ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5741/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

1.1 Prin acțiunea înregistrată la data de 06.02.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat anularea Rezoluției de clasare din 29.11.2018, dispusă de intimata Inspecția Judiciară în lucrarea nr. x/2018, ca nelegală și netemeinică și începerea cercetării disciplinare față de magistrații vizați de sesizare.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 255 de la data de 12 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de contestatorul A., împotriva Rezoluției de clasare din 29.11.2018, dispusă de intimata Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 255 de la data de 12 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, admiterea cererii cu casarea sentinței civile atacate iar pe fond admiterea acțiunii.

În esență, în motivare a arătat reclamantul faptul că prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, fără a motiva soluția emisă pe fondul cauzei.

Apreciază că sentința civilă atacată este nelegală deoarece Curtea de Apel București nu a pus în discuția părților cererea modificatoare de la data de 11.06.2019. totodată, a arătat aceeași parte faptul că prin soluția emisă la fond prima instanță s-a subrogat în drepturile și competențele altei autorități publice.

În raport de considerentele expuse, a solicitat reclamantul admiterea cererii de recurs.

1.4 Apărările formulate în cauză

Legal citată în etapa actelor prealabile, pârâta Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs față de împrejurarea că sentința civilă atacată este temeinică și legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

În esență, în susținerea acestui punct de vedere a arătat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie astfel că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 193 C. proc. civ. .

Astfel, a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate sentința civilă atacată în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, luând în considerare apărările pârâtului din întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Reține instanța de control judiciar că incidente cauzei sunt dispozițiile de la art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 precum și cele de la art. 193 C. proc. civ. care prevăd:

Art. 45

1

. (1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.

Art. 193 C. proc. civ. (1) Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Or, în considerarea mențiunilor din textele de lege anterior amintite, rezultă că prima instanță care a respins cererea de chemare în judecată a reclamantului pe motiv că acesta nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie a pronunțat o soluție corectă care este la adăpost de criticile aduse prin memoriul de recurs.

Rezultă cu claritate din actele dosarului faptul că reclamantul, fără a se adresa Inspectorului-Șef al Inspecției Judiciare cu plângere împotriva rezoluției de clasare, a formulat în mod direct acțiune la instanța de judecată.

Prin urmare, se constată că acesta eludat una din etapele obligatorii prevăzute de lege(respectiv procedura prealabilă) în care reclamantul trebuia să formuleze plângere împotriva rezoluției de clasare a sesizării inițiale la inspectorul-șef al pârâtei.

Ulterior, răspunsul la plângerea împotriva rezoluției de clasare putea fi atacat la instanța de judecată iar această procedură este cea care trebuia parcursă în cauză, având în vedere modificările aduse Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018, și prin raportare la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 06.02.2019.

Pe cale de consecință, prima instanță, având în vedere că nu a fost parcursă procedura legală prealabilă obligatorie s-a văzut învestită cu acțiune informă pe care a respins-o ca inadmisibilă, soluție care este apreciată ca fiind corectă de instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivele de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 255 din 12 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.