului 1 alin. (2) din Directivă, acoperă, în raport de al treisprezecelea considerent al acesteia, și norme supletive, respectiv acelea care, potrivit legii, se aplică între părțile contractante cu condiția ca părțile să nu fi derogat prin convenție. În această cauză, care vizează tocmai o situație precum cea dedusă judecății în prezentul dosar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuând prin Hotărârea pronunțată în Cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc și alții împotriva AAAAAAAAAAAAAAAAAA. S.A., că "articolul 1 alin. (2) din Directiva 93/13 instituie o excludere din domeniul de aplicare al acesteia, care vizează clauzele care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii" (par. 27); "că această excludere presupune îndeplinirea a două condiții. Pe de o parte, clauza contractuală trebuie să reflecte un act cu putere de lege sau o normă administrativă, iar, pe de altă parte, actul sau norma respectivă trebuie să fie obligatorie" (par. 28); că "pentru a stabili dacă o clauză contractuală este exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 93/13, revine instanței naționale sarcina să verifice dacă această clauză reflectă prevederile din dreptul național care se aplică între părțile contractante independent de alegerea lor sau pe cele care sunt de natură supletivă și, prin urmare, aplicabile ope legis, cu alte cuvinte în lipsa unui acord diferit între părți în această privință" (par. 29). Astfel, prin Hotărârea pronunțată în Cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc și alții împotriva AAAAAAAAAAAAAAAAAA. S.A., Curtea de Justiție a Uniunii Europene a instituit o ordine de prioritate a condițiilor care trebuie să fie verificate din perspectiva Directivei 93/13, neîndeplinirea uneia dintre condiții făcând de prisos analiza celor subsecvente și determinând concluzia lipsei caracterului abuziv al clauzei cercetate. Recent, prin Hotărârea Curții de Justiție din data de 9 iulie 2020, pronunțată în Cauza C-81/19, NG, OH împotriva S.C. BBBBBBBBBBBBBBBBBB. S.A., având ca obiect o cerere de decizie preliminară ce privește, într-o primă întrebare, interpretarea Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în sensul de a se stabili dacă articolul 1 alin. (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, ci reflectă o normă care, potrivit legii naționale, se aplică între părțile contractante în lipsa unui acord diferit în această privință, intră în domeniul de aplicare al acestei directive, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, în considerarea propriei jurisprudențe, următoarele:" împrejurarea că legiuitorul național a stabilit un echilibru între ansamblul drepturilor și obligațiilor părților la anumite contracte nu constituie o condiție pentru aplicarea excluderii prevăzute la articolul 1 alin. (2) din Directiva 93/13, ci justificarea unei astfel de excluderi." Rezultă că, pentru a stabili dacă condițiile excluderii prevăzute la articolul 1 alin. (2) din Directiva 93/13 sunt îndeplinite, Curtea a statuat că îi revine instanței naționale sarcina să verifice dacă clauza contractuală vizată reflectă dispoziții de drept național care se aplică în mod imperativ între părțile contractante independent de alegerea lor sau dispoziții de natură supletivă și, prin urmare, aplicabile automat, cu alte cuvinte în lipsa unui acord diferit între părți în această privință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2013, RWE Vertrieb, C-92/11, EU:C:2013:180, punctul 26, Hotărârea din 10 septembrie 2014, Kušionová C-34/13, EU:C:2014:2189, punctul 79, Hotărârea din 20 septembrie 2017, Andriciuc și alții, C-186/16, EU:C:2017:703, punctele 29 și 30, precum și Hotărârea din 3 martie 2020, Gómez del Moral Guasch, C-125/18, EU:C:2020:138, punctul 32). Ca atare, prin decizia recurată, instanța de apel a stabilit în mod corect, pe baza prevederilor contractuale și legale, cu referire la clauzele contestate de reclamanți, că acestea reflectă principiul nominalismului monetar, reglementat de art. 1578 C. civ. din 1864. Conform acestui text de lege:

