ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2749/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea depusă pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.08.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, contestație împotriva Deciziei nr. 20655/23.07.2019, solicitând anularea deciziei și obligarea intimatului sa emită o noua decizie prin care sa plătească despăgubirile materiale si morale la valoarea solicitata in cuprinsul prezentei contestații (valoare restrânsă fata de solicitarea inițiala), cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 54 din data de 20.01.2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de către de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, a anulat Decizia nr. 20655/22.07.2019 emisă de pârât și a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să soluționeze pe fond cererea de plată nr. x/17.08.2017.

Cererea de recurs.

Împotriva sentinței civile nr. 54 din data de 20.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților arătând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține recurentul că, în soluționarea cauzei, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, art. 20 din Norma nr. 16/2015 și art. 2548 C. civ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi" iar la alin. (2) "Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potențialul creditor și se depune direct la sediul Fondului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate."

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților menționează:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva societății de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condițiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanțele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii Judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări".

Față de asigurătorul B. s-a deschis procedura de faliment prin hotărârea pronunțată la data de 16.02.2020, definitivă la data de 17.03.2017, în Dosarul nr. x/2016, de Tribunalul Sibiu, creanțele ce fac obiectul prezentei cauze fiind creanțe născute anterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Prin urmare, data nașterii dreptului de creanță este data la care reclamantul a cunoscut întinderea pagubei, cât și făptuitorul/asiguratorul, respective 24.06.2016, neavând nici o importanță argumentele referitoare la faptul că reclamantul ar fi aflat soluția dosarului de urmărire penală nr. 416/P/2015 la data de 24.07.2017.

Față de aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, să dispună respingerea contestației și menținerea deciziei atacate, ca fiind temeinică și legală.

Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu soluționarea dosarulu din data de 07.09.2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17.05.2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate în cadrul recursului, de apărările din cuprinsul întâmpinării și de prevederile legale incidente în cauza de față, constată că recursul promovat de recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 20655/23.07.2019 emisă de intimat și obligarea Fondul de Garantare a Asiguraților să emită o decizie prin care să soluționeze pe fond cererea de plată.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a anulat Decizia nr. 20655/23.07.2019 și a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să soluționeze pe fond cererea de plată nr. x/17.08.2017.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi" iar la alin. (2) "Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potențialul creditor și se depune direct la sediul Fondului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate."

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților menționează:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva societății de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condițiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanțele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii Judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări".

Prin urmare, conduita oricărui creditor de asigurare era precis determinată prin actele normative invocate, fiind inserate condițiile și termenele în care își pot exercita drepturile de a obține despăgubirile la care sunt îndreptățiți. Pentru realizarea acestor drepturi, persoanele interesate se pot raporta doar la dispozițiile legii și a actelor normative emise pentru organizarea și executarea legii cu relevanță pentru situația lor juridică.

Termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 și art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 este un termen de decădere, fiind reglementat de legiutor pentru exercitarea unui drept subiectiv, nesusceptibil de suspendare sau de întrerupere, asemenea termenului de prescripție.

Acest termen începe să curgă de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări, în cazul reclamantului de la data cunoașterii concrete a numărului de zile de îngrijiri medicale în funcție de care ar fi putut determina prejudiciul suferit.

Or, executarea dreptului de creanță al intimatului-reclamant și stabilirea certă a consecințelor evenimentului rutier ce a avut loc la data de 24.06.2016, din culpa conducătorului auto x, asigurat RCA la S.C. B. S.A., în urma căruia intimatul-reclamant A. (alături de soția sa, C. și cei doi copii D. și E.), a suferit vătămări corporale și pentru care a necesitat 30-35 de zile îngrijiri medicale, nu se putea realiza decât după administrarea tuturor probelor în cadrul procesului penal.

În cadrul procesului penal s-a stabilit numărul de îngrijiri medicale, s-au menționat constatările organului de urmărire penală asupra stabilirii faptei, a vinovăției și finalizarea cercetării penale, astfel că, în mod corect prima instanță a concluzionat că intimatul-reclamant nu a putut cunoaște întinderea creanței de asigurare decât la momentul comunicării ordonanței de clasare emise în dosarul nr. x/2016, respectiv la data de 31.07.2017.

Așa fiind, în cauză, acest din urmă moment poate fi considerat data nașterii creanței de asigurare de la care trebuie calculate cele 90 de zile prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, în care persoana îndreptățită trebuie să formuleze cererea de plată, deoarece stabilirea certă a consecințelor evenimentului rutier, respectiv numărul concret de zile de îngrijiri medicale, s-a realizat abia la finalizarea cercetării penale, după administrarea tuturor probelor în cadrul procesului penal.

Prin urmare, în acord cu instanța de fond și contrar susținerilor recurentului - pârât, Înalta Curte constată că, în raport cu circumstanțele speței, momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea cererii de plată este data la care recurentului - reclamant i-a fost comunicată Ordonanțata de clasare.

Având în vedere că ordonața de clasare emisă în dosarul nr. x/2016 a fost comunicată la data de 31.07.2017, iar cererea de despăgubire a fost depusă de reclamant la data de 09.08.2017, rezultă că aceasta a fost formulată cu respectarea termenului legal de 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță.

Astfel, însușindu-și raționamentul juridic expus de instanța de fond în hotărârea pronunțată, pe care îl apreciază legal și temeinic, Înalta Curte constată ca nefondată critica recurentului, judecătorul de primă jurisdicție apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de reformare, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 54 din 20 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.