ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2023

Ședința publică din data de 1 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare a Asiguraților a solicitat schimbarea in partea a Deciziei nr. 20312/18.06.2019 emisa de FGA, in sensul admiterii în totalitate a cererii de despăgubire si obligarea FGA la plata sumei de 200.000 RON, din care suma de 80.000 RON este suma inițial solicitata prin cererea de despăgubire nr. x/03.05.2017 iar diferența de 120.000 RON reprezintă majorarea pretențiilor civila datorata urmărilor produse de accidentul de circulație, reclamanta suferind pierderea unui simt-al mirosului precum si un prejudiciu estetic grav si permanent constând într-o cicatrice pe fata de la nivelul sprâncenei la nivelul nasului, cu cheltuieli de judecata.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 695 din 29 aprilie 2021, a admis excepția inadmisibilității cererii de acordare a diferenței solicitate cu titlu de daune morale în sumă de 120 000 RON. A respins ca inadmisibilă cererea de acordare a diferenței de 120 000 RON solicitată cu titlu de despăgubiri morale peste valoarea solicitată prin cererea de plată.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte decizia nr. 20312/din 18.06.2019 și a obligat pârâtul la plata diferenței de 15302,8 RON reprezentând daune morale. De asemenea, a respins cererea pentru diferența solicitată ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței civile nr. 695 din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în condițiile art. 483 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului casarea hotărârii recurate și, în rejudecare respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată având în vedere criticile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurentul a arătat că situația premisă pentru exercitarea atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 213/2015 în sarcina Fondului de garantare a asiguraților este falimentul unei societăți de asigurare.

FGA nu preia ope legis obligațiile unui asigurător în faliment, nu este succesorul în drepturi și obligații al unui asigurător în faliment. în acest caz B. S.A.

Persoanele interesate să primească despăgubiri rezultate din contractele de asigurare încheiate de asigurătorul falit au vocația de a solicita realizarea dreptului de creanță pretins în procedura specială a cererii de plată reglementată de Legea nr. 213/2015 privind FGA și Norma ASF nr. 16/2015.

În baza dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2) din Legea specială nr. 213/2015, Fondul stabilește: dacă petentul are calitatea de creditor de asigurare, dacă suma de bani solicitată de petent reprezintă creanță de asigurare și care este cuantumul care se justifică a fi acordat la plată din disponibilitățile FGA, întrucât FGA nu execută contractele de asigurare încheiate de asigurătorul față de care se deschide procedura de faliment și nu preia riscul executării contractelor de asigurare. Fondul de garantare a asiguraților nu preia de la asigurătorul în faliment o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Această concluzie decurge din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 213/2015, lege specială care a instituit o procedură administrativă de plată a despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare încheiate de asigurătorul falit, pentru a se putea crea raporturi juridice între Fondul de garantare a asiguraților și creditorii de asigurări. Referitor la majorarea daunelor morale prin sentința civilă nr. 695/29.04.2021 apreciem că aceasta este nelegală având în vedere dispozițiile Legii nr. 213/2015 și a Normei ASF nr. 16/2015. Consideră că prima instanță a dispus. în mod greșit, anularea în parte a Deciziei FGA nr. 20312/18.06.2019. obligând-o la plata sumelor majorate, deși FGA a avut în vedere Procedura Internă, standardizată de acordare a daunelor morale în caz de deces, procedură care nu contravine nici unei dispoziții legale.

În mod greșit instanța de fond a stabilit majorarea cuantumului daunelor morale la 42.102,8 RON raportându-se la valorile stabilite prin Ghidul întocmit de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, acest Ghid fiind folosit de către acesta doar în cazul pretențiilor pecuniare izvorând din cazuri de deces.

Instanța de fond a refuzat să verifice legalitatea si temeinicia susținerilor recurentului precum și incidența procedurii adoptate prin Decizia FGA nr. 74/02.08.2018. Recurentul FGA nu plătește în baza unei răspunderi contractuale. Fondul de garantare a asiguraților neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare.

Fondul de garantare a asiguraților acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale subscrisei, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul și de aceea plățile făcute de către Fond reprezintă obligații ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate sau acoperite în numele și pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei A.S.F. nr. 16/2015 cu denumire omonimă legii.

Totodată a învederat că sumele solicitate de către intimata-reclamantă nu au fost raportate la faptul că recurenta nu este un asigurător și nu preia funcțiile societății de asigurări aflată în faliment. F.GA nu a contestat suferința pricinuită prin vătămarea suferită.

Precizează că în lipsa unor criterii și limite legale de stabilirea cuantumului daunelor morale, recurgerea la o procedură legală standardizată nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative precum și a unui tratament echitabil, din partea F.GA care nu preia funcțiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăților de asigurare aflate în faliment.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

A apreciat că, deși, prin raportul medico-legal i-au fost acordate doar 67 de zile de îngrijiri medicale, încă resimte durere, fizica si psihica, iar prejudiciul estetic este evident iar pierderea simțului mirosului îi afectează toate activitățile zilnice, de la gătit la a presimți un pericol.

Arată că în mod corect curtea de apel a stabilit suma de 42102,8 RON daune morale, obligând recurenta la plata diferenței de 15302,8 le.

1.5. Procedura derulată în recurs.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 9 august 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 1 februarie 2023, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Este de necontestat că, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, la data de 04.06.2016 a avut loc un accident de circulație din culpa conducătorului cu nr. de înmatriculare x care a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x.

În urma coliziunii a rezultat vătămarea corporală a reclamantei A.. Din actele medicale depuse la dosar a rezultat că aceasta a suferit a suferit traumatism cranio-cerebral deschis, cu plasa cranio durala frontala care s-a operat, fractura cominutiva cu infundare frontala, fractura cominutiva de piramida nazala, fractura plafon oribitar drept, fractura sinus maxilar bilateral cu hemosinus, fractura sinus frontal cu hemosinus, hemosinus sfenoidal, disjuncție înalta maxilar superior, fractura clivus, fractura condil occipital stane, fractura cu deplasare diafiza humerala, fiindu-i acordate doar 67 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului medico legal.

La data producerii accidentului autovehiculul cu nr. de înmatriculare x era asigurat RCA la S.C. B. S.A. conform poliței nr. x Urmare a deschiderii procedurii falimentului cu privire la societatea asigurătoare reclamanta s-a adresat Fondului de Garantare a Asiguraților cu cerere de plată (nr. 26237/03.05.2017 solicitând despăgubiri în sumă de 80 000 RON daune morale și 185,5 RON dune materiale.

Prin Decizia nr. 20312/18.06.2019, raportat la actele medicale depuse/certificat medico-legal precum și la celelalte înscrisuri aflate la dosar, F.G.A. prin Comisia Specială a stabilit acordarea sumei de 177,00 RON cu titlu de daune materiale și respingerea diferenței de 8,5 RON precum și, suma de 26.800,00 RON cu titlu de daune morale și respingerea diferenței de 53.200,00 RON. A precizat că în cazul stabilirii daunelor morale pentru vătămări corporale, F.G.A. a aprobat Decizia nr. 74/02.08.2018 privind acordarea despăgubirilor în cazul decesului și vătămărilor corporale.

Prin Contestația ce face obiectul prezentului dosar reclamanta A. a solicitat: "(...) schimbarea în parte a Deciziei nr. 20312/18.06.2019 emisă de FGA, (...) în sensul admiterii în totalitate a cererii de despăgubire și să dispuneți obligarea FGA la plata sumei de 200.000 RON, din care suma de 80.000 RON este suma inițial solicitată prin cererea de despăgubire nr. x/03.05.2017 iar diferența de 120.000 RON reprezintă majorarea pretențiilor civile datorită urmărilor produse de accidentul de circulație, subsemnata suferind pierderea unui simț - al mirosului precum și un prejudiciu estetic grav și permanent constând într-o cicatrice pe față de la nivelul sprâncenei la nivelul nasului. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că suma de 80 000 RON reprezintă suma solicitată inițial prin cererea de plată iar diferența de 120 000 RON reprezintă majorarea pretențiilor determinată de urmările produse de accidentul de circulație.

Este de amintit că, în cauză, cu privire la prejudiciile despre care arată că au intervenit ulterior formulării cererii de plată reclamanta nu a înțeles să urmeze această procedură ci a ales să se adreseze direct instanței de judecată deși dispozițiile art. 14 din Legea 213/2015 stabilesc obligația persoanei prejudiciate de a formula cerere de plată în termen de 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță.

Dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea 213/2015 stabilesc că în caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestație, în condițiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

Așadar, competența instanței de contencios administrativ este limitată la verificarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, în urma soluționării cererilor de plată neputându-se dispune obligarea acestuia în mod direct la plata despăgubirilor pretinse pentru prima dată în fața instanței de judecată, astfel că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de acordare a diferenței solicitate cu titlu de daune morale în sumă de 120 000 RON și, in consecință a respins ca inadmisibilă cererea de acordare a diferenței de 120 000 RON solicitată cu titlu de despăgubiri morale peste valoarea solicitată prin cererea de plată.

Susținerile recurentului privind faptul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că acordarea de daune morale trebuie să aibă un caracter reparator și nu compensator, că gravitatea prejudiciului moral fiind un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizației, orientativ și nu exact, trebuie avut în vedere și criteriul echității, în sensul că suma de bani acordată trebuie să fie echitabilă și nu exagerată, iar daunele morale acordate sunt neechitabile, sunt nefondate.

Înalta Curte reține că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Despăgubirile pentru acoperirea prejudiciului moral trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Prima instanță, analizând chestiunea despăgubirilor cuvenite reclamantei în urma accidentului de circulație a cărui victimă a fost aceasta, a reținut în mod corect că, în ceea ce privește prejudiciul moral instanța reține că acest prejudiciu este reprezentat de consecințele dăunătoare suferite de o persoană, consecințe care nu au o valoare economică și prin urmare nu pot fi evaluate pecuniar într-o modalitate strict matematică. Ele constau în suferințe fizice și psihice ale victimei și sunt urmarea încălcării drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umană în tripla sa dimensiune: personalitate fizică, personalitate psihică și personalitate socială.

Astfel se mai reține incidența disp. art. 252 C. civ. potrivit cărora: "orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea,…’’, precum și, potrivit art. 253 alin. (4) C. civ., faptul că, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile’’.

Raportat la situația de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că prima instanță a evaluat despăgubirile morale pe baza mai multor criterii: consecințele negative suferite de reclamantă, atât pe plan fizic, cât și pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care reclamantei i-au fost afectate viața socială și familială, criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe între prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii.

Pe baza acestor criterii, suma stabilită trebuie să reprezinte o justă și reală despăgubire, cu efect de satisfacție și în același timp să nu reprezinte venituri necuvenite. Prima instanță a avut în vedere în mod corect asigurarea unei sume echitabile în raport cu suferința fizică și psihică suferită de reclamantă.

Criteriile și valorile stabilite prin procedura internă a pârâtei, privind soluționarea pretențiilor izvorâte din vătămări corporale sau decese, în cadrul căreia sunt stabilite de către Fondul de Garantare a Asiguraților criterii proprii de determinare a sumelor datorate cu titlul de daune morale, nu reprezintă criterii legale, ele neavând caracter obligatoriu pentru instanță, care, dimpotrivă, este ținută de aplicarea legii în materie, respectiv a principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat prin art. 1385 alin. (1) C. civ. "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel’’.

Instanța de fond, observând din analiza pârâtului că acesta a abordat chestiunea despăgubirilor acordate reclamantei dintr-o perspectivă greșită, acestea fiind într-un cuantum inferior acestui nivel la care a făcut referire în cuprinsul actului administrativ atacat fără a arăta motivul concret care a determinat adoptarea acestei soluții.

În acest context, instanța a constatat corect că, data stabilirii despăgubirilor această valoare era, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică pe site-ul propriu (www.x.ro), de 628,4 RON (10% x 3142 RON x 2 puncte) reieșind astfel pentru 67 zile de îngrijiri medicale suma de 42102,8 RON.

În raport de aceste împrejurări, susținerile recurentului nu constituie argumente temeinice din care să rezulte nelegalitatea sentinței prin care instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, a constatat că suma de 26.800 RON stabilită de pârât prin decizia nr. 20312/din 18.06.2019 nu asigură o reparație justă, adecvată, echitabilă și necesară a prejudiciului moral încercat de reclamantă, motiv pentru care a apreciat că se impune suplimentarea despăgubirilor morale cu suma de 15302,8 RON.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, deși Fondul de Garantare a Asiguraților nu este asigurator sau reasigurator, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, acesta, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător. Alin. (3) al aceluiași articol statuează că:

"Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5. În cazul în care disponibilitățile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanțele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege."

De asemenea, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/2015:

"Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de prezenta lege", iar conform art. 12 alin. (1) din același act normativ:

"Orice persoană care invocă vreun drept de creanță împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliță de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară și cea a denunțării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului."

Prin urmare, chiar dacă Fondul de Garantare a Asiguraților nu este asigurator sau reasigurator, în cadrul schemei de garantare în domeniul asigurărilor și în realizarea scopului de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, acesta face plăți din disponibilitățile sale persoanelor vătămate ca urmare a producerii riscului asigurat, în urma constituirii unui dosar de daună.

În ceea ce privește critica conform căreia, la acordarea daunelor morale intimatei-reclamante, instanța nu a ținut cont de procedura internă folosită de către recurentul-pârât pentru stabilirea cuantumului acestora, Înalta Curte constată că este nefondată.

Pentru că Legea nr. 213/2015 nu conține dispoziții exprese referitoare la modalitatea și cuantumul despăgubirilor reprezentând daune morale, s-a emis Norma ASF nr. 21/2014 - în vigoare la data producerii accidentului, care, la art. 50, prevedea că, la stabilirea despăgubirilor, în caz de deces, se au în vedere legislația și jurisprudența din România.

Cu toate acestea, în legislația internă nu a fost elaborat niciun act normativ care să prevadă, în concret, cu privire la cuantumul despăgubirilor morale, așa încât reperul pentru stabilirea acestora este jurisprudența instanțelor judecătorești și principiile care s-au degajat pe această cale.

Referitor la procedura internă utilizată de Fondul de Garantare a Asiguraților și criteriile folosite în aprecierea cuantumului acestor daune, se constată că are un caracter de recomandare, astfel că nici instanța de recurs și nici prima instanță nu sunt obligate să stabilească cuantumul daunelor morale în funcție de datele interne ale Fondului de Garantare a Asiguraților.

Astfel, jurisprudența în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale - civilă sau penală, a stabilit că, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs fiind nefondate.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 695 din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2023.