"obligația ce rezultă din împrumut de bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract", iar la alin. (2) se prevede "întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs la momentul plății." Altfel spus, debitorul obligației de restituire a unui împrumut de consumație (categorie care include și creditele bancare) va fi liberat prin plata sumei numerice arătate în contract, indiferent de fluctuațiile monedei în care a fost acordat împrumutul. Părțile ar fi putut deroga de la aceste prevederi legale, dar nu au făcut-o, astfel că norma menționată se aplică în lipsa unei alte înțelegeri a părților. S-a reținut cu justețe că prevederile art. 1578 C. civ. cuprind o dispoziție legală dispozitivă supletivă ce se aplică ope legis în lipsa unui acord diferit între părți, în același sens - al calificării acestor dispoziții drept norme cu caracter supletiv ce se aplică și în lipsa unei mențiuni exprese în contract, putând fi amintite și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 62/2017. În atare context, Înalta Curte reține că, față de prevederile Legii nr. 193/2000, interpretate în lumina Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a celor statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, clauza contractuală, care prevede obligația pentru împrumutat de a restitui creditul în moneda în care a fost acordat (CHF), nu poate forma obiectul cenzurii instanței de judecată, din următoarele rațiuni de ordin legal: Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi. Această prevedere legală transpune în dreptul intern dispozițiile art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, potrivit cărora dispozițiile prezentei directive nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii sau dispozițiile ori principiile din convențiile internaționale la care statele membre sau Comunitatea sunt părți. Pentru a identifica aria de excludere vizată de această dispoziție legală, este necesară determinarea conținutului noțiunii de "acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii", determinare care este realizată, fără echivoc, chiar în preambulul Directivei în considerentul al treisprezecelea, unde se prevăd următoarele:

