ÎCCJ, decizie (scj.ro #211861)

Acțiune în anularea hotărârii arbitrale întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) Cod procedură civilă. Caracterul de normă imperativă a dispozițiilor ce reglementează autoritatea de lucru judecat. Efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul. Desființarea hotărârii arbitrale

Index alfabetic: Acțiune în anulare. Cazul prevăzut de art. 608 alin. 1  lit. h) Cod procedură civilă

Autoritate de lucru judecat

Normă imperativă

Recurs

C. proc. civ., art. 9, art. 22, art. 430 art. 431, art. 608 alin. 1 lit. h)

Dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. prevăd că hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Autoritatea de lucru judecat este o instituție fundamentală a procesului civil și

reprezintă cel mai important efect al hotărârii judecătorești, avându-și rațiunea în asigurarea stabilității și securității circuitului civil

.

Prin urmare,

chiar dacă manifestările acesteia, sub aspect pozitiv sau negativ, vizează și raporturi private, normele juridice care o reglementează sunt norme imperative aparținând ordinii publice având în vedere scopul urmărit de legiuitor în edictarea acestui principiu

.

În consecință,

încălcarea de către tribunalul arbitral a autorității de lucru judecat a unei alte sentințe arbitrale poate fi analizată din perspectiva motivului de anulare prevăzut de 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., întrucât vizează norme imperative aparținând ordinii publice.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1860 din 28 septembrie 2023

Prin sentința arbitrală nr. 91 din data de 15.10.2021,

pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active și a fost admisă în parte acțiunea arbitrală. A fost obligată pârâta A. S.R.L. la plata către reclamanta B. S.R.L. a sumei de 320.284,86 lei, cu titlu de beneficiu nerealizat, aferent lucrărilor comandate de C.N.A.I.R. și însușite integral de pârâtă în baza contractului de asociere și a contractelor subsecvente nr. 75/12.05.2017 și nr. 162/25.08.2017. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate conform contractului de asociere asupra sumei ce constituie beneficiu realizat aferent lucrărilor comandate de C.N.A.I.R. și însușite integral de pârâtă. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata beneficiului nerealizat de reclamantă în baza contractului de asociere și a contractelor subsecvente nr. 75/12.05.2017 și nr. 162/25.08.2017. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare asupra sumelor ce constituie beneficiu nerealizat aferent lucrărilor care nu au fost comandate de C.N.A.I.R. în baza contractelor subsecvente din 2017, calculate conform art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011 de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a debitului principal. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 65.118,76 lei, cu titlu de cheltuieli arbitrale, sumă pentru care vor curge dobânzi legale penalizatoare, calculate conform art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011, de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a debitului.

Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2021, pe rolul Secției a IX-a a Curții de Apel București, sub nr. x/2/2021, reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat, pe calea acțiunii în anulare

,

prevăzute de art. 608 C. proc. civ., anularea sentinței arbitrale nr. 91 din data de 15.10.2021, pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2020.

Reclamanta a arătat că motivele de nelegalitate vizează încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței arbitrale nr. 29/2019, întrucât tribunalul arbitral a stabilit în mod definitiv modalitatea de interpretare a clauzelor prevăzute în contractul de asociere sub aspectul răspunderii contractuale în ceea ce privește însușirea nelegală de către pârâtă a tuturor lucrărilor comandate de C.N.A.I.R. Prin urmare, sentința arbitrală încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței arbitrale nr. 29/2019 sub aspect pozitiv, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

În al doilea rând, sentința atacată este nemotivată, deoarece nu include motivele pentru care a fost înlăturată o parte substanțială a argumentelor reclamantei, motivele pentru care s-au reținut anumite fapte ilicite în sarcina pârâtei, dar s-au înlăturat altele, sau motivele pentru care din sumele acordate reclamantei au fost deduse anumite sume pretins cuvenite pârâtei, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. s-a arătat că sentința atacată a acordat altceva decât s-a cerut și, totodată, a depășit limitele învestirii tribunalului arbitral, deoarece beneficiul nerealizat nu a fost acordat astfel cum a cerut reclamanta, ci prin raportare la o variantă alternativă de calcul încuviințată pentru pârâtă. Această variantă a dedus din beneficiul cuvenit reclamantei o sumă cu titlu de comision de management al documentelor cu care nici pârâta și nici reclamanta nu au învestit tribunalul arbitral.

