ÎCCJ, decizie (scj.ro #211967)

Conflict negativ de competență. Ordonanță de plată. Litigiu decurgând din executarea unui contract administrativ încheiat în procedura achiziției directe. Instanța competentă material

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Ordonanță de plată

Achiziție directă

Executare contract administrativ

Competență materială

C. proc. civ., art. 94 pct. 1 lit. k), art. 98 alin. (1), art. 135 alin. (1), (2), (4), art. 1016

H.G. nr. 395/2016, art. 43

Legea nr. 98/2016, art. 68

Legea nr. 101/2016, art. 3 alin. (1), art. 68

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. (c ind. 1), art. 8 alin. (2) teza finală

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, „(1) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează: a) act al autorității contractante - orice act, orice operațiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligații prevăzute de legislația în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operațiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire, fără a include achiziția directă care intră sub incidența Legii nr. 554/2004, prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu modificările și completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, cu modificările și completările ulterioare".

Întrucât achiziția directă nu se regăsește printre procedurile prevăzute strict și limitativ la art. 68 din Legea nr. 98/2016, nereprezentând și nepresupunând o procedură de atribuire, autoritatea publică putând să își organizeze în mod liber activitatea în vederea satisfacerii unor nevoi având un impact financiar scăzut, acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016, ci dispozițiile de drept comun ale Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere că pretenția reclamantei izvorăște din neexecutarea de către pârât a obligației de plată a prețului produselor achiziționate în mod direct, rezultă că cererea având ca obiect ordonanța de plată, ce decurge din executarea unui contract administrativ, se soluționează de către instanța competentă să judece fondul cauzei în primă instanță.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2534 din 5 decembrie 2023

, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea debitorului la plata sumei de 8.096,06 lei, din care suma de 7.608,24 lei, reprezentând contravaloarea produselor medicale livrate, iar diferența de 487,82 lei, reprezentând dobândă legală penalizatoare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1.013 - 1.024 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr.

248 din 9 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția de contencios administrativ și fiscal

a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că între reclamantă și pârât s-au derulat relații contractuale în urma procedurilor de achiziție directă inițiate de pârât, în calitate de autoritate contractantă, în temeiul art. 43 și urm. din H.G. nr. 395/2016, reclamanta livrând pârâtului produse medicale în valoare de 7.608,24 de lei, pe care cel din urmă nu le-a achitat.

A reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 rezultă că achiziției directe nu îi sunt aplicabile prevederile acestei legi speciale, ci ale Legii nr. 554/2004.

În cele din urmă a concluzionat că, raportat la teza finală a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt de competența instanței civile de drept comun, în speță această instanță fiind judecătoria, prin raportare la valoarea obiectului cererii, inferioară sumei de 200.000 de lei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10 aprilie 2023, sub același număr de dosar.

a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, Secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se existența unui conflict negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei, fiind dispusă înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, s-a constatat că, în considerarea calității pârâtei de autoritate contractantă, în sensul art. 4 din Legea nr. 98/2016, natura contractului este de achiziție publică, fiindu-i aplicabile dispozițiile de drept material de la data încheierii acestuia.

S-a reținut că raporturile juridice litigioase încheiate între părți corespund acțiunii prevăzute de dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016.

În consecință, s-a apreciat că, în temeiul art. 68 din Legea nr. 101/2016, raportat la art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, Tribunalul Constanța, Secția de contencios administrativ și fiscal este competentă să judece prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 septembrie 2023, sub același număr de dosar.

3.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Constanța, Secția de contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 1 București, Secția I civilă, care se declară reciproc necompetente material în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoria Sectorului 1 București, Secția I civilă competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța supremă a fost sesizată în vederea stabilirii competenței materiale de soluționare a cererii reclamantei de emitere a unei ordonanțe de plată pentru suma de 8.096,06 lei, reprezentând contravaloarea produselor medicale neachitate de către pârât.

Între reclamantă și pârât s-au derulat relații contractuale ca urmare a procedurilor de achiziție directă inițiate de pârât, în calitate de autoritate contractantă, în temeiul art. 43 și următoarele din H.G. nr. 395/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 98/2016,

„(1) Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege, aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziție publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de soluții cu o valoare estimată egală sau mai mare decât valorile prevăzute la art. 7 alin. (5), sunt următoarele:

a) licitația deschisă;

b) licitația restrânsă;

c) negocierea competitivă;

d) dialogul competitiv;

e) parteneriatul pentru inovare;

f) negocierea fără publicare prealabilă;

g) concursul de soluții;

h) procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale și al altor servicii specifice;

i) procedura simplificată.”

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 a achizițiilor publice, aprobate prin H.G. nr. 395/2016, „

Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (5) din Lege

”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „

În cazul achiziției directe, autoritatea contractantă are obligația de a utiliza catalogul electronic pus la dispoziție de SEAP sau de a publica un anunț într-o secțiune dedicată a web-site-ului propriu/ANAP sau a SEAP, însoțit de descrierea produselor, serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi achiziționate.

”

Din aceste prevederi legale rezultă că achiziția directă nu reprezintă și nu presupune o procedură de atribuire, autoritatea publică putând să își organizeze în mod liber activitatea în vederea satisfacerii unor nevoi având un impact financiar scăzut.

În egală măsură, Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, prevede la articolul 3 alin. (1) că „

(1) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează: a) act al autorității contractante - orice act, orice operațiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligații prevăzute de legislația în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operațiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire

, fără a include achiziția directă care intră sub incidența Legii nr. 554/2004,

prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu modificările și completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, cu modificările și completările ulterioare”.

Coroborând textele de lege sus-citate, având în vedere că achiziția directă nu se regăsește printre procedurile prevăzute strict și limitativ la art. 68 din Legea nr. 98/2016, Înalta Curte constată că achiziției directe nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Așadar, în cauza care a generat conflictul material de competență sunt aplicabile dispozițiile de drept comun. Or, așa cum se prevede la art. 68 din Legea nr. 101/2016, dreptul comun în raport cu Legea nr. 101/2016, specială, îl reprezintă Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c

1

) din Legea nr. 554/2004,

,,sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect (...) achizițiile publice”.

În cauză, contractele de achiziție directă încheiate de părți și în temeiul cărora se solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii produselor medicale livrate sunt contracte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c

1

) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, având în vedere că pretenția reclamantei izvorăște din neexecutarea de către pârât a obligației de plată a prețului produselor achiziționate în mod direct, rezultă că cererea dedusă judecății este o acțiune care decurge din executarea unui contract administrativ.

Or, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data formulării cererii,

,,Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun”.

De asemenea, art. 1.016 C. proc. civ. dispune că cererea având ca obiect ordonanța de plată se soluționează de către instanța competentă să judece fondul cauzei în primă instanță.

În cauză, conflictul negativ de competență a intervenit între un tribunal și o judecătorie.

Prin urmare, în ceea ce privește determinarea instanței competente din punct de vedere material să soluționeze cauza, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 98 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii produselor achiziționate, respectiv a sumei de   7.608,24 lei, Înalta Curte reține că, în raport cu dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. și valoarea obiectului cererii, judecătoria este competentă să soluționeze cauza.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, Secția I civilă.