ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3613/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2015 din data de 30.10.2015, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a Raportului privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje în anul 2013 nr. 1/12.12.2014, înregistrat la AFM sub nr. x/12.12.2014, anularea Deciziei nr. 75/24.04.2015 de soluționare a contestației introduse împotriva Raportului și, pe cale de consecință, obligarea AFM să emită un raport privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje în anul 2013 din care să reiasă îndeplinirea de către A. a tuturor obiectivelor de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje în anul 2013, cu cheltuieli de judecată. În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a formulat și o cerere de suspendare a executării Raportului privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje în anul 2013 nr. 1/12.12.2014, până la soluționarea definitivă a cauzei.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 477 de la data de 04.12.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii principale și de suspendare invocată de către pârâtă.

S-a respins cererea de suspendare a executării actelor contestate, ca nefondată, și cererea formulată de reclamanta A. S.A., în insolvență, prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 477 din data de 04.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., în insolvență, prin administrator judiciar B., solicitând admiterea cererii, casarea hotărârii instanței de fond și, în urma rejudecării:

- admiterea cererii de anulare în parte a Raportului privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje în anul 2013 nr. 1/12.12.2014, înregistrat la AFM sub nr. x/12.12.2014;

- admiterea cererii de anulare a Deciziei nr. 75/24.04.2015 de soluționare a contestației introduse împotriva Raportului nr. x/12.12.2014, înregistrată la AFM sub nr. x/24.04.2015 și comunicată Subscrisei la data de 28.04.2015 număr de înregistrare la A. x/28.04.2015;

- obligarea AFM să emită un Raport privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje în anul 2013 din care să reiasă îndeplinirea de către A. a tuturor obiectivelor de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje în anul 2013;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a invocat, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond, în aplicarea principiului "poluatorul plătește", nu a lămurit cine este poluatorul;

- sentința atacată este nemotivată pentru că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei invocate în cadrul cererii de chemare în judecată;

- reclamanta avea doar obligația de încheia contracte cu colectorii și de a organiza și finanța activitatea de colectare, valorificare și reciclare a deșeurilor, nu și de a verifica activitatea acestora sau a operatorilor autorizați pentru valorificare și reciclare ulterior predării deșeurilor de ambalaje;

- instanța de fond nu a stabilit situația de fapt având în vedere că gestionarea ambalajelor și a deșeurilor din ambalaje se poate realiza atât prin valorificare cât și prin reciclare;

- instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale privind distincția între operațiunea de valorificare și cea de reciclare, prin raportare la obiectivele impuse de Anexa 3 la O.U.G. nr. 196/2005;

- instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale privind operațiunile de reciclare pentru a considera că anumite operațiuni nu se încadrează în sfera noțiunilor de reciclare sau valorificare;

- instanța de fond nu a reținut că terții valorificatori îndeplineau cerințele prevăzute în lege și în autorizațiile de mediu pentru operațiunile efectuate, cantitățile reciclate și valorificate fiind însoțite de toate documentațiile justificative prevăzute de lege.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administrația Fondului Pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față, aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Intimata-pârâtă a susținut că, potrivit interpretării CJUE în cauza C-104/17, principiul "poluatorul plătește" evocat de dispozițiile art. 15 din Directiva nr. 94/62 impune ca toți cei implicați în producerea, utilizarea, importul și distribuția ambalajelor și a produselor ambalate să accepte responsabilitatea care le revine pentru astfel de deșeuri.

Intimata-pârâtă a mai susținut că reclamanta a încheiat contracte pentru preluarea responsabilității cu clienții săi, a încheiat contracte cu operatori economici colectori, valorificatori și reciclatori, a finanțat activitatea de colectare, valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, dar nu s-a asigurat că toate deșeurile de ambalaje au fost reciclate.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii judecătorești vor cuprinde obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În jurisprudență și doctrină s-a reținut, în mod constant, că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident și în situația în care motivarea hotărârii este insuficientă sau superficială.

Motivarea este de esența hotărârilor judecătorești deoarece astfel se înlătură arbitrariul judecătorilor și se face posibil controlul judiciar în urma exercitării de către părți a căilor de atac.

În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate și normele juridice aplicabile la situația de fapt stabilită. De asemenea, instanța trebuie să arate motivele pentru care anumite probe au fost reținute, iar altele înlăturate, precum și excepțiile invocate și modul în care acestea au fost soluționate.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond trebuia să stabilească, în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt reținută și să demonstreze aplicarea normelor de drept incidente, cu arătarea motivelor pentru care au fost înlăturate susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă.

Înalta Curte constată că ansamblul considerentelor instanței de fond reflectă punctul de vedere al pârâtei exprimat prin susținerile din cuprinsul actelor administrative atacate și apărările din întâmpinarea formulată de aceasta la cererea de chemare în judecată.

Deși instanța de judecată are posibilitatea de a-și însuși punctul de vedere al unei părți și argumentația care îl însoțește, în jurisprudența Înaltei Curți s-a reținut, în mod constant, că o abordare echilibrată a cauzei, în acord cu principiile fundamentale ale procesului civil, impune cu necesitate analiza și respingerea motivată a susținerilor celeilalte părți.

