ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3969/2023

Obiectul cauzei Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.06.2019, contestatorul A., în calitate de administrator al societății B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției de clasare nr. 1145/18.04.2019, emisă de Direcția de inspecție pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1014 din data de 18 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile și a respins contestația formulată de reclamantul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamantul A., în calitate de administrator al societății B. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată. În susținerea căii de atac promovate, recurentul a evocat aspectele dezlegate prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014 și Decizia nr. 122/2020 ale Curții Constituționale, apreciind că nu se poate reține teza unei inadmisibilități a cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea unei proceduri prealabile, câtă vreme art. 47 alin. (4) și (5) din Legea nr. 317/2004 reglementează faptul că rezoluția de respingere a sesizării "poate" fi contestată de persoana care a formulat sesizarea, iar prin art. 46 din Legea nr. 234/2018 pentru modificarea Legii nr. 317/2004 s-a reglementat expres faptul că nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară nu a formulat întâmpinare.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în calitate de administrator al societății B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1014 din data de 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2022, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în calitate de administrator al societății B. S.R.L., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 aprilie 2023. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit, din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.