"întrucât se consideră că actele cu putere de lege sau normele administrative ale statelor membre, care determină direct sau indirect clauzele contractelor încheiate cu consumatorii, nu conțin clauze abuzive; întrucât, în consecință, nu este necesar ca prezenta directivă să se aplice clauzelor care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii și principiile sau dispozițiile din convențiile internaționale la care statele membre sau Comunitatea sunt părți; întrucât, în această privință, formularea "acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii" din articolul 1 alin. (2) se referă și la normele care, în conformitate cu legea, se aplică între părțile contractante, cu condiția să nu se fi instituit alte acorduri". Din cele anterior menționate reiese că în aria de excludere din domeniul de aplicare al Directivei 93/13 se numără nu doar clauzele care transpun prevederi imperative din dreptul național, ci și cele care transpun prevederi supletive, aplicabile între părți în lipsa unei derogări de la acestea. Conjuncția "sau", utilizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în paragrafele 79, respectiv 29 ale hotărârilor pronunțate în cauzele C-34/13 Monika Kusionova împotriva ZZZZZZZZZZZZZZZZZ., respectiv C-186/16 Ruxandra Andriciuc și alții împotriva AAAAAAAAAAAAAAAAAA. S.A., nu are sens adversativ, nefiind destinată a pune în antiteză ipotezele pe care le leagă (a normelor imperative și a celor supletive), ci sens disjunctiv, ceea ce semnifică faptul că, în oricare dintre cele două ipoteze, este aplicabilă premisa avută în vedere (excluderea clauzei din domeniul de aplicare al directivei). Este de reținut faptul că dispozițiile de drept intern care au transpus Directiva 93/13 nu au instituit un regim derogatoriu de la aceasta, prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 făcând vorbire de clauze contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare, fără a distinge după cum aceste acte normative sunt imperative ori supletive. Aplicând în cauza de față argumentele anterior expuse, reiese cu evidență faptul că stipulațiile din contractul de credit care prevăd obligația pentru reclamanți, în calitate de împrumutați, de a restitui creditul în moneda în care acesta a fost acordat (CHF), sunt excluse din domeniul de aplicare al Legii nr. 193/2000 și al Directivei 93/13, întrucât preiau o dispoziție supletivă din dreptul intern (art. 1578 din C. civ. din 1864), de la care părțile nu au derogat. În concluzie, clauzele care stipulează restituirea creditului în aceeași monedă în care a fost acordat (CHF) transpun o normă supletivă din dreptul național, astfel că sunt exceptate din domeniul de aplicare al Directivei 93/13 și al Legii nr. 193/2000, instanța de apel statuând în mod judicios asupra acestui aspect. Neintrând în domeniul de aplicare al legii, în mod evident nu se mai impune analiza criticilor referitoare la includerea acestor clauze în noțiunea de obiect principal al contractului, la cerințele de transparență a clauzelor sau de informare a consumatorului ori la cerințele de echilibru sau de bună-credință etc. a fost admis recursul declarat de reclamanții A., B., C., K., L., M., S., T., U., V., W., AA., BB., CC., DD., EE., FF., II., JJ., PP., RR., SS., TT., WW., BBB., CCC., FFF., GGG., OOO., PPP., RRR., TTT., WWW., XXX., YYY., GGGG., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., PPPP., RRRR., SSSS., VVVV., WWWW., XXXX., AAAAA., BBBBB., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., IIIII., VVVVV., QQQQQ., RRRRR., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., UUUUUUUU., VVVVVVVV., XXXXXXXX., AAAAAAAAA., BBBBBBBBB., CCCCCCCCC., FFFFFFFFF., HHHHHHHHH., JJJJJJJJJ., KKKKKKKKK., OOOOOOOOO., SSSSSSSSS., TTTTTTTTT., UUUUUUUUU., VVVVVVVVV., WWWWWWWWW., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAA., EEEEEEEEEE., FFFFFFFFFF., IIIIIIIIII., MMMMMMMMMM., NNNNNNNNNN., PPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQ., TTTTTTTTTT., UUUUUUUUUU., VVVVVVVVVV., WWWWWWWWWW., WWWWWWWWWW., XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., AAAAAAAAAAA., CCCCCCCCCCC., CCCCCCCCCCCCCCCCCC.,EEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKK., OOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPP., SSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUU., VVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWW., ZZZZZZZZZZZ., BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEE., LLLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPP., RRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSS., VVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXXX., ZZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAAA., CCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDD., FFFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKK., NNNNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOOOO., QQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUU., VVVVVVVVVVVVV., YYYYYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZZZZ., CCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFFFF., HHHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIIII., LLLLLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNNNNN., QQQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTTT.,UUUUUUUUUUUUUU., WWWWWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXXXXX., GGGGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLLLL., QQQQQQQQQQQQQQQ., VVVVVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWWWWW., ZZZZZZZZZZZZZZZ., BBBBBBBBBBBBBBBB. CCCCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDDDD., KKKKKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLLLLL., NNNNNNNNNNNNNNNN., QQQQQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTTTTT.,FFFFFFFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIIIIIII., DDDDDDDDDDDDDDDDDD., NNNNNNNNNNNNNNNNN., QQQQQQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUUUUUU. și VVVVVVVVVVVVVVVVV. împotriva deciziei civile nr. 1636 din 23 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, precum și recursul declarat de reclamanții JJJJJJ. și IIIIII. împotriva deciziei nr. 2001/2018 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au fost casate deciziile atacate și a fost trimisă cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

De asemenea, s-a luat act de renunțările la judecată formulate de recurenții-reclamanți TTTTTTTTTTT., SSSSSSSSSSS., IIIIIIIIIIIIIIIII., HHHHHHHHHHHHHHHHH., AAAAAAAAAAA., GGGGG., MMMMMMMMMMMM., LLLLLLLLLLLL., CCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEEEEEEEE., NNNNNNNNNNNNNNNNN. și DDDDDDDDDDDDDDDDDD., TTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUU., VVVVVVVVV., FFFFFFFFFFFFFF., L., M., CCCCCCCCCCCCCCCCCC. și XXXX. și, în consecință, a fost anulată în parte decizia civilă nr. 1636 din 23 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și sentința civilă nr. 6544/20.11.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în privința acestora.

În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la data de 17.06.2021 sub nr. x/2014*.

