ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3495/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 08.04.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, a formulat contestație împotriva Rezoluției din 10.02.2020 emise în dosarul nr. x.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1097 din 15 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu. A fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca netimbrată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1097 din 15 iunie 2022pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În motivarea recursului, a arătat că se impune repunerea sa în termen față de împrejurarea că prima instanță a luat act cu întârziere de domiciliul procesual ales al acestuia, acesta fiind și motivul pentru care a declarat cererea de recurs cu întârziere. A susținut că i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei de timbru precum și sub forma unui apărător din oficiu pentru redactarea motivelor de recurs. Totodată, subsumat motivului de casare invocat de recurent, acesta a susținut că au fost încălcate de prima instanță disp. legale de la art. 155 alin. (6) raportate la art. 172 C. proc. civ., care a trecut cu vederea precizarea domiciliului ales făcută de către recurentul - reclamant. Totodată, a susținut că a formulat cu întârziere cale de atac împotriva tuturor măsurilor dispuse de instanță în condițiile în care nu s-a luat de precizarea de domiciliu pe care a făcut-o. În cuprinsul căii de atac, recurentul - reclamant a reluat o serie de aspecte care sunt subsumate parcursului procesului în fața primei instanțe, care au fost cererile adresate primei instanțe și soluțiile emise de aceasta. În drept, a invocat disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și respectiv art. 155 alin. (6) C. proc. civ. raportat la art. 172 C. proc. civ. Totodată, în cadrul recursului, același recurent - reclamant a formulat o cerere de repunere în termen cu precizarea că motivele de recurs le va depune la un moment ulterior față de cererea de ajutor public judiciar pe care a adresat-o primei instanțe și prin care a solicitat acordarea unui apărător din oficiu pentru redactarea recursului.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. A precizat că nu au fost încălcate regulile de procedură în condițiile în care recurentul - reclamant a fost în mod legal citat la fiecare termen de judecată acordat pe parcursul judecății de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura prealabilă în cadrul recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 23 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu titlu prealabil, Înalta Curte va proceda la analiza cererii de repunere în termen formulată de recurentul - reclamant, cerere care urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect în condițiile în care în cauză s-a apreciat că recursul a fost formulat în termen, nefiind invocată excepția de tardivitate nici de instanță din oficiu și nici de partea procesuală adversă. În acest sens Înalta Curte a constatat, ca urmare a verificării înscrisurilor de la dosar, respectiv dovada de comunicare a sentinței civile recurate-f.252 dosar fond(17.08.2022) coroborată cu data formulării declarației de recurs -f.5 dosar recurs(19.08.2022), prin raportare la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că termenul de recurs în materia contenciosului administrativ este de 15 zile de la comunicarea sentinței civile atacate, că în speță a fost declarată în termen calea de atac. Mai mult decât atât, Înalta Curte a dat eficiență prevederilor art. 485 alin. (2) C. proc. civ. care statuează faptul că, dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen, aceasta fiind situația și în cauza de față. Pornind la analiza pe fond a recursului, Înalta Curte reține că în cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției din 10.02.2020 emise în dosarul nr. x. Prima instanță a respins acțiunea ca netimbrată, iar împotriva sentinței nr. 1097 de la data de 15 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, sub imperiul acestui motiv de recurs, se pot include mai multe neregularități de ordin procedural. În speță, din examinarea criticilor formulate prin intermediul demersului judiciar pendinte, reiese că recurentul-reclamant a înțeles să circumscrie acestui motiv de casare susținerea referitoare necomunicarea actelor de procedură la adresa indicată de parte ca fiind domiciliul procesual ales și faptul că instanța a luat act de cu întârziere de schimbarea domiciliului părții procesuale . Potrivit art. 155 alin. (6) din C. proc. civ.: "Vor fi citați:…persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă;" De asemenea, art. 172 din același act normativ prevede că "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare." Potrivit dispozițiilor anterior menționate, rezultă cu evidență că instanța are obligația citării părții la adresa indicată de către aceasta în acțiune/precizare în condițiile în care, pe parcursul desfășurării procesului, se modifică adresa inițial indicată de partea procesuală, în virtutea respectării dreptului la apărare și contradictorialitatea specifică unui litigiu de drept civil. Totodată, partea care invocă o încălcare a dispozițiilor legale anterior citate, trebuie să dovedească faptul că a suferit o vătămare ca urmare a nerespectării de către instanța de fond a acestor texte de lege. În lipsa probării vătămării, sentința civilă pretins a fi emisă cu încălcarea normelor de procedură care atrag sancțiunea nulității, nu ar putea fi reformată. Aplicând aceste considerații la speța de față, în raport și de susținerile recurentului - reclamant expuse în cuprinsul căii de atac, potrivit cărora au fost remediate prin încheierea de la data de 13.12.2022 neajunsurile legate de modificarea adresei de comunicare a actelor de procedură, rezultă că acesta nu poate proba vătămarea cerută de lege care să conducă la reformarea sentinței civile criticate. Astfel, partea a obținut încuviințarea cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru precum și sub forma desemnării unui apărător din oficiu, astfel că dreptul la apărare al recurentului a fost garantat. Mai mult decât atât, recurentul a formulat recurs în termenul legal, a motivat calea de atac în termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței civile de la fond, nefiind prejudiciat de faptul că prima instanță a luat act de modificarea de domiciliu la un moment ulterior formulării solicitării in temeiul art. 172 C. proc. civ. Împrejurarea că recurentul - reclamant nu este de acord cu soluția de anulare a cererii de chemare în judecată, aceasta fiind consecința directă a neachitării taxei judiciare de timbru, nici după respingerea cererii de ajutor public judiciar cu privire la scutirea de plata taxelor de timbru de la fond, în condițiile în care obligația de plată a taxei de timbru se execută cu prioritate, nu poate fi supusă atenției instanței de control judiciar care are de verificat doar aspectele de nelegalitate iar nu si de netemeinicie ale sentinței recurate. În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului - reclamant referitoare la neregulile de procedură aduse sentinței de fond prin prisma necomunicării actelor de procedură la domiciliul ales, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În concluzie, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1097 din 15 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.