ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4540/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a la data de 19.03.2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul A., solicitând să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 1035 din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul arătând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de situația de fapt reținută prin materialul probator administrat.

S-a invocat in acest sens, sub un prim aspect, măsurile dispuse în Nota de analiză privind dosarul de urmărire informativă "Reformistul'" (dosar nr. x, voi. 1, f. x), datată 31.01.1985, însușit de acesta sub semnătură olografă.

De asemenea, s-a arătat că pe marginea raportului din 16.12.1982 (dosar nr. x, voi. 1, fila x) întocmit de I.J. Hunedoara cu privire la dl M.C., domnul A. a consemnat din nou motivul politic al urmăririi acestuia, cu propunerea de a fi "/.../anchetat în legătură cu transportul vițelului./.../."

Prin adresa din 07.01.1985 (dosar nr. x, f. x), completată olograf de către intimat, acesta a solicitat interceptarea corespondenței interne a dlui M.C. (prescurtarea CNSAS), arătând că J...I. Interesează: legături și natura acestora, comentarii negative, alte aspecte de interes operativ./.../.", domnia fiind destinatarul materialelor obținute.

Totodată, s-a arătat că la 11.08.1986 (dosar nr. x, voi. 1, fila x) intimatul, sub semnătură olografă, a propus închiderea dosarului de urmărire informativă întrucât,/.../din totalitatea datelor existente nu rezultă că cel în cauză să desfășoare activitate organizată sau de natură să aducă atingere securității statului, limitându-se în generai la studiul în familie,/.../.", document ce dovedește prin conținut o dată în plus participarea intimatului-pârât la instrumentarea acestui dosar exclusiv din motive politice.

In concluzie, recurentul – reclamant a susținut că activitatea desfășurată de către domnul A., în calitate de angajat al fostei Securități, a îngrădit dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, întrucât simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora ori prin anchetarea celui urmărit si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viată privată (art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice).

Este greșită interpretarea dată prin sentința atacată, potrivit căreia activitatea prin care intimatul-pârât a luat declarații persoanei urmărite nu ar dovedi, prin ea însăși, suprimarea sau îngrădirea drepturilor omului. Anchetarea unei persoane urmărite pentru convingerile sale religioase nu poate fi privită ca o activitate pur tehnică. în realitate, luând declarațiile celui urmărit, pentru motivul arătat anterior, intimatul dovedea cunoașterea motivului politic, abuziv, lipsit de legătură cu siguranța națională, pentru care era derulată acțiunea informativă și, în consecință, se dovedește că intimatul participa conștient și activ la acțiunile intruzive care însemnau îngrădirea dreptului la viață privată.

Este cunoscut faptul că regimul comunist încerca să descurajeze și să limiteze prin toate mijloacele practicarea religiei. Principalele victime ale acestei politici erau cultele minoritare (neagreate de regim), atât cele interzise, cât și cele care erau recunoscute oficial. Aceste culte nu își puteau promova nestingherit mesajele.

Pentru argumentele prezentate s-a arătat că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității", fiind intemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul – pârât nu a formulat întâmpinare la recurs.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu o cerere prin care a solicitat să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici de nelegalitate din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. a) noțiunea de lucrător al Securității ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de recurs reține faptul că din cuprinsul Notei de Constatare x/2.08.2019, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, rezultă că domnul A. a fost angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent (1982-1983), respectiv locotenent major (1985-1986) în cadrul I.J. Hunedoara, Securitatea Oraș Orăștie (1982-1986).

În ceea ce privește cea de a două condiție, din aceleași înscrisuri rezultă că, în această calitate, pârâtul a participat activ la instrumentarea dosarului de urmărire informativă "Reformistul" (dosar nr. x) privind pe dl M.C. (prescurtarea CNSAS).

Cu privire la titularul dosarului menționat, dl. M.C. (prescurtarea CNSAS) s-a avut in vedere că,,/.../a venit în Orăștie în cursul lunii decembrie 1978 ca urmare a căsătoriei sale cu numita V.D. (prescurtarea CNSAS), fiindu-ne semnalat de Direcția a l-a că desfășoară activitate intensă pe linia sectei ilegale "Adventiști-reformiști". întreține în București relații cu asemenea elemente și ar avea cunoștința de existența unei tipografii clandestine care asigură materiale de studiu membrilor sectei" (dosar nr. x, f. x).

