ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5187/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5187/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data 10.05.2017 pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. au formulat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării contestație împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 27/02.02.2017 și Decizia nr. 31/07.02.2017 ale Președintelui Curții de Apel Galați precum și împotriva Hotărârii nr. 20/31.03.2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați, solicitând:
- anularea acestora în ceea ce privește valoarea de referință sectorială de 405, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia;
- emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Tg. Bujor, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014;
- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Tg. Bujor, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, conform Legii nr. 71/2015, plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015;
- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-am fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și - vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin sentința nr. 4704/05.12.2017 în primul ciclu procesual, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, dar și acțiunea ca neîntemeiată. Sentința menționata a fost casată cu trimitere spre rejudecare, potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 3242/8.07.2020, În ceea ce privește soluția asupra fondului litigiului. De asemenea, instanța de recurs a reținut că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 15 din 26 ianuarie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche a hotărât următoarele:
"Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justițieiși respinge acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea, formulata de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., în contradictoriu cu ceilalți pârâți Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Anulează in parte deciziile nr. 27/02.02.2017 nr. 31/07.02.2017 și Hotărârea nr. 20/31.03.2017 emise de parati, in ceea ce priveste data recalcularii si VRS aplicabile drepturilor salariale ale reclamantilor.
Obliga parata Curtea de Apel Galați prin Președinte, la emiterea unor noi decizii prin care sa recalculeze drepturile salariale ale reclamantilor:
- pe baza unei VRS de 405 RON, pe perioada 09.04.2015-30.11.2015.
- pe baza unei VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015.
Obligă pârâții la plata, respectiv la efectuarea demersurilor pentru alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, cuvenite reclamanților, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit VRS stabilit conform prezentei sentințe, diferențe în valoare actualizată cu rata inflației, până la data plății efective.
Respinge în rest acțiunea ca nefondată."
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Galați, criticând-o pentru nelegalitate. După prezentarea succesiunii actelor normative în materia salarizării personalului din justiție și modului în care autoritatea pârâtă le-a pus în aplicare, recurenta a arătat că a emis deciziile nr. 126/22.06.2018 și nr. 251/17.12.2019, prin care s-a stabilit că personalul auxiliar de specialitate și personalul conex care își desfășoară activitatea în instanțele din circumscripția acesteia beneficiază de nivelul maxim al salariului de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON (începând cu data de 9.04.2015), 463,5 RON (începând cu data de 1.12.2015), respectiv 484,18 RON (începând cu data de 1.12.2016), astfel încât se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamanților ca fiind rămasă fără obiect.
Deși au fost legal citați, intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Întrucât prin sentința primei instanțe pârâta Curtea de Apel Galați a fost obligată la emiterea unor noi decizii prin care sa recalculeze drepturile salariale ale reclamanților: - pe baza unei VRS de 405 RON, pe perioada 09.04.2015-30.11.2015; - pe baza unei VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte reține, conform susținerilor recurentei și înscrisurilor depuse la dosar că recurenta Curtea de Apel Galați a emis deciziile nr. 126/22.06.2018 și nr. 251/17.12.2019, prin care s-a stabilit că personalul auxiliar de specialitate și personalul conex care își desfășoară activitatea în instanțele din circumscripția acesteia beneficiază de nivelul maxim al salariului de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON (începând cu data de 9.04.2015), 463,5 RON (începând cu data de 1.12.2015), respectiv 484,18 RON (începând cu data de 1.12.2016).
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților.
Cum interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Galați împotriva sentinței nr. 15 din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.