ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2023

HOTĂRÂRE

26.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, la 23.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Caraș-Severin, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să calculeze și să plătească indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, în temeiul dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale de la data nașterii dreptului până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 și 27 din O.U.G. nr. 137/2000, art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborate cu art. 3 al Directivei 2000/78/CE și Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul Tribunalul Caraș-Severin a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Caraș-Severin, excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune. Totodată, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 289 din 21 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtul Tribunalul Caraș-Severin, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ., deși formal indicate a reglementa o competență facultativă, în realitate, reglementează o competență teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., interzicând sesizarea unei anumite instanțe în considerarea calității reclamantului sau a pârâtului, instanța de judecată având obligația de a invoca incidența acestor dispoziții legale chiar și din oficiu, potrivit art. 131 raportat la art. 247 C. proc. civ.

Reținând că Tribunalul Caraș-Severin are calitatea de pârât în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. și cu respectarea Deciziei nr. 290/2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, a conchis că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Prin urmare, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei unei instanțe judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află pârâtul Tribunalul Caraș-Severin, respectiv Tribunalului Gorj, din circumscripția Curții de Apel Craiova.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la 25.04.2023, sub același număr de dosar.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 781/2023 din 15 iunie 2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de conflict, după evocarea dispozițiilor art. 231, art. 266, respectiv art. 269 alin. (1) Codul muncii a reținut că litigiul pendinte este unul în materia conflictelor de muncă, având ca obiect un drept rezultat din raportul de muncă pe care reclamanta, în calitate de judecător, l-a avut cu angajatorul Tribunalul Caraș-Severin, fiind astfel incidente normele care reglementează jurisdicția muncii.

Față de dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, a subliniat că, în cauză, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalului în a cărei circumscripție reclamanta își are domiciliul, respectiv Tribunalul Caraș-Severin.

Raportându-se la prevederile art. 127 alin. (1), (2) și (2)

din C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, instanța de conflict a reținut că reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, precum și faptul că acțiunea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, Tribunalul Caraș-Severin, împrejurări față de care a concluzionat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2)

raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

A mai arătat că, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională a României în paragraful 47 al Deciziei nr. 290/2018, norma reglementează un drept de opțiune al reclamantului care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula de drept comun, fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

A apreciat că, de vreme ce dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată, competența teritorială fiind alternativă, reclamanta a avut posibilitatea să aleagă între instanța de la domiciliu și un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Timișoara, iar odată ce aceasta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Caraș-Severin, acesta a devenit competent teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 10.07.2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Gorj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, instanța supremă reține că reclamanta, fost judecător în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, a învestit această instanță cu o acțiune întemeiată pe obligația de a face, având ca obiect drepturi salariale, solicitând obligarea pârâtei la calcularea și plata indemnizației egale cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, în temeiul dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

Prin urmare, reclamanta, judecător, eliberat din funcție, prin pensionare în luna martie 2015, la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Caraș-Severin cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Caraș-Severin.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.".

În speță, reclamanta, cu domiciliul în localitatea Reșița, județul Caraș-Severin, a fost judecător în cadrul Tribunalului Caraș-Severin, fiind eliberată din funcție în luna martie 2015, ca urmare a pensionării. Așadar, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul, respectiv Tribunalului Caraș-Severin.

Dispozițiile imperative ale art. 127 alin. (1) coroborate cu cele de la art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. sunt incidente exclusiv în acele ipoteze în care reclamant este un judecător activ ce își desfășoară activitatea la instanța competentă a soluționa pricina potrivit legii, sau la o instanță superioară acesteia, fie reclamant este chiar instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei. Finalitatea urmărită de legiuitor a fost aceea de a păstra aparența de imparțialitate obiectivă a instanței de judecată. Pentru pârâtul chemat în judecată, această aparență de imparțialitate ar fi iluzorie în măsura în care acesta ar constata că urmează a se judeca în contradictoriu, în primă instanță sau în căile de atac, fie cu un judecător care activează în cadrul instanței care judecă una din etapele procesului (fond, apel sau recurs), fie cu însăși instanța care judecă procesul într-una din etapele sale (fond, apel sau recurs).

Așadar, având în vedere că reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță, nu sunt incidente dispozițiile alin. (1) ale art. 127 C. proc. civ., ci cele ale alin. (2) coroborate cu cele de la alin. (2)

ale aceluiași articol, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, Tribunalul Caraș-Severin.

Prin urmare, atunci când reclamantul nu este nici judecător în funcție și nici o instanță de judecată, nu sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ. ci cele dispozitive ale art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Însă, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.».

Se deduce, astfel, că norma reglementează un drept de opțiune al reclamantului care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate. Așadar, în această situație, legea lasă la aprecierea reclamantului un drept de a alege în a se judeca:

- fie la o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, atunci când apreciază că acea calitate a pârâtului (judecător sau instanță de judecată) ar putea împieta asupra imparițalității completului de judecată învestit;

- fie să sesizeze chiar instanța competentă potrivit legii, atunci când are încredere în obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor ce activează la această instanță și când apreciază că simpla calitate de judecător sau de instanță de judecată a pârâtului nu va avea nici o influență asupra completului de judecată care va soluționa litigiul.

În speță, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Caraș-Severin, instanță competentă potrivit dispozițiilor art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, chiar dacă, în acord cu dispozițiile art. 127 alin. (2) coroborate cu cele de la alin. (2

), reclamanta avea posibilitatea de a introduce cererea la o instanță competentă din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Timișoara, cum este Tribunalul Gorj care se regăsește în raza teritorială a Curții de Apel Craiova, curte de apel învecinată Curții de Apel Timișoara.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată în favoarea instanței sesizate - Tribunalul Caraș-Severin.

Dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt norme dispozitive de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Caraș-Severin (chiar dacă pârât în cauză este chiar Tribunalul Caraș-Severin), această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.