S-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți: FFF., QQQQQQQ., IIIII., UUUUUUU., EEEEE., CCCCCCCCCCCCC., CC., UUUUUUUUUU., DDDDDDDDDDDDDDDDDD., TTTTTTTTTTTTTTTTT., SSSSSSSSSSSSSSSSS., B., C., SS., K., RR., TT., U., T., W., GGGG., IIII., GGG., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., PPP., PPPP., OOO., RRRR., RRR., SSSS., TTT., NNNNNNNNNNNNN., WWW., VVVV., YYY., WWWW., XXXX., XXX., AAAAA., BBBBB., FFFFF., QQQQQ., RRRRR., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., GGGGGG., FFFFFF., V., HHHHHH., LLLLLL., MMMMMM., AA., OOOOOO., BB., NNNNNN., DD., EE., FF., II., JJ., PP., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., DDDDDDD., CCCCCCC., KKKKKKK., XXXXXX., JJJJJJJ., MMMMMMM., LLLLLLL., PPPPPPPP., OOOOOOOO., QQQQQQQQ., RRRRRRR., RRRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUUU., VVVVVVVV., XXXXXXXX., YYYYYYY., XXXXXXX., AAAAAAAAA., AAAAAAAA., BBBBBBBBB., CCCCCCCCC., JJJJJJJJ., IIIIIIII., HHHHHHHHH., FFFFFFFFF., HHHHHHHH., OOOOOOOOOOO., KKKKKKKKK., PPPPPPPPPPP., JJJJJJJJJ., OOOOOOOOO., UUUUUUUUUUU., TTTTTTTTT., SSSSSSSSS., MMMMMMMMMM., UUUUUUUUU., ZZZZZZZZZZZ., NNNNNNNNNN., BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCC., ZZZZZZZZZZZZ., QQQQQQQQQQ., EEEEEEEEEEEE., PPPPPPPPPP., XXXXXXXXXXXX., DDDDDDDDDDDD., AAAAAAAAAAAAA., DDDDDDDDDDDDD., FFFFFFFFFFFFF., KKKKKKKKKKKKK., VVVVVVVVVV., WWWWWWWWWW., IIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJ., WWWWWWWWWW., NNNNNNNNNNNN., XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., RRRRRRRRRRRRR., RRRRRRRRRRRR., QQQQQQQQQQQQQ., SSSSSSSSSSSSS., SSSSSSSSSSSS., OOOOOOOOOOOOO., TTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUU., CCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDD., VVVVVVVVVVVV., VVVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWW., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEE., YYYYYYYYYYYYY., GGGGGGGGGGG., FFFFFFFFFFF., ZZZZZZZZZZZZZ., NNNNNNNNNNNNNN., HHHHHHHHHHH., QQQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRRR., EEEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFFFF., TTTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUUU., ZZZZZZZZZZZZZZZ., IIIIIIIIIIIIII., XXXXXXXXXXXXXX., HHHHHHHHHHHHHH., CCCCCCCCCCCCCCCC., WWWWWWWWWWWWWW., BBBBBBBBBBBBBBBB., MMMMMMMMMMMMMM., LLLLLLLLLLLLLL., DDDDDDDDDDDDDDDD., NNNNNNNNNNNNNNNNN., JJJJJJJJJJJJJJJ., IIIIIIIIIIIIIII., KKKKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLLLL., KKKKKKKKKKKKKKKK., RRRRRRRRRRRRRRRRR., QQQQQQQQQQQQQQQQQ., LLLLLLLLLLLLLLLL., VVVVVVVVVVVVVVVVV., S., QQQQQQQQQQQQQQQ., UUUUUUUUUUUUUUUUU., NNNNNNNNNNNNNNNN., WWWWWWWWWWWWWWW., VVVVVVVVVVVVVVV., RRRRRRRRRRRRRRRR., QQQQQQQQQQQQQQQQ., SSSSSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTTTTT., IIIIIIIIIIIIIIIII., HHHHHHHHHHHHHHHHH., A., împotriva sentinței civile nr. 6544/20.11.2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata BBBBBBBBBBBBBBBBBB. S.A. (fostă S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW.)

