ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1730/2023

HOTĂRÂRE

19.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1730/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 19 octombrie 2023

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, în data de 18 august 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării în străinătate a minorului C., în Danemarca, pentru continuarea studiilor, pentru perioada menționată în cuprinsul declarației notariale revocate; încredințarea provizorie a minorului C. reclamantei, până la soluționarea prin hotărâre judecătorească definitivă a cererii de desfacere a căsătoriei introdusă la Judecătoria Sectorului 5 București, sub nr. x/2023, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 997- art. 1002 C. proc. civ., art. 379 teza a II-a, art. 398, art. 400 și art. 452 C. civ. și cele din Legea nr. 272/2004.

Prin sentința civilă nr. 3068 din 30 august 2023, pronunțată de Judecătoria Slatina, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că, în materia procedurii ordonanței președințiale, art. 998 C. proc. civ. statuează că cererea se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Astfel, cererea prin care se solicită stabilirea locuinței minorului (art. 496 C. civ.) este o cerere dată în competența instanței de tutelă, potrivit art. 107 C. civ., respectiv judecătoriei (conform art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.), competența teritorială urmând a fi stabilită, ca regulă, potrivit prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită (în cazul de față, minorul).

O situație de excepție, în care legea prevede altfel, este cea prevăzută de art. 920 C. proc. civ., potrivit cu care instanța de divorț poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.

Prin urmare, dacă în cursul unui proces de divorț pendinte este formulată o cerere, pe calea procedurii ordonanței președințiale, ce are ca obiect stabilirea locuinței copilului, obligația de întreținere, încasarea alocației de stat, competența teritorială va reveni judecătoriei învestite cu respectiva cerere de divorț, fără a se mai analiza locuința în fapt a copilului la momentul introducerii acțiunii.

Astfel, această instanță a apreciat că, în procedura divorțului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate față de art. 114 din același cod.

Astfel, instanța a reținut că, la momentul promovării ordonanței președințiale, respectiv 18 august 2023, Judecătoria Sector 5 București era sesizată cu soluționarea cererii de divorț cu minori, aceasta fiind înregistrată sub nr. x/2023.

Totodată, obiectul ordonanței președințiale vizează stabilirea unor măsuri până la soluționarea cererii de divorț, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 998 C. proc. civ. raportate la dispozițiile art. 920 C. proc. civ., instanța a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială aparține instanței competente să soluționeze divorțul, în speță Judecătoriei Sector 5 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5865 din 6 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că dispozițiile în materia ordonanței președințiale au caracter special și derogă de la dispozițiile generale, art. 998 C. proc. civ. stabilind competența de soluționare în favoarea instanței competente să judece în primă instanță fondul dreptului. Or, fondul dreptului solicitat pe calea ordonanței președințiale se referă la măsuri de ocrotire a copiilor, iar nu la divorț.

Astfel, instanța a apreciat că nu prezintă relevanță, pentru stabilirea competenței cu privire la cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București se află dosarul de divorț nr. x/2023 (cerere introdusă la data de 09.08.2023), iar pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București se află dosarul de divorț nr. x/2023 (cerere introdusă la data de 03.08.2023), în materia desfacerii căsătoriei fiind aplicabile alte norme de competență teritorială, iar instanțele indicate nu și-au stabilit competența cu privire la dosarele de divorț, cauzele aflând-se în etapa scrisă.

În ceea ce privește prevederile art. 920 C. proc. civ., instanța a constatat că acestea nu reprezintă norme de stabilire a competenței, ci au ca scop prezumarea condiției urgenței în această materie, astfel încât instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea condițiilor vremelniciei și neprejudecării fondului.

Totodată, cererea dedusă spre soluționare pe cale procedurii ordonanței președințiale nu este accesorie, în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererii având ca obiect fondul dreptului, din moment ce nu sunt formulate în cadrul aceluiași proces, astfel încât nu este incident art. 123 alin. (1) C. proc. civ., referitor la prorogarea de competență.

Prin urmare, la stabilirea competenței teritoriale, această instanță a avut în vedere regulile generale de competență teritorială, independent de faptul că pe rolul instanțelor de judecată se află și dosarul de divorț.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, raportului de anchetă socială, instanța a reținut că, la data introducerii cererii, minorul se afla la locuința tatălui său, la adresa din Slatina.

Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că, în pricinile care nu sunt referitoare la bunuri sau la alte drepturi de care părțile nu pot să dispună, cum este cazul în cauză, competența teritorială este exclusivă.

