CASE OF ZVEREV AND OTHERS v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

19.07.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6;Violation of P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ZVEREV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE ZVEREV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Depunerea nr. 13296/03) HOTĂRÂREA Strasburg 19 iulie 2007 FINAL 19/10/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zverev și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Cameră compusă din: C.L. Președintele Rozakis Loucaides Doamna Vajić Kovler Hajiyev Spielmann Malinverni, judecători și grefierul Secțiunii Nielsen, deliberat în privat la 28 iunie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 13296/03) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți ruși, dl Ivan Petrovich Zverev, dna Valentina Alenseyeevna Zvereva și dna Nataliya Ivanovna Zvereva („reclamanții”), la 19 martie 2003. Prin scrisoarea din 28 noiembrie 2006, al treilea reclamant a informat Curtea despre schimbarea numelui ei din cauza căsătoriei. Prin urmare, numele celui de-al treilea reclamant s-a schimbat la dna Nataliya Ivanovna Moreno Toledo. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dna S.A. Poznakirina, avocat practicant în Novovoronezh. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost inițial reprezentat de dl P. Laptev, fostul reprezentant al Federației ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ulterior de reprezentantul lor, dna V. Milinchuk. La 2 octombrie 2006, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1951, 1952 și, respectiv, 1974 și trăiesc în orașul Novovoronezh, regiunea Voronezh. Se pare că în 1998 și 1999 au existat întârzieri în plata pensiei reclamanților și, în 2000, au formulat o cerere de instanță împotriva autorității în acest sens. Prin hotărârea din 4 august 2000, Curtea de district Novovoronezhskiy a acordat cererea și a ordonat autorității să plătească primul reclamant 1.687.78 ruble ruse (RUR – aproximativ 55 euro (EUR)), al doilea reclamant RUR 2.053,57 (aproximativ 75 EUR) și al treilea reclamant RUR 1.262.96 (aproximativ 40 EUR) în daune. La 14 august 2000, hotărârea a intrat în vigoare și Curtea de District a emis scrisori de execuție și le-a transmis judecătorilor. Potrivit informațiilor prezentate de Guvern, hotărârea a fost încheiată în întregime la 2 decembrie 2005, care este de cinci ani, trei luni și nouăzeci de zile de la intrarea în vigoare. II. În conformitate cu articolele 13, 209 și 338 din Codul de Procedură Civilă ( δра ) prevede că ordonanța unui judecător privind instituția procedurilor de executare trebuie să stabilească un termen pentru respectarea voluntară a inculpatului cu scrisul de execuție. Termenul nu poate depăși cinci zile. De asemenea, judecător trebuie să avertizeze pârghiul că va urma acțiunile coercitive, în cazul în care inculpatul nu se respectă în termenul limită. HOTĂRÂREA ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 AL CONVENȚIEII ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 11. Reclamanții se plângeau în favoarea lor de neexecuție a hotărârilor judecătorești. Se bazează pe art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” Admisibilitatea 12. Guvernul a acceptat că a existat o întârziere în executarea acordurilor de judecată în favoarea reclamanților și a recunoscut că a existat o încălcare a dispozițiilor menționate în Convenția. 13. Avocatul reclamantului a menținut plângerile lor. 14. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea constată în primul rând că hotărârea în favoarea reclamanților din 4 august 2000 a rămas fără aplicare până la 2 decembrie 2005, adică pentru perioada de mai mult de cinci ani și trei luni. 16. Curtea a constatat încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în multe cazuri care pun probleme similare celor din acest caz (a se vedea, printre altele, Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, CEDH 2002-III și, mai recent, Petrush ko c. Rusia , nr. 36494/02, 24 februarie 2005, sau Poznakirina c. Rusia , nr. 25964/02, 24 februarie 2005). 17. Având în vedere recunoașterea Guvernului că au existat încălcarea dispozițiilor respective ale convenției și având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că, nerespectând, în favoarea reclamanților, hotărârile executorii în favoarea autorităților interne le-a împiedicat să primească banii pe care i-au dreptul să le primească în cadrul hotărârilor finale și obligatorii. 18. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește toate cele trei solicitanți. II. APLICAREA ARTICULUI 41 DE CONVENȚIUNI 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 20. Reclamanții au solicitat fiecare 3000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. Ei au solicitat, de asemenea, Curtea să le atribuie sumele respective de 1 878,58 ruble ruse (RUR – 55 EUR), RUR 2.290,68 (67 EUR) și RUR 1.262,96 (41 EUR) în ceea ce privește pierderile pecuniare. 21. Guvernul a considerat că afirmațiile referitoare la prejudiciu material au fost rezonabile. În ceea ce privește cererile reclamanților de compensare a prejudiciilor morale, Guvernul a considerat că acestea nu sunt justificate și excesive. 22. Curtea acceptă că reclamanții au suferit pierderi inflaționale ca urmare a executării întârziere a hotărârilor în favoarea lor și le acordă sumele respective de 55 EUR, 67 EUR și 41 EUR. 3000 în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 23. Reclamanții nu au solicitat rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate în fața autorităților interne și a Curții. În consecință, Curtea nu face nicio atribuire sub acest cap. Dobânzi implicite 24. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție, următoarele sume: (i) la primul reclamant 55 EUR (cinci și cinci euro) în ceea ce privește prejudiciu material și 3000 EUR (trei mii euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru aceste sume, (ii) în cazul celui de-al doilea reclamant 67 EUR (seizezeci și șapte euro) în ceea ce privește prejudiciile materiale și 3.000 EUR (3 mii euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi impugnabil pentru aceste sume, (iii) pentru cel de-al treilea reclamant 41 EUR (cuantprezece euro) în ceea ce privește prejudiciu material și 3.000 EUR (trei mii euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru aceste sume, (b) că sumele acordate în euro se transformă în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (c) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 19 iulie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului