ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4068/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 17057/25.09.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților pronunțată în dosarul de daună x, în termenul legal de 10 zile de la data comunicării deciziei, prin care a solicitat, în principal, anularea deciziei nr. 17057/25.09.2018 atacate, iar în consecință obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților să admită la plată despăgubirea în sumă de 102.741,73 RON, cuvenită creditorului de asigurare S.C. A. S.R.L care reprezintă un drept de creanță împotriva asigurătorului în faliment B. și, în subsidiar, să se constate prematuritatea Deciziei nr. 17057/25.09.2018, emisă de F.G.A. în dosar daună x având în vedere că, atât B., cât si FGA sunt chemați în garanție, în dosar nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu, ajuns în apel la Tribunalul Sibiu, cu prim termen de judecată (în apel) 07.11.2018, iar în dosar civil nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu, format prin disjungerea acțiunii civile, s-a instituit o suspendare în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, respectiv în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016; suspendarea prezentei contestații, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu, aflat în apel la Tribunalul Sibiu și a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1644 din 7 mai 2019, Curtea de Apel București:

- a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamantă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pe fond și în recurs.

După o scurtă prezentare a situației de fapt se arată de către recurentă că statuările instanței de fond referitoare la faptul că "asigurătorul nu este obligat să o despăgubească, față de prevederile poliției de asigurare și a condițiilor de asigurare, fiind incident cazul de excludere invocat de către asigurător, actele întocmite de către asigurător reprezentând acte încheiate de organele în drept din care rezultă cauzele și împrejurările evenimentului" sunt pur formale și nefundamentate legal.

Susține în acest sens că dacă s-ar admite de facto, că actele întocmite de asigurător sunt acte încheiate de "organele în drept" iar sarcina probei ar reveni doar asiguratului ne-am afla în prezența unui abuz de drept iar dreptul la apărare al asiguratului în fața unei instanțe de judecată ar fi derizoriu, ceea ce contravine dispozițiilor art. 6 din CEDO.

Arată recurenta că asigurătorul nu și-a respectat propria obligație ce-i incumbă din Condițiile de asigurare așa cum sunt ele prevăzute la art. 10 pct. 10.1 având în vedere că nu a constatat dauna și nu a evaluat prejudiciul în mod direct sau prin împuterniciți, împreună cu Asiguratul sau împuterniciții săi ori prin experți împuterniciți de Asigurător.

Sunt redate de către recurentă dispozițiile art. 3.1 și art. 3.2 din Condițiile de asigurare din care rezultă că Asigurătorul acoperă mărfurile avariate în timpul transportului din culpa transportatorului și susține că, în speță, cei 20 de paleți cu banane care la încărcarea acestora în Olanda corespundeau calitativ, au ajuns la destinație, respectiv Târgu Mureș - România, într-o stare necorespunzătoare calitativ.

În ce privește invocarea de către intimata FGA, ca motiv de excludere, a dispozițiilor art. 17 pct. 3 din Convenția CMR susține recurenta că este străin de actele dosarului de daună iar asiguratul nu a invocat motive ce fac obiectul acestei clauze din Convenția CMR.

Susține recurenta că pe timpul transportului a fost respectată temperatura indicată de către expeditor în CMR seria x nr. x între +10 grade - +14 grade, iar respectarea indicațiilor expeditorului de către transportator este dovedită și de confirmarea comenzii de către expeditor care la descrierea particularităților transportului ce urma a fi efectuat indică o temperatură de +12,8 grade, temperatură respectată de transportator conform diagramei de temperatură solicitată de beneficiarul C. S.R.L. la momentul preluării mărfii.

Mai arată recurenta că Asigurătorul a semnat clauza prevăzută în art. 3.1 și art. 3.2 din contractul de asigurare ceea ce semnifică că asigurătorul s-a angajat să achite daunele ce se ivesc în timpul transportului.

Statuările instanței de fond nu conduc la concluzia legală că Asigurătorul și apoi FGA nu aveau obligația să plătească dauna ce s-a produs în timpul transportului ci despăgubirea recurentei reclamante trebuia să fie făcută în baza clauzelor de la art. 3.1 și 3.2 din contractul de asigurare încheiat cu B., motiv pentru care au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015.

Arată recurenta că statuările instanței de fond în sensul că marfa a ajuns la destinație înghețată nu corespunde adevărului, instanța ce a instrumentat dosarul nr. x/2016 nu a statuat în acest sens, iar limita de îngheț pentru banane se situează la minus 18 grade ceea ce nu este cazul în speță.

În ceea ce privește plata prejudiciului către beneficiarul transportului D., arată că acesta se achită în tranșe, conform titlului executoriu - sentința civilă nr. 1227/2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016 -, și afirmă că a chemat în garanție B. și FGA întrucât în măsura în care instanța va stabili răspunderea transportatorului asigurat A. S.R.L. pentru paguba produsă în timpul efectuării transportului devin incidente prevederile art. 3.1 și 3.2 din contractul de asigurare încheiat cu B. și dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluționarea prezentei cauze.

În esență, intimatul FGA susține că în îndeplinirea obligațiilor legale, a analizat înscrisurile atașate cererii, înscrisuri din care a rezultat neglijența transportatorului. Invocă în acest sens scrisoarea de trăsură în cuprinsul căreia beneficiarul a menționat că marfa este compromisă din cauza temperaturii care a variat, respectiv 8,9 - 13 grade în condițiile în care în comanda de transport se specifică în mod expres că valoarea temperaturii trebuie să fie 13,5 grade.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, între reclamanta A. S.R.L. și asigurătorul B. S.A. a fost încheiată Polița privind asigurarea de răspundere civilă a cărăușului pentru mărfurile transportate seria x nr. x

La data de 27.10.2015, ca urmare a efectuării unui transport de marfă constând în banane import Costa Rica marca x s-a constatat deprecierea bananelor ca urmare a nerespectării de către recurentă, în calitate de transportator, a temperaturii optime pentru transportul acestora.

Urmare intrării în faliment a societății de asigurare B. S.A., reclamanta s-a adresat pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând, prin cererea nr. x/31.08.2 16 plata sumei în cuantum de 102.741,73 RON reprezentând prejudiciul produs ca urmare a distrugerii mărfii transportate, fiind constituit dosarul de daună nr. x

Prin Decizia atacată nr. 17057/25.09.2018, Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată formulată de reclamantă reținând incidența dispozițiilor art. 4.2 lit. c) din Condițiile de asigurare aplicabile poliței CMR nr. x care reglementează un caz de excludere respectiv pagubele produse de asigurat cu intenție sau dintr-o neglijență gravă de către asigurat, dacă aceasta rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept, coroborat cu art. 17 din Convenția CMR.

Judecând cauza în fond, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În ce privește motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., amintește Înalta Curte că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere faptul că prima instanță a făcut o interpretare și o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei, argumentele prezentate de recurentă nu-și găsesc fundamentarea în cadrul legal aplicabil litigiului dedus judecății.

În esență, ceea ce se contestă prin cererea de recurs este nereținerea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 3.1 și art. 3.2 din Condițiile de asigurare, norme juridice în temeiul cărora se susține că Asigurătorul acoperă mărfurile avariate în timpul transportului din culpa transportatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 3.1 din Condițiile de asigurare "B. acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care Asiguratul răspunde în calitate de cărăuș, față de marfa transportată cu mijloacele menționate în polița de asigurare", iar potrivit art. 3.2 "Asigurătorul acoperă daunele provocate din culpa Asiguratului constând în: avarierea mărfii; pierderea parțială sau totală a mărfurilor transportate".

Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului va reține că aceste dispoziții legale nu sunt incidente prezentei cauze.

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 4.2 din Condițiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate pe cale rutieră "asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: c) pagubele produse de asigurat cu intenție sau dintr-o neglijență gravă de către asigurat, dacă aceasta rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept".

Potrivit art. 17 alin. (3) din Convenția CMR "Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defectiunea vehiculului pe care-l foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepusilor acesteia".

Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru pagubele produse de asigurat cu intenție sau dintr-o neglijență gravă de către asigurat, răspunderea asigurătorului nu poate fi angajată, dacă aceste pagube rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept, asiguratul neputând invoca pentru a fi exonerat de răspundere nici defecțiunea vehiculului pe care-l folosește pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepușilor acesteia.