În motivare, sub un prim aspect, recurenți au susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile Legii nr. 296/2004, analizând dintr-o perspectivă greșită obligația profesionistului de a nu pune în vânzare produse sau servicii financiare defectuoase (toxice) și îndeplinirea acestei obligații de către bancă. Dezvoltând această critică, au arătat că, în mod eronat s-a reținut că Legea nr. 296/2004 și O.G. nr. 21/1992 s-ar referi la produse în sens de bun material, produsele financiare neîncadrându-se în această categorie, în condițiile în care art. 25 lit. e) din Legea nr. 296/2004 reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin serviciul defectuos prestat.

De asemenea, s-a afirmat că, prin raportare la art. 25 lit. b) din Legea nr. 296/2004, este greșită concluzia conform căreia interesele economice au fost deplin satisfăcute la momentul acordării creditului, din moment ce, prin cererea de chemare în judecată, s-a invocat afectarea în continuare a intereselor economice a consumatorilor ca urmare a încheierii creditelor în CHF. Au argumentat recurenții că nu este suficientă utilizarea inițială a serviciului conform destinației sale, fiind necesar ca și ulterior acesta să nu afecteze viața, sănătatea, securitatea ori interesele economice ale consumatorilor.

Totodată, în aprecierea recurenților și teza potrivit căreia art. 17 din Codul consumului, referitor la măsura reparării sau înlocuirii produsului neconform, ar fi inaplicabil în cazul serviciilor, reprezintă o eroare a instanței de apel. Fac trimitere recurenții la textul art. 2 din Legea nr. 296/2004, conform căruia Codul consumului se aplică și serviciilor, inclusiv serviciilor financiare, destinate consumatorilor.

Sub un al doilea aspect, recurenții au invocat aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 363/2007 referitoare la obligația profesionistului de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare.

În acest sens, recurenții au criticat aprecierile instanței de apel conform cărora emiterea unor comunicate de presă sau efectuarea unor acțiuni de publicitate nu se circumscriu noțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 363/2007, fundamentate pe analiza probatoriul administrat în cauză, din care nu ar rezulta că aceste acțiuni nu au conținut informații false ori susceptibile de a induce în eroare un consumator mediu. Au susținut recurenții că instanța de apel a ignorat sancțiunile aplicate de Consiliul National al Audiovizualului și avertizările oficiale emise cu privire la instabilitatea CHF.

S-a mai susținut că instanța de apel, în mod greșit, a analizat existenta unei practici comerciale înșelătoare numai din perspectiva art. 6 din Legea nr. 363/2007, vizând acțiunile înșelătoare, nu și din perspectiva art. 7 din aceeași lege, care se referă la omisiunile înșelătoare. Or, în cauză omisiunile înșelătoare s-au produs tocmai prin neinformarea recurenților despre trăsătura de refugiu a monedei CHF.

Sub un al treilea aspect, recurenții au invocat aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 193/2000, criticând concluzia instanței de apel potrivit căreia ar fi excluse de la controlul caracterului abuziv clauzele contestate prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit recurenților, în litigiul pendinte, nu este incidentă cauza C-81/19, întrucât aceasta are ca obiect interpretarea art. 1 alin. (2) din Directiva 13/93, conform căruia dispozițiile directivei nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii, ori dispoziții sau principiile din convențiile internaționale la care statele membre sau Comunitatea sunt părți. Or, transpunerea Directivei în legislația română este vădit diferită, în sensul că art. 3 alin. (2) stabilește că nu sunt supuse dispozițiilor acestei legi clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare. În consecință, concluziile hotărârii respective nu pot fi aplicate în prezenta cauză.

Au prezentat recurenții interpretarea concluziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-186/16 și C-81/19, conchizând în sensul că prevederile contractuale contestate nu pot fi considerate că reflectă prevederile art. 1578 C. civ., astfel încât să fie excluse de la analiza caracterului abuziv.

Prin urmare, recurenții au solicitat instanței de recurs să aibă în vedere considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-186/16, pct. 25, 78 și 79.

