ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3734/2023

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.07.2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. și JJ. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - obligarea pârâtului să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 49/1997 (modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/2003) în vederea vânzării de acțiuni ale KK. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare; - transmiterea de acțiuni nominative deținute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la Societatea "KK. S.A." către foștii salariați, numărul de acțiuni cuvenite fiecăruia dintre aceștia urmând să se determine împărțind numărul de acțiuni reprezentând 8% din acțiunile KK. la numărul total de angajați ai societății la data privatizării societății, respectiv luna iulie 2004; - îndeplinirea formalităților necesare în vederea menționării la Oficiul Registrului Comerțului și în Registrul Acționarilor a acțiunilor dobândite în temeiul legii și a hotărârii ce urmează a se adopta, în raport de dispozițiile art. 9 din Statutul "KK. S.A."; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de intervenție Ministerul Energiei a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, prin care a solicitat admiterea acesteia, a excepțiilor invocate de pârât, iar, pe fond, respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii formulate de reclamanți.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 218/F-CONT din 23.11.2021: - a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția prematurității acțiunii; - a admis, în parte, acțiunea reclamanților; - a obligat pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997 (modificat prin O.G. nr. 55/2003), în vederea vânzării de acțiuni la KK. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare; - a obligat pârâtul Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată de 1800 RON (50 RON pentru fiecare reclamant), reprezentând taxă judiciară de timbru.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Guvernul României, care a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. 4.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține faptul că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare, deoarece a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Energiei fără să îi comunice motivele pentru care a pronunțat această soluție. În plus de aceasta, recurentul arată că, potrivit reglementărilor în vigoare, Executivul nu dispune direct și nemijlocit de competențe efective în aplicarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 55/2003, acestea revenind în sarcina exclusivă a autorităților administrației publice de specialitate, în speță, Ministerul Energiei și A.V.A.S., care fac parte din structura sa colegială. 4.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul menționează faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. 4.2.1. În mod eronat, instanța de fond a apreciat că reclamanții au calitate procesuală activă în cauză, chiar dacă aceștia nu mai îndeplinesc condiția de a fi salariat/angajat al KK. S.A. București la data prevăzută în O.U.G. nr. 55/2003. Mai precis, toți semnatarii cererii în justiție au fie calitatea de moștenitori ai salariaților, fie calitatea de foști salariați ai fostei KK. S.A., ceea ce nu corespunde cerinței impuse de prevederile art. V (pct. 2) din O.U.G. nr. 55/2003. Or, din interpretarea literală a normei precitate, reiese că vocația/îndreptățirea de a deveni acționar al societății se naște, condiționat exclusiv de calitatea de salariat la momentul intrării în vigoare a ordonanței de urgență. 4.2.2. Instanța de fond a soluționat greșit excepția prematurității acțiunii, deoarece nu a avut în vedere faptul că, prin Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, s-a dispus interzicerea pentru o perioada de 2 ani a înstrăinării acțiunilor deținute de stat la companiile și societățile naționale, la instituții de credit, precum și la orice altă societate la care statul are calitatea de acționar, indiferent de cota de capital social deținută (art. 1). Totodată, prin același act, s-a prevăzut că se suspendă, pentru o perioadă de 2 ani, orice operațiuni privind înstrăinarea acțiunilor deținute de stat la companiile și societățile naționale, precum și la alte societăți la care statul are calitatea de acționar, aflate în curs de realizare. (art. 2). Prin urmare, Guvernul României se află în imposibilitate obiectivă de a adopta orice acte juridice de natura celor solicitate de către intimații, până la încetarea situației de suspendare a aplicării dispozițiilor legale ce prevăd posibilitatea vânzării de acțiuni.