Prin întâmpinarea depusă pârâta a invocat necompetența funcțională a Secției a IX-a a Curții de Apel București, inadmisibilitatea acțiunii în anulare pentru neîncadrarea în motivele de la art. 608 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

La data de 23.12.2021 reclamanta a depus o cerere intitulată cerere completatoare prin care a solicitat anularea sentinței arbitrale de îndreptare a erorilor materiale nr. 109 din data de 22.11.2021 și a sentinței arbitrale de îndreptare a erorilor materiale nr. 122 din data de 16.12.2021, toate pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul  nr. x/2020, considerând că și aceste sentințe încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței arbitrale nr. 29/2019, privite în comun cu sentința îndreptată sunt lovite de viciul nemotivării, cuprind aceeași încălcare a principiului disponibilității.

Prin întâmpinarea depusă la această cerere pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii completatoare, iar pe fond respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 09.03.2022, Secția a IX-a a Curții de Apel București și-a declinat competența în favoarea uneia din Secțiile a V-a sau a VI-a.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Secției a VI-a civilă la data de 06.04.2022, sub nr. x/2/2022.

Prin sentința civilă nr. 62 din data de 24 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., împotriva sentinței arbitrale nr. 91 din data de 15.10.2021, a sentinței arbitrale de îndreptare a erorilor materiale nr. 109 din data de 22.11.2021 și a sentinței arbitrale de îndreptare a erorilor materiale nr. 122 din data de 16.12.2021, toate pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., arătând că instanța a respins în mod nelegal motivul de anulare a sentinței arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., întrucât prin soluția pronunțată asupra acestui motiv instanța a considerat greșit că acțiunea reclamantei ar fi fost întemeiată doar pe nesocotirea puterii de lucru judecat ca aspect de încălcare a unor dispoziții imperative ale legii, iar nu ca motiv de încălcare a ordinii publice, fiind astfel încălcat dreptul de dispoziție al părților, reglementat prin art. 9 C. proc. civ., cât și principiul aflării adevărului prevăzut de art. 22 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța a desconsiderat principiul autorității de lucru judecat, motivând în sensul în care ar fi permisă coexistența a două hotărâri contradictorii, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 430-431 C. proc. civ.

Instanța a considerat nelegal că art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. ar avea în vedere doar nesocotirea unor norme de drept material, nu și a unor dispoziții procedurale, fiind astfel încălcate art. 608 C. proc. civ., art. 21 din Constituția României, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 C. proc. civ., precum și principiul legalității căilor de atac.

Printr-o altă critică se arată că instanța a respins nelegal motivul de anulare a sentinței arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., deoarece a calificat greșit comisionul de management al documentelor emise de C.N.A.I.R. drept un cost aferent execuției lucrărilor de marcaj și, pe cale de consecință, a validat raționamentul Tribunalului Arbitral în sensul de a deduce acest comision din beneficiul aferent lucrărilor de marcaj pe care reclamanta era îndreptățită contractual să le execute, deși instanța de judecată nu a fost învestită cu o cerere privind acest comision.

Prin urmare, instanța a acordat acest comision fără ca acesta să fi fost solicitat, încălcând astfel dispozițiile art. 9 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea în parte a recursului referitor la art. 488 alin. (2) C. proc. civ. și nulitatea parțială a recursului, raportat la dispozițiile art. 486 alin. (3), 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 30.03.2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 11.05.2023 a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen la data de 28.09.2023, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., și a reținut următoarele:

Recursul a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale este o cale de atac specială, iar specificitatea acesteia constă în faptul că nu permite instanței cenzurarea temeiniciei hotărârii arbitrale, ci numai un control judecătoresc al legalității acesteia din perspectiva motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 608 lit. a) - i) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat sentința atacată susținând că în mod greșit i-a fost respins motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., instanța considerând greșit că acțiunea reclamantei ar fi fost întemeiată doar pe nesocotirea puterii de lucru judecat ca aspect de încălcare a unor dispoziții imperative ale legii, iar nu ca motiv de încălcare a ordinii publice, fiind astfel încălcat dreptul de dispoziție al părților, reglementat prin art. 9 C. proc. civ., cât și principiul aflării adevărului prevăzut de art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că invocarea art. 608 lit. h) C. proc. civ., ca motiv de nulitate al hotărârii arbitrale, se poate face doar pentru nesocotirea normelor de ordine publică având în vedere că acestea nu au caracter derogatoriu în comparație cu normele dispozitive.

