ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată în contencios administrativ, reclamanta A. împotriva paratei Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat instanței:

- 151.860,35 RON cu titlu de indemnizație de asigurare; dobanda legala penalizatoare (dobanda BNR+4%) aplicata sumei de 151.866,35 RON pe perioada cuprinsa intre data de 28.01.2016 (data înregistrării cererii de chemare in judecata, care face obiectul dosarului x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca) și data de 16.02.2017 (data pronunțării sentinței nr. 132/2017 pronunțata de Tribunalul Sibiu in dosarul x/2016, prin care s-a dispus deschiderea procedurii de faliment a S.C. B.);

- 12.513 RON reprezentând cheltuieli de judecata efectuate de reclamanta in dosarul x/2016, compuse din: taxa judiciara de timbru în sumă de 4.143 RON, onorariu expert judiciar procese pirogene 2.300 RON, onorariu expert judiciar specialitatea construcții- 3.070 iei, onorariu avocațial -3.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 2072 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche a hotărât următoarele: "A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. prin moștenitorii legali C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A anulat în parte Decizia nr. 14952/05.06.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților cu privire la soluționarea cererii de despăgubire a reclamantei A. și, în consecință,

A obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să plătească reclamantei A. prin moștenitorii legali C. și D. în calitate de client asigurat al B. S.A., societate aflată în procedura de faliment, suma de 151.860,35 RON reprezentând indemnizația de asigurare pentru imobilul asigurat.

A respins restul pretențiilor reclamantei A. prin moștenitorii legali C. și D., ca nefiind întemeiate.

A obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză în sumă de 350 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.".

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile material față de împrejurarea că a apreciat că expertizele effectuate în dosarul nr. x/2016 nu au fost contestate de asigurătorul falit sau FGA.

Arată recurentul că nu cunoaște de unde instanța de fond a apreciat că aceste expertize au fost corect efectuate, apreciate și evaluate.

Despăgubirea a fost acordată de asigurător chiar în condițiile în care partea nu a depus înscrisuri care să dovedească în mod exact bunurile afate în imobil, mai arată recurentul.

FGA nu are nici un raport contractual cu asiguratul sau beneficiarul asigurării, FGA având cu creditorii de asigurare raporturi de drept administrativ care se nasc în urma formulării cererii de plată.

Considerăm că, simpla dovadă că debitorul nu și-a executat obligația nu poate constitui o probă suficientă a prejudiciului suferit de creditor.

În cazul de față, simpla declarație a creditorului de asigurare și, eventaul, audierea de martori, o dată cu efectuarea expertizelor, nefiind suficientă și nu are forța probantă a unui înscris pentru dovedirea prejudiciului.

Instanța de fond a prezumat că aceste înscrisuri ar exista și că au pierit în incendiu nefiind o certitudine.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta A. a depus întâmpinare în cuprinsul căruia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărîrii instanței de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă A. apreciind că, în mod formal, criticile se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În urma incendiul care a avut loc la data de 31.12.2014/01.01.2015 la imobilul situat în jud. Alba, proprietatea reclamantei, aceasta a formulat cerere către societatea de asigurare B. S.A. care a deschis dosarul de daună nr. x, având ca obiect cererea reclamantei de despăgubire pentru pagubele produse.

Reclamanta încheiase anterior cu asigurătorul S.C. B. S.A. Polița de asigurare facultativă a locuinței și bunurilor din locuință seria x nr. x polița având ca obiect asigurarea imobilului anterior menționat, inclusiv bunurile mobile din dotarea locuinței.

Din polița de asigurare rezultă că riscurile principale pentru care au fost asigurate imobilul și bunurile sunt: incendiu, trăznet, explozie, cutremur de pământ, alunecare de teren, inundație, vandalism, furt. Suma asigurată a clădirii a fost stabilită de către asigurător la cuantumul de 35.000 euro, iar bunurile din locuință au fost asigurat la suma de 3.500 euro, conform art. 4.1 din Condițiile particulare de asigurare, rezultând un total de 40.000 euro.

Față de refuzul asigurătorului de a o despăgubi pe reclamantă cu suma necesară readucerii imobilului în starea pe care o avea anterior producerii incendiului, reclamanta a formulat cererea de chemare in judecată înregistrată la Judecătoria Cluj Napoca în dosarul x/2016 a cărui judecată a fost suspendată în urma intrării în faliment a S.C. B. S.A..