Apărările formulate în cauză Intimații au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs 6.1. Considerații generale Așa cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de față, intimații au dedus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al recurentului Guvernul României de a adopta o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 49/1997 (modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/2003), în vederea vânzării de acțiuni ale KK. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Prima instanță a admis acțiunea reclamanților, soluție care este împărtășită de instanța de control judiciar. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte reține: 6.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității") Motivul de casare în discuție are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil. Recurentul susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare ca urmare a faptului că nu i-a fost comunicată încheierea de ședință din data de 02.11.2021 în care s-a consemnat respingerea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulate de petentul Ministerul Energiei. Înalta Curte apreciază că motivul de casare invocat este nefondat. Conform dispozițiilor art. 64 C. proc. civ., instanța se pronunță asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție printr-o încheiere motivată, ce nu se poate ataca decât odată cu fondul. În speța de față, autorul cererii de intervenție nu a atacat cu recurs soluția de respingere a acesteia. Or, petentul Ministerul Energiei era singurul subiect de drept care se putea plânge de necomunicarea încheierii de ședință pe care să o atace împreună cu fondul. Cu alte cuvinte, recurentul Guvernul României nu are interes să conteste hotărârea primei instanțe de respingere a cererii de intervenție formulată de un terț, chiar dacă terțul era dispus să susțină apărările sale. Ca atare, dreptul său la apărare nu a fost încălcat. 6.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") 6.3.1. Prima critică de nelegalitate subsumată acestui motiv de casare vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, în contextul în care aceștia nu mai aveau calitatea de salariați ai KK. S.A. București la data prevăzută în O.U.G. nr. 55/2003. Înalta Curte apreciază că este nefondată această critică de nelegalitate. Conform prevederilor art. I din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societății Naționale a Petrolului KK. - S.A. București, precum și pentru modificarea și completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societățile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului: "În derularea procesului de privatizare a Societății Naționale a Petrolului "KK." - S.A. București, vânzarea de către Ministerul Economiei și Comerțului a pachetului de acțiuni pentru care salariații societății au dreptul de cumpărare, potrivit legii, se va efectua în mod direct către aceștia, prin derogare de la prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare." Potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea Societății Naționale a Petrolului "KK." - S.A. București, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 septembrie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 70/1998, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin art. V din O.G. nr. 55/2003: "Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariații Societății Naționale a Petrolului «Petrom» - S.A. București au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului." Intimații s-au adresat cu cerere recurentului Guvernul României prin care i-au solicitat, în temeiul cadrului normativ anterior citat, adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997 (modificat prin O.G. nr. 55/2003), în vederea vânzării de acțiuni la KK. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Această cerere nu a fost soluționată de către recurent. Într-adevăr, așa cum se susține de către recurent, vocația/îndreptățirea intimaților de a deveni acționari ai Societății Naționale a Petrolului «Petrom» - S.A. București se naște condiționat exclusiv de calitatea de salariat la momentul intrării în vigoare a ordonanței de guvern. Însă, după cum în mod corect a reținut prima instanță, intimații aveau calitatea de salariați ai societății în discuție la momentul adoptării O.G. nr. 55/2003. Împrejurarea că recurentul Guvernul României a rămas în pasivitate și nu a respectat obligația care îi incumba din dispozițiile normative anterior enunțate un interval de timp foarte îndelungat nu poate determina pierderea dreptului intimaților de a dobândi acțiunile în discuție, urmare a faptului că, între timp, unii dintre aceștia au pierdut calitatea de salariați sau sunt moștenitori ai foștilor salariați. În același sens, este de menționat și faptul că recurentul nu se poate prevala de împrejurarea că în actul normativ în discuție nu s-a stabilit un termen în interiorul căruia avea obligația să adopte actul administrativ prin care să pună în aplicare dispozițiile art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, modificat prin art. V din O.G. nr. 55/2003, întrucât obligația analizată îi revenea de îndată. 6.3.2. A doua critică de nelegalitate subsumată acestui motiv de casare vizează soluționarea greșită a excepției prematurității acțiunii, deoarece nu s-au avut în vedere de către prima instanță măsurile dispuse prin Legea nr. 173/2020. Înalta Curte apreciază că este nefondată această critică de nelegalitate. Aceste dispoziții impun, ca regulă generală, interdicția înstrăinării de acțiuni deținute de stat pe o perioada de 2 ani, respectiv suspendă pe o perioadă de 2 ani operațiuni privind înstrăinarea acțiunilor deținute de stat. Însă, aceasta este o chestiune care vizează executarea obligației legale în discuție și care, desigur, urmează să fie avută în vedere de recurent la momentul adoptării hotărârii de guvern. În consecință, în raport de dezlegările de mai sus, instanța de control judiciar apreciază că este nefondat și motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.