ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, precum și art. 1 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1907 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, fiind declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

În motivare, curtea a reținut că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, pentru rațiuni de simetrie juridică, instanța a reținut că acțiunea împotriva refuzului autorității publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal (act asimilat) s-ar supune normelor de competență prevăzute de lege pentru situația în care pârâta ar fi emis un act tipic.

Or, dacă art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 prevede competența instanței civile de la sediul Fondului de Garantare a Asiguraților în ceea ce privește anularea actului tipic reprezentat de decizia de respingere, nu pot deveni aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 în cazul în care acțiunea are ca obiect obligarea aceleiași autorități la soluționarea cererii de plată.

Astfel, curtea, față de valoarea pretinsă de reclamantă, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a reținut competența materială în soluționarea cauzei în favoarea judecătoriei, iar din punct de vedere teritorial, competentă este Judecătoria Sectorului 2 București, în cărui circumscripție teritorială se află sediul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin sentința civilă nr. 2565 din 9 martie 2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a reținut competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, întrucât reclamanta a intentat o acțiune în contencios administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabile regulile de competență materială prevăzute la art. 10 alin. (1) din același act normativ.

De asemenea, judecătoria a reținut că nu se pot aplica prin analogie prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în condițiile în care normele de competență sunt de strictă interpretare și aplicare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel București și Judecătoria Sectorului 2 București, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei pendinte în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

În cauză, conflictul negativ de competență a fost determinat de modalitatea diferită în care cele două instanțe au interpretat dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 precum și natura juridică a cererii de chemare în judecată, ca fiind civilă sau de contencios administrativ.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta, în calitate de creditor de asigurări, a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la soluționarea de îndată a cererii de plată formulată conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2015.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 102/2021, "în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de retragere a autorizației de funcționare și constatare a existenței indiciilor stării de insolvență a asigurătorului, Fondul este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative de plată reglementate de prezenta lege".

Totodată, potrivit art. 13 alin. (4) "aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenți este de competența comisiei speciale, constituite conform art. 12

3

; comisia specială poate dispune suspendarea soluționării cererii de plată, în condițiile art. 16 alin. (3)", iar potrivit alin. (5) "în caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare" și alin. (5

1

) "hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

De asemenea, în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în stare de insolvență poate formula o cerere de plată motivată, adresată Fondului în condițiile prevăzute la art. 121 și alin. (4), dar nu mai târziu de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior, sub sancțiunea decăderii din drept".

Înalta Curte reține că ipoteza reglementată de art. 13 din Legea nr. 213/2015, presupune emiterea unei decizii de respingere a despăgubirilor de către Fondul de Garantare a Asiguraților, situație care nu se regăsește în speță, întrucât reclamanta invocă lipsa unui răspuns din partea Fondului de Garantare a Asiguraților, la cererea de plată a creanței de asigurări.

În condițiile în care Legea nr. 213/2015 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților nu emite decizia de soluționare a cererii de plată, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente.

Sub aspectul determinării instanței competente, din textele legale evocate, competente să soluționeze contestația împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor, solicitate în temeiul Legii nr. 213/2015, precum și calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea contestației sunt instanțele civile de la sediul pârâtului Fondului de Garantare a Asiguraților.

De aceea, pentru identitate de rațiune juridică se impune ca și în cazul refuzului pârâtului de a soluționa cererea de plată, să poată fi formulată cerere de chemare în judecată împotriva acestuia, tot la instanțele civile de la sediul pârâtului.

Sunt de menționat și prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Prin urmare, în raport de dispozițiile Legii nr. 213/2015, normă specială, derogatorie de la norma generală reprezentată de Legea nr. 554/2004, nu există rațiune juridică care să justifice partajarea competențelor instanțelor în raport de conduita emitentului actului atacat.

Atât timp cât soluționarea contestației formulate împotriva deciziei emise potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, revine instanțelor civile de la sediul Fondului, soluționarea acțiunii având ca obiect obligarea Fondului la emiterea deciziei este tot de competența acelorași instanțe, chiar dacă legiuitorul nu a indicat expres această situație.

În acest sens este și decizia nr. 9 din 20.03.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.

Având în vedere că premisele din decizia menționată sunt similare cu cele din prezenta cauză, obiectul fiind tot o obligație de a face, competența de soluționare a refuzului de plată revine instanțelor civile.

În consecință, Înalta Curte constată că instanța competentă pentru judecarea acțiunilor îndreptate împotriva deciziilor emise de Fondul de Garantare a Asiguraților este deopotrivă competentă în soluționarea cererilor care derivă din temporizarea procedurii reglementate de art. 12 și urm. din Legea nr. 213/2015.

Întrucât acțiunea având ca obiect obligația de a face este evaluabilă în bani, solicitându-se soluționarea cereri de plată a creanței în cuantum de 3.202,66 RON, competența materială aparține judecătoriei potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 și având în vedere sediul pârâtului din Sectorul 2 București, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.