ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2023

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2146/2023

HOTĂRÂRE
15.11.2023
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2146/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă s-a înregistrat, la 6 iulie 2022, cererea de recurs formulată de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 644 din 15 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Prin rezoluția din 17 noiembrie 2022 s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 9 februarie 2023, când judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților, precum și de împrejurarea că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 15 noiembrie 2023 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale enunțate, perimarea reprezintă o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. De asemenea, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În litigiul pendinte, se constată că părțile, legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 9 februarie 2023, stabilit pentru judecarea cererii de recurs, termen la care, constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că termenul de perimare prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății și s-a împlinit la 9 august 2023 (miercuri).

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, cauza a rămas în nelucrare din culpa părții în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (9 februarie 2023) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept.

Constată perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 644 din 15 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-11-15
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2023
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă s-a înregistrat, la 31 martie 2022, cererea de recurs formulată de reclamantul A. împ
ÎCCJ 2024-11-19
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2552/2024
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024 Asupra cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenții A., B. și C. au declarat recurs împotriva deciziei nr
ÎCCJ 2023-12-13
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2637/2023
Ședința publică din data de 13 decembrie 2023 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs împo
ÎCCJ 2023-09-27
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1394/2023
Ședința publică din data de 27 septembrie 2023 Asupra cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1213A d
ÎCCJ 2022-04-14
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 871/2022
Ședința publică din data de 14 aprilie 2022 Asupra cauzei de față, Înalta Curte reține următoarele: Calea de atac a contestației în anulare este exercitată împotriva deciziei civile nr. 2539 din 25 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte
Sursă