ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 621/2023

Ședința publică din data de 15 martie 2023

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 7 mai 2018, reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în contradictoriu cu pârâții A. și S.C. B. S.R.L. a solicitat instanței obligarea pârâților la plata unei despăgubiri în suma de 1.457.000 RON în baza dispozițiilor art. 1357 și următoarele C. civ., sumă ce reprezintă contravaloarea taxelor de licență și respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc de tip Slot machine, taxe datorate și neachitate, suma fiind formată din 25.000 RON taxa anuală de licență, 1.432.000 RON calculată astfel: 179 mijloace de joc x 8.000 RON/an/mijloc de joc, reprezentând taxa autorizare exploatare mijloace de joc de noroc slot machine/an/mijloc joc.

Prin sentința civilă nr. 5491/2018 din 9 octombrie 2018, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2019, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. B. S.R.L., față de faptul că societatea pârâtă a fost radiată prin sentința nr. 83/F din 31 ianuarie 2019 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2014, a respins acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință și a unit cu fondul cauzei excepția calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A..

Prin încheierea de ședință din 12 martie 2019, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a stabilit cadrul procesual în sensul că reclamant este Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, iar pârât este A..

Prin sentința nr. 162/LP/2020 din 13 octombrie 2020, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul A.. A admis în parte cererea formulată de reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în contradictoriu cu pârâtul A., și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 575.416,67 RON cu titlu de despăgubiri. A respins celelalte pretenții ale reclamantului ca neîntemeiate. A constatat că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. A admis în parte cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată și în consecință a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 8.500 RON cheltuieli de judecată, din care suma de 5.200 RON onorariu expert și 3.000 RON onorariu avocat parțial. A respins în rest cererea pârâtului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și pârâtul A..

Prin decizia nr. 283/C/2021-A din 21 septembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât A., a admis apelul declarat de apelantul-reclamant Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinței nr. 162/LP din 13 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.800 RON cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță, reprezentând onorariu expert parțial. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs sunt în esență următoarele:

Prin memoriul de recurs, autorul căii de atac solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.800 de RON, reprezentând onorariu expert parțial, dispuse de instanța de apel, față de faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. a fost respinsă de instanța de fond, soluția fiind menținută de curtea de apel și față de faptul că instanța de apel a apreciat că pârâtul are o culpă procesuală mai mare și că se impune obligarea acestuia la plata parțială a onorariului de expert.

Mai arată că din actele dosarului rezultă ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de pârâtul A., acesta fiind vinovat de prejudiciul cauzat.

Totodată, recurentul susține că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, iar despăgubirile acordate au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă, probă solicitată de către pârât și câștigată judecății litigiului.

Așadar, recurentul apreciază că nu are nicio culpă procesuală și, ca urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, decizia instanței de apel fiind pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fost fixat termen de judecată la 15 martie 2023 cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că motivele invocate de recurent, respectiv criticile prin care se susține că instanța de apel nu a respectat prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. vor fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, și nu pct. 8, astfel cum a fost indicat în memoriul de recurs.

Potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează nereguli de ordin procesual și sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat că nu are nicio culpă procesuală și, ca urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că din actele dosarului rezultă ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de intimatul pârât A., acesta fiind vinovat de prejudiciul cauzat.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit alin. (2): "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată..."

Instanța supremă constată că prin decizia recurată, instanța de apel, deși a reținut că în cauză culpa procesuală aparține "în cea mai mare parte" intimatului-pârât, fiind partea din vina căreia s-a purtat procesul, a obligat recurentul-reclamant la plata sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli judecată în primă instanță, reprezentând onorariu parțial expertiză.

Înalta Curte reține că raționamentul instanței de apel încălcă prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care consacră drept fundament al plății cheltuielilor de judecată, culpa procesuală a părții dovedită prin pierderea procesului.

Or, în cauză se reține culpa procesuală exclusivă a intimatului-pârât A., prin considerentele sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel constatându-se că acesta este responsabil de prejudiciul cauzat recurentului-reclamant, prin urmare fiind responsabil de declanșarea litigiului.

Înalta Curte reține întemeiat argumentul recurentului-reclamant potrivit cu care proba cu expertiză contabilă a fost solicitată de către intimatul-pârât, aceasta fiind câștigată litigiului dintre părți, iar împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate de recurentul-reclamant, nu schimbă calitatea acestuia în parte care a pierdut procesul pentru a fi obligat la plata către intimatul-pârât A. a cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecata apelului a avut loc cu încălcarea prevederilor legale prevăzute de art. 453 C. proc. civ., încălcare care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurentul-reclamant OFICIUL NATIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC împotriva deciziei nr. 283/C/2021 - A din 21 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Totodată, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant OFICIUL NATIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC împotriva deciziei nr. 283/C/2021 - A din 21 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2023.