În cauză, fiind vorba despre încălcarea competenței teritoriale exclusive, întrucât reședința minorului nu se situează în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale de ordine publică și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, în circumscripția căreia se află reședința minorului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Slatina și Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Slatina a reținut incidența art. 998 raportat la art. 919 și art. 920 C. proc. civ., față de existența pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București a dosarului nr. x/2023, având ca obiect cererea de divorț ce privește părțile din prezenta cauză, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București a făcut aplicarea art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., arătând de ce nu sunt incidente prevederile art. 920 din același cod.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, dispunerea de măsuri privind suplinirea acordului tatălui pentru deplasarea minorului în străinătate, precum și încredințarea provizorie a minorului la mamă până la soluționarea dosarului de divorț înregistrat sub nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Astfel, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru soluționarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe calea dreptului comun, pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), caz în care competența se stabilește de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

În speța supusă analizei, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății prin prezenta ordonanță președințială, se reține că pe rolul Judecătoriei București Sector 5, cu privire la părțile din prezenta cauză, se află înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorț, iar pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București se află dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorț.

Din verificările efectuate pe portalul instanțelor, rezultă că, la această dată, dosarul nr. x/2023 înregistrat de reclamantul B. pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București se află în procedura anterioară fixării primului termen de judecată, iar dosarul nr. x/2023 înregistrat de reclamanta A. pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 are termen de judecată la 09 noiembrie 2023 pentru comunicarea acțiunii, în ambele dosare nefiind depășit momentul verificării competenței de soluționare a cauzei de către instanța învestită, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, existența dosarelor de divorț pe rolul Judecătoriei Sector 2 și al Judecătoriei Sector 5 nu poate atrage în favoarea acestor instanțe competența de soluționare a prezentei ordonanțe președințiale.

Din aceleași rațiuni, nu poate fi aplicabilă nici norma specială reglementată de art. 920 C. proc. civ., potrivit cu care "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Textul art. 920 C. proc. civ. reprezintă o normă specială în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 114 din același cod (potrivit cu care cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită), normă ce permite instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe, pe calea ordonanței președințiale, asupra cererilor accesorii și incidentale formulate în timpul procesului de divorț.

Însă, pentru a fi incidentă norma specială de la art. 920 C. proc. civ. esențial este ca instanța învestită cu soluționarea dosarului de divorț să își fi verificat competența de soluționare a cererii.

Or, cum în cauză dosarul de fond al Judecătoriei Sectorului 5 București are prim termen de judecată în data de 9 noiembrie 2023 și raportat la măsurile ce se solicită a fi dispuse pe calea ordonanței președințiale, se reține că, la stabilirea instanței competente a soluționa ordonanța președințială, devin incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă generală, de ordine publică, în raport cu dispozițiile art. 920 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în aplicarea acestor prevederi legale, interesează domiciliul sau reședința persoanei ocrotite la data sesizării instanței de judecată, în speță, la data de 18 august 2023.

Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ. "Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic".

Astfel, se reține că, potrivit susținerilor ambelor părți, la data sesizării instanței (18.08.2023), minorul locuia la tată din 07 august 2023, la reședința acestuia din Slatina, potrivit vizei de flotant aplicată de cartea de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București.

De asemenea, minorul era înscris la un medic de familie din Slatina, potrivit adeverinței de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București și frecventa cursurile unei grădinițe private din același oraș, potrivit contractului de prestări servicii educație timpurie și îngrijire nr. x/27.06.2023, de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin urmare, cum în cauză domiciliul minorului nu a fost stabilit pe cale judecătorească, iar din cele ce preced rezultă că minorul, la data demarării prezentului demers judiciar, locuia, împreună cu tatăl său, în Slatina, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Slatina, ca instanță în circumscripția căreia își are domiciliul/reședința persoana ocrotită.

În ceea ce privește cererea însoțită de înscrisuri, depusă de reclamantă, la dosar în data de 17 octombrie 2023, prin care aceasta a arătat că minorul se află în Danemarca și că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să judece cererea pendinte, Înalta Curte reține că aceste înscrisuri nu pot fi avute în vedere în soluționarea conflictului de competență, întrucât esențial în stabilirea competenței teritoriale este domiciliul în fapt al minorului la data sesizării instanței de judecată, potrivit 114 raportat la alin. (2) al art. 107 C. proc. civ., respectiv la data de 18 august 2023, care din actele dosarului reiese că era în municipiul Slatina, la tată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.