Potrivit recurenților, clauza valutară din contractul x/19.12.2007 reprezintă, de fapt, inversul nominalismului monetar, un principiu favorabil debitorului, care se traduce prin înghețarea valorii creanței la nivelul valorii nominale de la data încheierii contractului, indiferent de inflație, devalorizarea monedei naționale sau scăderea puterii sale de cumpărare. Din aceste considerente, analiza caracterului abuziv al clauzei nu poate fi exclusă, întrucât aceasta nu transpune nominalismul monetar, ci îl înlătură de la aplicare.

În continuare, recurenții au invocat necesitatea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru a se putea reține caracterul abuziv al clauzelor contestate, prezentând cu precădere analiza condițiilor dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților și nerespectarea cerinței bunei-credințe. S-a evocat, în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, obligația băncii de a avertiza consumatorii cu privire la posibilele variații de curs și la efectele unor astfel de variații, menționând că, în speță, omisiunea băncii de a informa respectiv ocultarea informației confirmă dezechilibrul contractual și probează reaua-credință a băncii. S-a susținut, în esență, că, în pofida avertismentelor băncilor naționale, intimata a promovat agresiv creditul în CHF, inducând în eroare consumatorii, cu privire la stabilitatea acestei monede.

Recurenții au mai arătat că instanța de apel a reținut greșit că s-ar fi solicitat o intervenție prin modificarea conținutului clauzelor, ceea ce s-a cerut fiind constatarea nulității absolute a unor clauze, pentru încălcarea unor norme de ordine publică, printre care cele prevăzute de Legea nr. 193/2003 privind clauzele abuzive.

Drept urmare, emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract încheiat, care să prevadă restituirea creditului în RON, reprezintă o consecință directă a constatării nulității absolute a clauzelor contestate și a răspunderii civile delictuale, ca urmare a faptei ilicite constând în inserarea în contracte a unor clauze nule absolut.

La 20 iunie 2022, intimata-pârâtă BBBBBBBBBBBBBBBBBB. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată din partea recurenților-reclamanți LLLLLLLLLLLLLLLL. și S., RRRRR. și QQQQQ..

Totodată, s-a solicitat respingerea recursului formulat de ceilalți reclamanți indicați în anexa 2, coloana B a cererii de recurs și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

S-a solicitat obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă a atașat întâmpinării, declarația autentificată sub nr. x/17.05.2022 de HHHHHHHHHHHHHHHHHH., vizând pe recurenții-reclamanți LLLLLLLLLLLLLLLL. și S., precum și declarația autentificată sub nr. x/24.03.2022, vizând pe RRRRR. și QQQQQ..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2022, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 25 noiembrie 2022 intimata-pârâtă BBBBBBBBBBBBBBBBBB. S.A. a depus punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

La data de 28 noiembrie 2022 intimata-pârâtă BBBBBBBBBBBBBBBBBB. S.A. a depus declarația autentificată sub nr. x/14.11.2022 de IIIIIIIIIIIIIIIIII., vizând cererea de renunțare la judecată formulată de recurenta-reclamantă JJJJJJJJJJJJJ..

La data de 5 decembrie 2022 reclamanții KKKKKKKKKKK. și JJJJJJJJJJJ. au formulat cerere de renunțare la judecată.

Prin încheierea din 28 februarie 2023 s-a admis în principiu recursul, s-a prorogat discutarea cererilor de renunțare la judecată formulate în recurs și s-a stabilit termen de judecată la 2 mai 2023.

La data de 2 mai 2023 BBBBBBBBBBBBBBBBBB. S.A. a depus declarația autentificată sub nr. x/28.02.2023 de JJJJJJJJJJJJJJJJJJ. și KKKKKKKKKKKKKKKKKK., vizând cererea de renunțare la judecată formulată de recurentul QQQQQQQQQQQQQQQ. și declarația autentificată sub nr. x din 22 februarie 2023 de LLLLLLLLLLLLLLLLLL., vizând cererea de renunțare la judecată formulată de recurenta NNNNNNNNNNNN..

Prioritar, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în fața instanței de recurs reclamanții LLLLLLLLLLLLLLLL., S., RRRRR