ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3898/2023

Ședința publică din data de 15 septembrie 2023

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., să se constate abuzul de putere efectuat de intimată în calitate de funcționar public, salariat al Agenției de Integritate.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 11 martie 2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către petent a obligației impuse de instanță în sarcina sa de a indica domiciliul intimatei cu care înțelege să se judece în contradictoriu.

De la momentul suspendării cauzei, petentul a încercat să reia judecata cauzei la data de 30 septembrie 2022 și respectiv la data de 31.03.2023 însă, de fiecare dată fără a aduce la îndeplinire obligația impusă de instanță în sarcina sa, motiv pentru care cererile de repunere pe rol succesive au fost respinse.

La data de 31 martie 2023, deși a fost respinsă cererea de repunere pe rol a petentului A., instanța a dispus repunerea dosarului pe rol, din oficiu, cu mențiunea citării părților pentru a expune un punct de vedere cu privire la intervenirea perimării cererii.

La termenul de judecată de la data de 15 septembrie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția de perimare a cererii formulate de petentul A..

Examinând, cu prioritate, excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 11 martie 2022, s-a dispus suspendarea judecării cererii formulate de petentul A., apreciind incidente prevederile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât petentul nu a complinit obligația impusă în sarcina sa de instanța de judecată de a indica domiciliul intimatei cu care înțelege să se judece în contradictoriu.

Ulterior, la data de 30 septembrie 2022 și respectiv la data de 31 martie 2023, petentul a formulat două cereri de repunere pe rol a cauzei, ambele fiind respinse ca neîntemeiate pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina petentului.

Totodată, la același termen de judecată de la data de 31 martie 2023, din oficiu, instanța de judecată a dispus repunerea cauzei pe rol, acordând termen în vederea discutării excepției perimării.

Încheierea de ședință din data de 11 martie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 11 septembrie 2022.

Înalta Curte constată că, de la data la care a intervenit suspendarea judecății în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., respectiv de la data de 11 martie 2022, cauza de față a rămas în nelucrare din vina părții petente, care, deși a solicitat repunerea cauzei pe rol nu a complinit obligația impusă de instanță în sarcina sa.

Având în vedere cele expuse anterior, precum și dispozițiile legale ce reglementează perimarea, ca sancțiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situație datorată lipsei de diligență a părților ce nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt și termenul definit de lege.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, și intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni, iar art. 417 din același cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Față de textul de lege mai sus menționat, Curtea reține că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.

Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept și în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de față, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecință, Înalta Curte va constata intervenită sancțiunea perimării cererii formulate de A., având ca obiect constatarea abuzului de putere efectuat de intimată în calitate de funcționar public, salariat al Agenției de Integritate, în contradictoriu cu intimata B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2023.