Preluarea necenzurată a punctului de vedere al unei părți și a argumentației care îl însoțește, fără analizarea susținerilor părții adverse, este insuficientă pentru a satisface standardele normei juridice prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a căror încălcare va conduce la desființarea hotărârii deoarece echivalează cu o lipsă a motivării.

În conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, forma în vigoare în perioada supusă controlului, respectiv anul 2013:

"Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:

(…) d) o contribuție de 2 RON/kg, datorată de către operatorii economici care introduc pe piața națională ambalaje de desfacere și bunuri ambalate, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare (…)".

În conformitate cu dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, în vigoare în anul 2013:

"(1) Activitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje are la bază principiile generale prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001.

(2) Principiile specifice activității de gestionare a deșeurilor de ambalaje sunt:

a) prevenirea producerii de deșeuri de ambalaje;

b) reutilizarea ambalajelor;

c) reciclarea deșeurilor de ambalaje;

d) alte forme de valorificare a deșeurilor de ambalaje care să conducă la reducerea cantităților eliminate prin depozitare finală ".

În baza prevederilor art. 22 din Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, aprobată prin Ordinul Ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006, forma în vigoare în anul 2013:

"(1) Contribuția prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, se plătește anual pentru diferența dintre cantitățile corespunzătoare obiectivelor anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie, prevăzute în anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie.

(2) Cantitatea de deșeuri de ambalaje care trebuie valorificată sau incinerată în instalații de incinerare cu recuperare de energie, respectiv valorificată prin reciclare, pentru îndeplinirea obiectivelor anuale, se realizează prin următoarele componente:

a) cantitatea de deșeuri Q

1

care trebuie valorificată prin reciclarea deșeurilor de ambalaje din PET și din aluminiu;

b) cantitatea de deșeuri Q

2

care trebuie valorificată prin reciclarea deșeurilor de ambalaje din plastic, sticlă, metal, hârtie/carton și, respectiv, lemn;

c) cantitatea de deșeuri Q

3

care trebuie valorificată prin reciclare suplimentar față de cantitățile prevăzute la lit. a) și b), pentru îndeplinirea obiectivului global de valorificare prin reciclare, cantitate care se poate realiza prin valorificarea prin reciclare a oricărui tip de material de ambalare, în limita cantităților introduse pe piața națională din materialul respectiv;

d) cantitatea de deșeuri Q

4

care trebuie valorificată sau incinerată în instalații de incinerare cu recuperare de energie suplimentar față de cantitățile prevăzute la lit. a), b) și c), pentru îndeplinirea obiectivului global de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie, cantitate ce se poate realiza prin oricare operație de valorificare sau prin incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a oricărui tip de material de ambalare, în limita cantităților introduse pe piața națională din materialul respectiv.

(3) Obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, se consideră îndeplinite numai dacă se realizează fiecare dintre componentele menționate la alin. (2) (…)".

Din analiza acestor dispoziții legale și infralegale rezultă că valorificarea deșeurilor de ambalaje se poate realiza alternativ prin trei metode:

- valorificare prin incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie;

- valorificare prin reciclare;

- orice alte operații de valorificare a deșeurilor de ambalaje care să conducă la reducerea cantităților eliminate prin depozitare finală.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte reține că obiectivul de valorificare a deșeurilor de ambalaje nu trebuie îndeplinit exclusiv prin reciclarea acestora.

Înalta Curte mai reține că instanța de fond avea obligația de a verifica, în cazul fiecărui contract încheiat de reclamantă cu operatorii economici specializați, dacă deșeurile de ambalaje de sticlă și lemn au fost valorificate în conformitate cu prevederile din actele normative în vigoare în anul 2013, prin oricare din metodele de valorificare prevăzute de acestea.

De asemenea, instanța de fond avea obligația de a verifica dacă au fost respectate prevederile Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu din data de 10.03.2011, în vigoare în anul 2013, și dacă operatorii economici care au încheiat contracte cu reclamanta dețineau autorizațiile necesare pentru fiecare metodă de valorificare a deșeurilor de ambalaje.

Astfel, se constată că instanța de fond nu a cercetat argumentele reclamantei, ceea ce îndreptățește concluzia că nu a realizat o reală cercetare a fondului cauzei, aspect care pune instanța de recurs în imposibilitate de a evalua în mod eficient corecta aplicare de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente, prin raportare la o situație de fapt stabilită lacunar.

Corecta stabilire a situației de fapt, ca o garanție a satisfacerii exigenței motivării, presupune îndatorirea judecătorului de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a stabilit, în raport de probele dosarului, situația de fapt și aplicabilitatea normelor de drept incidente, împrejurare care echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului.

Prin Decizia nr. 79/05.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție va reține cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situația de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanța de apel sau, după caz, la prima instanță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de rejudecare va stabili dacă au fost respectate condițiile legale privind valorificarea deșeurilor din ambalaje, prin reciclare sau prin alte operații de valorificare permise de actele normative incidente în cauză.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere toate motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și apărările invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată, celelalte motive de recurs invocate, precum și susținerile din întâmpinarea depusă în instanța de recurs.

Instanța de fond va avea posibilitatea, în baza dispozițiilor art. 254 alin. (5) C. proc. civ., să pună în discuția părților necesitatea administrării probelor pe care le apreciază ca fiind concludente și utile soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., în insolvență, prin administrator judiciar B., împotriva sentinței civile nr. 477 din 04 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre o nouă judecată primei instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2023.