ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3076/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 29 noiembrie 2013, așa cum a fost precizată la data de 06 martie 2014, contestatoarea I.M. a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 226423 din 27 septembrie 2013 și nr. 226423 din 28 octombrie 2013, emise de intimata Casa județeană de pensii Argeș, solicitând anularea deciziilor și obligarea intimatei să-i acorde beneficiul prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, concomitent cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani. Totodată, s-a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 226423 din 27 septembrie 2013. Prin sentința civilă nr. 6389 din 30 mai 2014, Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În considerente s-a reținut faptul că, având în vedere că cererea are ca obiect contestație la executarea unei decizii de debit emisă de Casa județeană de pensii Argeș, sunt aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, competentă fiind instanța în a cărei rază teritorială își are sediul intimata. Pe rolul Tribunalului Argeș cauza a fost înregistrată la data de 16 iulie 2014. La termenul din data de 18 septembrie 2014 contestatoarea a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș. Prin sentința civilă nr. 1519 din 18 septembrie 2014, Tribunalul Argeș a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Instanța a reținut, în considerentele hotărârii, că acțiunea este una îndreptată împotriva Casei județene de pensii Argeș și se încadrează în dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, iar competența teritorială de soluționare îi revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamanta. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.

Or, în speță, sesizarea instanței s-a făcut la data de 29 noiembrie 2013 și, prin urmare, față de dispozițiile legale anterior citate și de data formulării cererii, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Prin cererea formulată de contestatoarea I.M., așa cum a fost precizată la data de 06 martie 2014, au fost contestate deciziile nr. 226423 din 27 septembrie 2013 și nr. 226423 din 28 octombrie 2013, emise de intimata Casa județeană de pensii Argeș. Se constată că prin decizia nr. 226423 din 27 septembrie 2013 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 179 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, constituirea în sarcina beneficiarului - contestatoarea I.M.

- a debitului în sumă totală de 5970 RON, reprezentând drepturi încasate necuvenit, ce urmează a fi recuperate conform art. 181 din Legea nr. 263/2010. În cuprinsul deciziei se arată că, potrivit prevederilor art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., coroborate cu dispozițiile art. 153 lit. i) și art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, aceasta poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare la tribunalul în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, iar conform art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia constituie titlu executoriu. Art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 prevede că: „Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu”.

Potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (casele de pensii care funcționează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul”. În cauză, obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă o contestație formulată împotriva unei decizii prin care s-a dispus recuperarea unei sume plătită necuvenit prin intermediul unei case de pensii, decizie emisă de aceeași casă de pensie, cererea formulată de contestatoare fiind îndreptată împotriva acesteia.

Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care stabilesc competența de soluționare a unei astfel de cereri în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Domiciliul reclamantei din prezenta cauză se află în municipiul București, aflat în raza teritorială a Tribunalului București și, în consecință, aceasta este instanța competență să soluționeze contestația. Având în vedere considerentele expuse, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2014.