ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5743/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrata la 14.07.2016, reclamanta A. a chemat in judecata pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea Rezoluției nr. x/2016/07.03.2015 și trimiterea dosarului la CSM pentru continuarea procedurii disciplinare.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 181 din 27 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată și a stabilit onorariul avocatului reclamantei de 390 RON, sumă ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 181 din 27 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, reclamanta A. a declarat recurs.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile procedurale incidente cauzei, respectiv ale art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.

În speță obiectul analizei instanței de fond l-a constituit legalitatea rezoluției nr. x/2016/07.03.2015.

Cu privire la această categorie de rezoluții, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea 317/2004 prevede următoarele: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: (…)

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;"

Cu privire la acest articol Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 397/2014 a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

În aceste condiții și întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea textului de lege în sensul reglementării unei proceduri de contestare a deciziei de clasare, în practica judiciară s-a apreciat că sunt aplicabile prin asemănare prevederile referitoare la procedura de contestare a rezoluției de respingere a sesizării. În acest sens a fost și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017, precum și cea adoptată în ședința din 9 octombrie 2017.

În consecință procedura de contestare a rezoluțiilor de clasare se supune normelor referitoare la rezoluția de respingere a sesizării.

Cu privire la această din urmă categorie de rezoluții art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată prevede că "rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile", iar conform alin. (6) "soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare". Totodată, alin. (7) al aceluiași articol prevede că "hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în cazul rezoluțiilor de respingere este definitivă."

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., republicat:

"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Prin urmare, reclamanta A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede nicio cale de atac.

În concluzie, în raport de dispozițiile legale menționate mai sus, Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural, să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 181 din 27 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.