ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 95/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.09.2019 pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, sub nr. x/2019, reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Barbu Catargiu al Județului Ialomița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea în partea a Hotărârii nr. 487/21.08.2019 și înlăturarea sancțiunii aplicate.

Prin sentința civilă nr. 1490 F din 16.12.2019, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1384 din 21 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. și a anulat pct. 1, pct. 2 și pct. 3 din Hotărârea nr. 487/21.09.2019, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;

A sancționat Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Barbu Catargiu" cu avertisment, conform art. 5 din O.G. nr. 2/2001;

A recomandat reclamatului să evite pe viitor apariția unor astfel de situații discriminatorii.

Împotriva sentinței civile nr. 1384 din 21 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate de reclamant, cu consecința menținerii Hotărârii nr. 487/21.09.2019, emise de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării din dosarul nr. x/2018, ca fiind temeinică și legală.

În motivarea recursului arată că sentința atacată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 5 și art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000.

Arată că prin Hotărârea nr. 487/21.09.2019, emisă în dosarul nr. x/2018, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare, conform art. 2 alin. (1), art. 5 și art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000;

Consideră că este de necontestat faptul că, prin impunerea probei sportive eliminatorii privind manipularea unui manechin având greutatea de 60 kg., cu ocazia organizării concursului pentru ocuparea unui post de ofițer Specialist I - Achiziții publice în structurile Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Barbu Catargiu" Slobozia, petenta A. a suferit o excludere în domeniul angajării în muncă și al promovării profesionale, întrucât "femeile nu au forța și puterea necesare pentru a ridica greutăți foarte mari în comparație cu bărbații, contravenind normelor de sănătate și securitate în muncă", fiind o intenție voită de eliminare a candidaților de sex feminin din concursul respectiv.

Pe de altă parte, arată că au fost aplicate textele Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, respectiv a Ordinului MAI nr. 144/2017 privind modificarea și completarea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne și a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, însă acest lucru nu este de natură să diminueze vina instituției în crearea unui tratament diferențiat, discriminatoriu la adresa petentei A..

Arată că tratamentul diferențiat a rezultat din faptul că a acceptat aplicarea unor texte care creează diferente de tratament între candidații de sex masculin și cei de sex feminin, fără a lua nicio măsură în acest sens.

Astfel, prin Punctul de vedere nr. x/05.03.2018 depus în dosarul administrativ nr. x/2018, intimatul-reclamat Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Barbu Catargiu" a susținut că proba unică contestată a fost introdusă prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017; că nu se face nicio diferență între candicații femei și candidații bărbați; că în speță candidata contestă introducerea traseului practic și greutatea manechinului (60 kg), deși aceste două elemente sunt prevăzute în Ordinul M.A.I. nr. 144/2017, fiind norme obligatorii pentru comisiile de concurs și candidați; că cerințele candidaților sunt în concordanță cu principiul egalității de tratament între femei și bărbați; că în ceea ce privește posturile scoase la concurs, baremele au fost unice, atât pentru bărbați cât și pentru femei, justificat prin natura activității specifice cadrelor militare din cadrul MAI, concluzionând că aspectele sesizate nu constituie fapte de discriminare, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 137/2000.

Invocă dispozițiile art. 1 alin. (1), alin. (2) lit. e) pct. (i) și alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, precum și art. 14 alin. (2) din Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă.

De asemenea, conform legislației în materie, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, în anumite domenii, cum ar fi securitatea publică, apărarea națională, portul armelor de foc (care, prin natura activităților desfășurate, implică o diferențiere de sex), statele dispun de o anumită marjă de apreciere, putând deroga de la principiul egalității de tratament între bărbați și femei (cauzele Leifer, Johnston, Sirdar, Knei). Chiar și în aceste situații, statele au însă obligația de a respecta principiul proporționalității, ca principiu general al dreptului comunitar, ceea ce presupune ca derogările să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmărit.

Precizează că în cauză, în considerentele Hotărârii nr. 487/21.06.2019, Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a avut în vedere jurisprudența europeană, admițând că în domeniul apărării naționale, diferența între candidații de sex masculin și feminin, este o măsură legitimă, ce intră în marja de apreciere de care beneficiază reclamantul, iar ceea ce a condus la constatarea unei fapte de discriminare, a fost lipsa unor dovezi din partea reclamantului, în sensul proporționalității măsurii.

Sub acest aspect, arată că art. 19 alin. (1) din Directivă instituie o prezumție legală relativă în sensul existenței unei discriminări, reclamantului Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Barbu Catargiu" Slobozia revenindu-i sarcina de a proba că nu a existat o încălcare a principiului egalității de tratament, ceea ce include și situația vizată de art. 14 alin. (2).

