ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3076/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București la data de 29 noiembrie 2013, așa cum a fost precizată la data de 06

martie 2014, contestatoarea I.M. a formulat contestație împotriva deciziilor

nr. 226423 din 27 septembrie 2013 și nr. 226423 din 28 octombrie 2013, emise de

intimata Casa județeană de pensii Argeș, solicitând anularea deciziilor și obligarea

intimatei să-i acorde beneficiul prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din

Legea nr. 263/2010, concomitent cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani.

Totodată, s-a solicitat

suspendarea executării deciziei nr. 226423 din 27 septembrie 2013.

Prin sentința civilă

nr. 6389 din 30 mai 2014, Tribunalul București a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Argeș.

În considerente s-a reținut

faptul că, având în vedere că cererea are ca obiect contestație la executarea unei

decizii de debit emisă de Casa județeană de pensii Argeș, sunt aplicabile dispozițiile

art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, competentă fiind instanța în a cărei

rază teritorială își are sediul intimata.

Pe rolul Tribunalului

Argeș cauza a fost înregistrată la data de 16 iulie 2014.

La termenul din data de

18 septembrie 2014 contestatoarea a invocat excepția de necompetență teritorială

a Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă

nr. 1519 din 18 septembrie 2014, Tribunalul Argeș a admis excepția de necompetență

teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

Instanța a reținut, în

considerentele hotărârii, că acțiunea este una îndreptată împotriva Casei județene

de pensii Argeș și se încadrează în dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010, iar competența teritorială de soluționare îi revine instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul reclamanta.

Învestită cu soluționarea

conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „dispozițiile legii noi de

procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea

acesteia în vigoare”.

Or, în speță, sesizarea

instanței s-a făcut la data de 29 noiembrie 2013 și, prin urmare, față de dispozițiile

legale anterior citate și de data formulării cererii, rezultă că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

Prin cererea formulată

de

contestatoarea

I.M., așa cum a fost precizată la data de 06 martie 2014, au fost contestate deciziile

nr. 226423 din 27 septembrie 2013 și nr. 226423 din 28 octombrie 2013, emise de

intimata Casa județeană de pensii Argeș.

Se constată că prin decizia

nr. 226423 din 27 septembrie 2013 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 179

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările

și completările ulterioare, constituirea în sarcina beneficiarului - contestatoarea

I.M. - a debitului în sumă totală de 5970 RON, reprezentând drepturi încasate necuvenit,

ce urmează a fi recuperate conform art. 181 din Legea nr. 263/2010.

În cuprinsul deciziei

se arată că, potrivit prevederilor art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 privind C.

proc. fisc., coroborate cu dispozițiile art. 153 lit. i) și art. 154 alin. (1) din

Legea nr. 263/2010, aceasta poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare

la tribunalul în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, iar conform

art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia constituie titlu executoriu.

Art. 179 alin. (4) din

Legea nr. 263/2010 prevede că: „Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor

teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari

în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu”.

Potrivit dispozițiilor

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (casele

de pensii care funcționează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul”.

În cauză, obiectul cererii

deduse judecății îl reprezintă o contestație formulată împotriva unei decizii prin

care s-a dispus recuperarea unei sume plătită necuvenit prin intermediul unei case

de pensii, decizie emisă de aceeași casă de pensie, cererea formulată de contestatoare

fiind îndreptată împotriva acesteia.

Prin urmare, sunt aplicabile

dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care stabilesc competența

de soluționare a unei astfel de cereri în favoarea instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Domiciliul reclamantei

din prezenta cauză se află în municipiul București, aflat în raza teritorială a

Tribunalului București și, în consecință, aceasta este instanța competență să soluționeze

contestația.

Având în vedere considerentele

expuse, se va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie

2014.