Decizia nr. 402224/02 a Çetin ÖKMEN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 30 august 2007 ca secțiune compusă din: B.M. Zupančič Președintele Bîrsan Türmen dna Fura-Sandström dna Gyulumyan Myjer David Thór Björgvinsson, judecători și judecători ai secțiunii Quesada, având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Çetin Ökmen, este un cetățean turc născut în 1965 și locuiește în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Güleç și dl M. Bayat, avocați care practică în Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Pe 20 februarie 1997 a fost desemnat de Minister pentru a lucra temporar într-un alt departament. Pe 26 februarie 1997 a început munca temporară. Cu o instruire din 21 martie 1997, Ministerul a încheiat postul temporar al reclamantului. Cu toate acestea, reclamantul a continuat să lucreze timp de treizeci de zile mai mult, deoarece ordinul ministerului i-a fost notificat doar la 28 aprilie 1997. Ministerul a plătit salariile zilnice reclamantului doar până la 21 martie 1997. La 12 mai 1997, reclamantul a depus o cerere la Ministerul Justiției cerând salariul său zilnic lipsă pentru cele treizeci de zile suplimentare. Întrucât Ministerul nu a răspuns la petiția sa, la 15 iulie 1997 a depus o acțiune la Curtea Administrativă din Ankara. La 24 februarie 1999, Curtea a hotărât în favoarea reclamantului și a ordonat Ministerului să plătească reclamantului 30.400.000 de lire turce (TRL) (aproximativ 72 de euro în momentul hotărârii), împreună cu dobânzile la o rată legală care decurge de la data la care a depus cererea la administrație. La 19 martie 2002, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Între timp, reclamantul a inițiat o procedură de executare împotriva Ministerului. La 27 ianuarie 2006, Ministerul a executat hotărârea decisă în favoarea reclamantului. A fost plătit 221,49 lira turcă nouă (aproximativ 137). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii de compensare și neexecutarea hotărârii din favoarea sa. HOTĂRÂREA La 8 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex grație 3000 EUR (trei mii de euro) către dl Çetin Ökmen în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 40224/02. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Se plătește în euro, care va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 10 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex grație suma de 3.000 EUR (3.000 euro) către dl Çetin Ökmen în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 40224/02. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. De asemenea, remarc că suma indicată va fi plătită, în euro, care va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite și taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cauze. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului
Application no. 40224/02
by Çetin ÖKMEN
against Turkey
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30
August 2007 as a Chamber composed of:
Mr
B.M.
Zupančič
,
President
,
Mr
C.
Bîrsan
,
Mr
R.
Türmen
,
Mrs
E.
Fura-Sandström
,
Mrs
A.
Gyulumyan
,
Mr
E.
Myjer
,
Mr
David Thór
Björgvinsson,
judges
,
and Mr
S.
Quesada
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 11 October 2002,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Çetin Ökmen, is a Turkish national who was born in 1965 and lives in Ankara. He was represented before the Court by Mr
H.
Güleç and Mr M. Bayat, lawyers practising in Ankara. The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purpose of the proceedings before the Court.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant was working as an execution officer in the Ministry of Justice. On 20 February 1997 he was appointed by the Ministry to work temporarily in a different department. On 26 February 1997 he began his temporary work. With an instruction dated 21 March 1997 the Ministry terminated the applicant’s temporary post. However, the applicant continued to work for thirty eight days more, as the order of the ministry was only notified to him on 28 April 1997. The Ministry paid the applicant daily wages only up until 21
March 1997.
On 12 May 1997 the applicant filed a petition with the Ministry of Justice requesting his missing daily wages for the thirty eight extra days. As the Ministry failed to reply to his petition, on 15
July 1997 he filed an action with the Ankara Administrative Court.
On 24 February 1999 the Court decided in the applicant’s favour and ordered the Ministry to pay the applicant 30,400,000 Turkish liras (TRL) (approximately 72 euros [EUR] at the time of the judgment), together with interest at a statutory rate running from the date on which he filed his request with the administration. The Ministry appealed.
On 19 March 2002 the Supreme Administrative Court upheld the decision of the first instance court.
In the meantime the applicant initiated enforcement proceedings against the Ministry.
On 27 January 2006 the Ministry executed the judgment ruled in favour of the applicant. He was paid 221,49 new Turkish liras (approximately EUR
137).
The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the compensation proceedings and the non-enforcement of the judgment given in his favour.
On 8 June 2007 the Court received the following declaration from the Government:
“I declare that the Government of Turkey offer to pay
ex gratia
EUR 3,000 (three thousand euros) to Mr Çetin Ökmen with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 40224/02. This sum shall cover any pecuniary and non
‑
pecuniary damage as well as costs.
This sum will be payable within three months from the date of the decision by the Court pursuant to Article
37 § 1 of the European Convention on Human Rights. It shall be paid in euros, to be converted into new Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.”
On 10 April 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant:
“I note that the Government of Turkey are prepared to pay
ex gratia
the sum of EUR
3,000 (three thousand euros) to Mr Çetin Ökmen with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 40224/02. This sum shall cover any pecuniary and non
‑
pecuniary damage as well as costs.
I also note that the amount indicated will be paid, in euros, to be converted into new Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, and free of any taxes and charges that may be applicable, within three months from the date of the decision by the Court pursuant to Article
37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article
37 § 1
in fine
of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Santiago
Quesada
Boštjan M.
Zupančič
Registrar
President