Arată că C.J.U.E. a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar, ceea ce exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.

Susține, contrar celor reținute de către prima instanță, că intimatul-reclamant nu a adus niciun argument cu privire la proporționalitatea unei astfel de măsuri, respectiv ar fi trebuit să justifice, în concret, decizia de a aplica în mod unitar prevederile ordinelor M.A.I. în ceea ce privește susținerea probelor unice traseu "practic aplicativ" și manipularea unui manechin având greutatea de 60 kg, cu caracter eliminatoriu, în aceleași condiții atât pentru candidații bărbați, cât și pentru candidații femei.

Intimatul-reclamant Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Barbu Catargiu" Slobozia a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Arată, în esență, că proba unică, normele și baremele pentru evaluarea performanțelor fizice pentru candidații la concursurile pentru ocuparea posturilor vacante au fost introduse prin Ordinul MAI nr. 144/2017, care nu face nicio diferență între candidații bărbați și candidații femei, aceștia urmând să susțină ambele probe în aceleași condiții.

a depus întâmpinare

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat și apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Barbu Catargiu al Județului Ialomița a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea în parte a Hotărârii nr. 487/21.08.2019 și înlăturarea sancțiunii aplicate.

Prin Hotărârea nr. 487/21.08.2019, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca urmare a sesizării formulate de A., s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale faptei de discriminare, săvârșite de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Barbu Catargiu al Județului Ialomița, pe care l-a sancționat cu aplicarea unui avertisment, în baza art. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Conform art. 1 lit. c)

2

din Ordinul M.A.I. nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost modificat prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017, proba, normele și baremele pentru evaluarea performanțelor fizice pentru candidații la concursurile pentru admiterea în instituțiile de învățământ care pregătesc personal militar pentru nevoile MAI, pe locurile repartizate formării inițiale a personalului militar al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, precum și pentru ocuparea posturilor vacante din statele de organizare ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și ale unităților subordonate acestuia, prevăzute a fi încadrate cu personal militar, sunt prevăzute în anexa 3

2

.

Criticile formulate de intimata-intervenientă A. au vizat în esență faptul că probele de evaluare a performanțelor fizice au avut aceleași bareme, atât pentru candidații bărbați, cât și pentru candidatele femei, considerând că în acest mod a fost discriminată la susținerea respectivelor probe.

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că în cauză nu există o situație de discriminare, în condițiile în care aceasta nu rezultă din fapta ori activitatea reclamantului, ci din cuprinsul Ordinelor Ministerului Afacerilor Interne, astfel încât nu se impunea aplicarea unei sancțiuni contravenționale în sarcina acestuia.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că probele pretins discriminatorii au fost astfel prevăzute prin Ordinul M.A.I. nr. 177/2016, modificat prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017, intimatul-reclamant Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Barbu Catargiu" Slobozia fiind obligat să respecte normele de concurs stabilite prin ordinele mai sus evocate.

Cu alte cuvinte, atitudinea intimatului-reclamant nu a fost determinată de propria decizie cu privire la conținutul probelor din concurs, acesta fiind ținut să respecte normele impuse prin Ordinul M.A.I. nr. 177/2016, modificat prin Ordinul M.A.I. nr. 144/2017, respectiv să se conformeze dispozițiilor legale.

În consecință, fiind vorba de respectarea de către intimatul-reclamant a unor dispoziții legale, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei fapte de discriminare, în sensul art. 2 alin. (1), art. 5 și art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, pentru a i se putea aplica vreo sancțiune.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că este nefondată susținerea recurentului-pârât, conform căreia ceea ce a condus la constatarea unei fapte de discriminare, a fost lipsa unor dovezi din partea reclamantului, în sensul proporționalității măsurii, astfel cum prevede legislația europeană.

Astfel, intimatul-reclamant nu era ținut să facă dovada proporționalității măsurii, în condițiile în care presupusa faptă de discriminare a constat practic în respectarea unor norme legale, care erau în vigoare și își produceau efectele, motiv pentru care aceasta nu întrunește elemente apte să conducă la aplicarea unei sancțiuni, deoarece cel puțin unul dintre aceste elemente, astfel cum corect a sesizat instanța de fond, este voința reclamantului de a condiționa ocuparea postului de rezultatul la proba sportivă eliminatorie, ceea ce ar fi atras incidența dispozițiilor art. 8 alin. (2) O.G. nr. 137/2000, și nu necesitatea respectării dispozițiilor actului administrativ cu caracter normativ.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 1384 din 21 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 1384 din 21 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2023.