Verificând sentința atacată, Înalta Curte reține că dispozițiile legale anterior citate au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond.

Din actele aflate la dosarul cauzei se constată că deprecierea celor 22.900 kg banane s-a datorat culpei recurentei reclamante în calitate de transportator, prin prepusul său, care la efectuarea transportului nu a setat temperatura corespunzătoare, aceasta variind în interiorul izotermei cu cel puțin 5 grade Celsius.

Din informațiile privind comanda de transport se specifică în mod expres că temperatura din camionul frigo trebuie să fie de 13,5 grade Celsius, iar conform diagramei tahograf temperatura în camion a fost setată între 10 și 14 grade Celsius. Prin urmare, culpa pentru deteriorarea mărfii transportate aparține recurentei-reclamante care nu a respectat indicațiile din comanda de transport referitoare la setarea temperaturii.

Se reține, totodată, că la destinație și beneficiarul mărfii transportate a consemnat în cuprinsul scrisorii de trăsură că "marfa este compromisă din cauza temperaturii".

Prin urmare, se constată fără niciun dubiu de tăgadă, că deprecierea mărfii s-a datorat culpei exclusive a recurentei-reclamante, astfel că devin incidente dispozițiile legale precitate, dispoziții corect aplicate de judecătorul fondului.

Nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 3.1 și art. 3.2 din Condițiile de asigurare, norme juridice în temeiul cărora se susține că Asigurătorul acoperă mărfurile avariate în timpul transportului din culpa transportatorului.

Pe de o parte, prin invocarea acestor dispoziții legale se recunoaște de către recurentă culpa sa în deteriorarea mărfii transportate, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 3.1 și art. 3.2 din Condițiile de asigurare ar deveni incidente doar în situația în care avarierea mărfii nu s-ar fi datorat culpei recurentei-reclamante.

Cum, însă în cauză, culpa recurentei-reclamante a rezultat din înscrisurile aflate la dosarul cauzei care nu a setat temperatura din camionul frigo la 13,5 grade Celsius așa cum i s-a specificat în comanda de transport, devine incident cazul de excludere prevăzut de dispozițiile art. 4 pct. 4.2 din Condițiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate pe cale rutieră "asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: c) pagubele produse de asigurat cu intenție sau dintr-o neglijență gravă de către asigurat, dacă aceasta rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept", așa cum în mod corect a statuat și instanța de fond.

Și susținerile recurentei conform cărora "pe timpul transportului a fost respectată temperatura indicată de către expeditor în CMR seria x nr. x între: plus 10 grade - plus 14 grade" sunt nefondate, fiind contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv scrisoarea de trăsură din care rezultă că beneficiarul C. S.R.L. a consemnat faptul că "marfa este compromisă din cauza temperaturii", procesul-verbal încheiat între reprezentantul C. S.R.L. și conducătorul auto în care s-a consemnat faptul că din cauza setării temperaturii care a variat între 8,5 și 13 grade, precum și diagrama Thermo King privind temperatura în interiorul remorcii frigorifice citită periodic pe durata transportului, la final valoarea temperaturii a atins valoarea de 16,5 grade Celsius.

La reținerea culpei exclusive a recurente- reclamante în deteriorarea mărfii transportate, Înalta Curte va avea în vedere și considerentele Deciziei nr. 1227/2018 pronunțată la data de 22 noiembrie 2018 de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016 (hotărâre judecătorească invocată și de recurenta-reclamantă) în care s-a statuat că temperatura setată a fost de 10 grade Celsius, deși recomandarea beneficiarului transportului D. S.R.L. a fost ca marfa să fie transportată la 13 grade Celsius - fila x aliniat ultim din Decizia nr. 1227/2018.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că nu a fost demonstrată nelegalitatea Deciziei nr. 17057/25.09.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prima instanță apreciind în mod corect că intimatul nu poate fi obligat la plata sumei solicitate față de prevederile poliției de asigurare și a condițiilor de asigurare.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1644 din 7 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2022.