Pârâtul a întocmit Nota de analiză privind dosarul de urmărire informativă "Reformistul" (dosar nr. x), datată 31.01.1985, însușită de acesta sub semnătură olografă, prin care, în considerarea motivului politic anterior precizat, propune următoarele măsuri:

- continuarea supravegherii informative prin sursele "Ionașcu" și "Tudoran" și relația informativă "C./."; pentru a se stabili mai exact preocupările și eventualele legături pe care aceștia și le creează în perioada respectivă;

- dirijarea informatorului "Diaconescu" în scopul stabilirii preocupărilor și a anturajului pe care acesta îl frecventează în comuna Gurasada;

- contactarea sa periodică, pentru a se stabili aspecte din activitatea și preocupările sale;

- identificarea, culegerea de date și semnalarea tuturor rudele sale din țară, în scopul cooperării cu organele pe teritoriul cărora se află.

Anterior întocmirii acestui document, intimatul a preluat declarațiile dlui M.C. (prescurtarea CNSAS) din 01.04.1982 (dosar nr. x, f. xv) și 05.05.1983 (dosar nr. x, f. x), referitoare la activitățile și rudele sale din cadrul cultului adventist, precum și despre "materialele cu conținut religios găsite la locuința mea în urma percheziției din 21 martie 1983".

Pe marginea raportului din 16.12.1982 (dosar nr. x, vol. 1, fila x) întocmit de I.J. Hunedoara cu privire la dl M.C., domnul A. a consemnat din nou motivul politic al urmăririi acestuia, cu propunerea de a fi "/.../anchetat în legătură cu transportul vițelului./.../."

Prin adresa din 07.01.1985 (dosar nr. x, f. x), completată olograf de către intimat, acesta a solicitat interceptarea corespondenței interne a dlui M.C. (prescurtarea CNSAS), arătând că J...I. Interesează: legături și natura acestora, comentarii negative, alte aspecte de interes operativ./.../.", fiind destinatarul materialelor obținute.

Deși curtea de apel a reținut că activitățile desfășurate cu privire la titularul dosarului informativ s-au referit exclusiv la activități profesionale, precum și că notele de analiză depuse la dosarul cauzei au fost întocmite și semnate de către locotenentul-colonel B., iar simpla menționare a numelui pârâtului în cuprinsul notei (ca persoană responsabilă pentru implementarea unora dintre măsuri) în lipsa semnăturii nu este aptă a proba consimțământul exprimat de acesta cu privire la cele dispuse, Înalta Curte constată că, din Nota de analiză din data de 31.01.1985, semnată olograf de pârât, rezultă clar atât măsurile dispuse apte să dovedească imixtiunea în viața privată, precum și motivul urmăririi "deplasările la familiile (....) cunoscute ca făcând parte din secta Adventiștii reformiști.

Definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau "drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară.

Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viață personală a celui urmărit.

Or, operațiunea de dirijare a rețelei informative constând în preluarea notelor furnizate de informatori, trasarea sarcinilor ce revin acestora în cadrul supravegherii informative a persoanelor intrate în atenția Securității, dispunerea altor măsuri necesare pentru efectuarea acestei supravegheri, exploatarea informațiilor obținute constituie imixtiune în viața privată a persoanei semnalate și îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, îngrădire care s-a produs în momentul în care a întreprins măsurile anterior menționate care au avut ca rezultat obținerea unor informații despre viața privată și anturajul persoanei urmărite, fără cunoștința și acordul acesteia și pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale.

În momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane erau preluate de Securitate și deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de faptul că regimul comunist nu accepta nici un fel de manifestare religioasă, se producea încălcarea dreptului la viață privată. Astfel, Înalta Curte constată că persoana urmărită nu a făcut decât să-și exercite liber dreptul de a fi adeptul unui cult religios, respectiv de a fi parte din secta religioasă a adventiștilor reformiști.

Or, în contextul în care potrivit art. 30 alin. (1) și (2) din Constituția României republicată în B.Of. nr. 65 din 29 octombrie 1986 "Libertatea conștiinței este garantată tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România. Oricine este liber să împărtășească sau nu o credință religioasă. Libertatea exercitării cultului religios este garantată. Cultele religioase se organizează și funcționează liber. Modul de organizare și funcționare a cultelor religioase este reglementat prin lege" iar potrivit art. 33 din același act normativ "Secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice este garantat.", este evident că demersurile întreprinse de recurent au natura juridică a unei imixtiuni neprevăzute de legea aplicabilă momentului și nici justificată de vreun scop legitim ori necesară într-o societate democratică.

Înalta Curte reține că toate activitățile întreprinse care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc., conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate. Astfel, se constată că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus spre aprobare anumite măsuri și persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (ex. Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești", și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în speță, sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității a intimatului-pârât.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea și va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securitătii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile din 1035 din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului de lucrător al Securitătii.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.