ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 383/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș reclamantul E. a chemat în judecată Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor solicitând anularea

deciziei privind recalcularea pensiei în baza legii nr. 119/2010.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă

nr. 1352 din 16 iunie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 alin. (2) din legea nr. 19/2000, în vigoare la data

emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanța

competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu este introdusă

împotriva C.N.P.A.S.

La rândul său, Tribunalul București,

prin sentința civilă nr. 7987 din 5 octombrie 2012, a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că în speță are

aplicabilitate art. 154 alin. (1) din legea nr. 263/2010

care prevede că instanța competentă este aceea de

la domiciliul reclamantului.

Ivindu-se conflictul negativ de

competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a

fost sesizată înalta Curte de Casație și

Justiție.

Asupra conflictului negativ de

competență ivit, înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 154 din legea nr.

263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000)

reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială

a tribunalului in litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Intr-o

primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Din contra, in situația in care pârâtul este altul decât cel

prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi

competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanța

competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă

o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește

facilitarea accesului la justiție al pensionarilor in litigiile ce privesc

stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că față de

dispozițiile legii vechi, legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de

pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri

organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale,

Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au fost

desființate. Potrivit art. 135 din lege „atribuțiile, organizarea și

funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a

Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, adoptată în termen de 30 de zile de la data

publicării prezentei legi".

Cum în speță,

cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este

aplicabilă prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența

revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.