În cursul procedurii judiciare din dosarul cu numărul de mai sus, la cererea reclamantei A. au fost administrate probe, inclusiv expertiză tehnică judiciară privind cauzele producerii incendiului la imobilul asigurat, cât și expertiză privind costurile de readucere a construcției la starea pe care o avea anterior producerii incendiului, din cele două expertize rezultând că prevederile STAS 6793/86 au fost respectate în construcția incendiată în data de 01.01.2015, respectiv faptul că valoarea lucrărilor necesare pentru a aduce construcția la starea pe care a avut-o anterior producerii incendiului este de 136.173 RON inclusiv TVA .

În ce privește bunurile mobile din locuința arsă prin incendiu, reclamanta a solicitat suma de 15.687,35 RON, adică echivlentul sumei de 3500 euro, sub plafonul de 5000 euro menționat în contractul/polița de asigurare. Rezultă că reclamanta/moștenitorii acesteia au solicitat despăgubiri în cuantum de 151.860,35 RON, total compus din cele două sume menționate mai sus, anume valoarea de reconstrucție a imobilului plus cuantumul aferent bunurilor mobile din locuința distrusă în incendiu, adică în evenimentul asigurat.

Înalta Curte reține că, în mod corect, a apreciat instanța de fond că starea de fapt, așa cum a fost expusă de reclamantă și, ulterior, expertizele administrate în cauză nu au fost contestate de către pârâtul FGA, astfel că rezultatele acestora conturează o stare de fapt ce presupune aplicarea prevederilor art. 11 din Legea 213/2015 potrivit cărora Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de prezenta lege, suma solicitată de reclamantă, respectiv suma ce rezultă din expertiza de evaluare a costurilor pentru reconstrucția imobilului fiind sub plafonul maxim prevăzut de Legea nr. 213/2015.

Deopotrivă, Înalta Curte arată că alegațiile recurentului în sensul că, … nu cunoaște de unde inastnața de fond a apreciat că aceste expertize au fost corecte effectuate, appreciate și evaluate" sau că "Raportat la această situație, instanța de fond …era obligată să dispună efectuarea unei expertize în prezenta cauză…", nu pot fi avute în vedere.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă, fără putință de tăgadă, contrar celor afirmate de către recurrent, că instanța de fond la temenul de jdecaădin data de 12.03.2019 a pus în discuția părților administrarea probei cu expertiză judiciară tehnică, care să răspundă, în esență, la două obiective generice, ce pot fi suplimentate de părți și aume, cauza producerii accidentului și, corelativ, întinderea pagubelor create de incendiu, urmând ca la temenul următor să se stabilească, după caz, admiterea sau nu a expertizei.

Or, până la trmenul de jdecată din data de 7 mai 2019, doar reclamanta a formulat punct de vedere cu prvire la solicitările instanței de fond vizând necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică judiciară. .

Se constată, totodată, că nici în urma încuviințării cererii de amânare a judecării cauzei formulate de pârâtul FGA pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de către reclamantă, acesta nu a întrepins niciun alt demers, nu a avut nicio altă solicitare.

Față de toate aceste considerente, pârâtul FGA nu poate susține că,,... putea avea suspiciuni cu privire la efectuarea expertizei raportat la cele menționate de ISU ca și cauză a producerii incendiului...", atât timp cât aceasta a avut posibilitatea de a le expune în cadrul procedurii desfășurate la fond, dar nu a făcut-o.

Împărtășind raționamentul instanței de fond, Înalta Curte arată că este evidentă lipsa de diligență a pârâtului care nu a făcut niciun demers în sensul de a contesta situația de fapt reținută sau expertizele administrate în cauză, așa încât aspecte învederate în cuprinsul declarației de recurs nu pot fi imputate primei instanțe.

Prin urmare, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că pârâtul trebuia să soluționeze favorabil cererea reclamantei/moștenitorilor acesteia în sensul de a le acorda despăgubirile cuantificate prin modalități de calcul obiective și concordante cu realitatea din teren, fiind în afara dubiului faptul că în privința evaluării imobilului este lămuritoare, pertinentă și concludentă ca probă o expertiză întocmită de un expert judiciar fie și în altă cauză civilă, chiar dacă natura sa juridică în prezentul litigiu nu este de expertiză judiciară în sensul procesual propriu-zis, ci doar cea de înscrisuri cu forță probantă egală cu toate celelalte probe din dosar, respectiv în ce privește cauzele incendiului și existența unui serios dubiu asupra unei eventuale culpe a reclamantei ori familiei sale.

Înalta Curte constată, de asemenea, că în baza poliței de asigurare în beneficiul reclamantei și implicit a moștenitorilor săi, subzistă obligația corelativă a asigurătorului de a onora polița la producerea evenimentului asigurat, precum și obligația legală a pârâtului FGA de a susține plata despăgubirii către persoana asigurată, în limitele Legii nr. 213/2015.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru argumentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de către intimatul reclamant C., moștenitorul defunctei reclamante A..

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2072 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.