ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1958/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, au invocat dispozițiile art. 252 și art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003.

Prin sentința civilă nr. 1806 din 8 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivare instanța a reținut că potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în materia jurisdicției muncii, prin derogare de la dreptul comun, atunci când acțiunea în justiție este introdusă de o organizație sindicală în numele unor membri ai săi, competența teritorială aparține instanței în raza căreia își are sediul organizația sindicală.

În acest sens, s-a reținut și decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor promovate de sindicate, în numele membrilor săi, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere că sediul organizației sindicale care a introdus prezenta acțiune se află în Ghimbav, jud. Brașov, instanța a constatat că Tribunalul Brașov, în raza căruia își are sediul reclamantul, este competent teritorial să soluționeze această cauză.

Prin sentința Civilă nr. 643 din 10 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, instanța a reținut că din considerente deciziei nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că într-o acțiune formulată de un salariat în nume propriu care semnează acțiunea în solidar cu Sindicatul, parte în proces doar pentru a susține interesele membrului de sindicat, nu se poate acredita calitatea procesuală activă exclusivă a sindicatului, aptă să atragă competența teritorială a Tribunalului Brașov, aceasta fiind justificată doar în cauzele în care formulează acțiunea în numele membrilor de sindicat.

A mai reținut tribunalul că în speța dedusă judecății acțiunea a fost demarată, respectiv semnată și însușită de titularul dreptului, persoana fizică sancționată, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii.

Mai mult, reclamantul a ales în temeiul art. 116 C. proc. civ. instanța de la domiciliul său, respectiv Tribunalul Alba.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul Brașov, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat o decizie de sancționare emisă de angajator, astfel că instanța de judecată este învestită cu soluționarea unui conflict de muncă.

Așadar, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

De asemenea, conform prevederilor art. 210 din Legea dialogului social nr. 62 din 2011, în vigoare la data introducerii acțiunii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar potrivit art. 28 alin. (1) și (2) din același act normativ, salariații pot fi reprezentați legal de sindicat, care au dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor săi.

Totodată, este de menționat și Decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, prin care s-a statuat că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În cauză, se reține că acțiunea a fost formulată de salariat, membru al sindicatului, împreună cu acesta, fiind semnată de ambele părți.

În contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, partea având posibilitatea în cauza pendinte, în virtutea principiului disponibilității, să introducă cererea de chemare în judecată și la tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62 din 2011.

Având în vedere că în cauză acțiunea a fost formulată atât de salariat în nume propriu cât și de sindicat, se constată că erau deopotrivă competente atât instanța de la domiciliul salariatului, cât și cea de la sediul sindicatului.

Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Alba, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul său.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2023.