Altfel spus, în ceea ce privește procedura arbitrală, reglementările din Codul de procedură civilă vizează anularea hotărârilor arbitrale care încalcă normele imperative, nu și pe cele dispozitive

Prin sentința atacată au fost înlăturare susținerile recurentei-reclamante cu privire la incidența art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., prin raportare la nesocotirea puterii de lucru judecat a sentinței arbitrale nr. 29/2019 din dosarul arbitral nr. x/2017 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, instanța reținând în motivare că acțiunea este întemeiată pe

nesocotirea autorității de lucru judecat

ca aspect de

încălcare a unor dispoziții imperative

ale legii, iar nu ca aspect de

încălcare a ordinii publice.

Criticile recurentei privind aplicarea greșită a art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. sunt fondate.

Dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. prevăd că hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Prin acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă s-a invocat încălcarea  de către tribunalul arbitral a puterii de lucru judecat a sentinței arbitrale nr. 29/2019, pronunțate în dosarul arbitral nr. x/2017 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, prin aceea că nu au fost respectate dezlegările date anterior asupra existenței și întinderii obligațiilor contractuale asumate de pârâtă prin acordul cadru dintre părți, acord în baza căruia au fost încheiate și contractele subsecvente puse în discuție în cauza pendinte.

În cuprinsul acțiunii în anulare s-a susținut incidența prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., arătându-se că autoritatea de lucru judecat este guvernată de norme de ordine publică (imperative), iar art. 606, raportat la art. 430-431 C. proc. civ., reprezintă elemente ale principiului securității raporturilor juridice, nesocotirea acestuia fiind contrară art. 1 alin. (3) și (5), art. 21 din Constituția României, respectiv art. 6 C.E.D.O.

Înalta Curte reține că prevederile art. 430 - art. 431 C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat sub cele două aspecte ale sale, și anume efectul pozitiv și efectul negativ.

Autoritatea de lucru judecat este o instituție fundamentală a procesului civil și reprezintă cel mai important efect al hotărârii judecătorești, avându-și rațiunea în asigurarea stabilității și securității circuitului civil.

Prin urmare, chiar dacă manifestările acesteia, sub aspect pozitiv sau negativ, vizează și raporturi private, normele juridice care o reglementează sunt norme imperative aparținând ordinii publice având în vedere scopul urmărit de legiuitor în edictarea acestui principiu, și anume faptul că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.

Prin reglementarea autorității de lucru judecat se îngrădește posibilitatea repunerii ulterioare în discuție a aspectelor soluționate de o instanță judecătorească, pentru a se evita pronunțarea unor soluții contradictorii definitive cu privire la aceeași cerere, consecința fiind aceea a generării incertitudinii cu privire la raporturile juridice deja rezolvate de instanțele judecătorești.

În consecință, apărările recurentei-reclamante privind încălcarea  de către tribunalul arbitral a autorității de lucru judecat a sentinței arbitrale nr. 29/2019, pronunțate în dosarul arbitral nr. x/2017 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, întrucât vizează norme imperative aparținând ordinii publice, pot fi analizate din perspectiva motivului de anulare prevăzut de 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte reține incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că instanța a respins nelegal motivul de anulare a sentinței arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., deoarece a calificat greșit comisionul de management.

Această critică nu va fi reținută, întrucât ar impune analiza fondului raporturilor juridice dintre părți, ceea ce temeiul de drept procesual civil invocat, respectiv art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., exclude, întrucât nu vizează încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri sau a normelor imperative.

În raport cu considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 62 din 24 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, a casat sentința atacată și a trimis cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.