ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4539/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1.08.2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 4672 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

S-a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A. .

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul arătând că notele informative din 23.05.1985, 14.03.1986 si 26.09. 1986 nu conțin denunțarea unor atitudini care ar putea fi considerate, în mod rezonabil, a fi fost potrivnice regimului totalitar comunist. Nemulțumirile exprimate de persoanele nominalizate în cuprinsul acestor note nu reprezentau, în mod necesar, manifestări ale unor poziții ostile, contrare regimului comunist deoarece, din conținutul notelor, nu puteau fi extrase informații potrivit cărora aceste nemulțumiri erau îndreptate împotriva regimului, formulările utilizate fiind mult prea generale pentru a susține, în mod serios si neechivoc, o asemenea concluzie.

Cat privește nota informativă din data de 19.05.1988, intenția de a părăsi țara exprimata de persoana nominalizata în cuprinsul acestei note nu constituia, în sine, o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist si nici nu putea fi interpretată, în mod rezonabil, ca reprezentând o astfel de atitudine, în condițiile în care, așa cum rezultă din conținutul notei, persoana în discuție avea un fiu stabilit în SUA, unde intenționa sa-si trimită si fiica bolnava, pentru tratament.

Din probele administrate în cauză, nu rezultă elemente care să conducă la concluzia că informațiile furnizate au ajutat său au fost de natura sa servească la luarea unor masuri prin care sa fie îngrădite sau suprimate drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate.

Dimpotrivă, din ansamblul probelor administrate, reiese ca furnizarea de informații a fost una formală, lipsita de intenția de a participa, în acest mod, la producerea unor consecințe nocive în planul drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate.

Pentru aceste motive, recurentul-pârât a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale necesare pentru constatarea calității de colaborator, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecata, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A susținut reclamantul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, fiind îndeplinite condițiile pentru circumscrierea în sfera noțiunii de colaborator al securității având în vedere că din materialul arhivistic adus în probațiune în primă instanță rezultă că recurentul-pârât a informat securitatea prin note informative olografe privind manifestări de nemulțumire referitoare la măsuri privind raționalizarea combustibilului, a alimentelor și a energiei electrice.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

În motivarea în fapt a cererii, a arătat că pârâtul ocupă funcția de consilier local al comunei Vernești, județul Buzău. Conform prevederilor art. 3 lit. g),coroborat cu art. 5 alin. (1), teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h).

Din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/18.05.2018, a rezultat că acesta a fost recrutat în vederea supravegherii informative a colegilor de școală și a locuitorilor comunei, fiind profesor la Școala generală din Cândești, comuna Vernești, județul Buzău. În acest sens a semnat un angajament olograf la data de 05.05.1983, preluând numele conspirativ "B.".

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaboratorul Securității este definit ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Curtea de apel, redând în mod exhaustiv fragmente din notele informative depuse de reclamant, a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege, referitoare la furnizarea de informații, indiferent sub ce formă; calitatea informațiilor de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului; efectele informațiilor de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului.

Criticile recurentului vizează în fapt aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, reprezentând o reluare a apărărilor formulate în fața primei instanțe, prin întâmpinare.

Pârâtul apreciază că informațiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reținut, nefiind informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și nici informații care denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Însă, reține instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informații prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în acest sens fiind Notele informative furnizate de pârât cu numele conspirativ "B." și identificate în dosarul nr. x, referitoare la comentariile din rândul navetiștilor:

- "Din cei ce fac naveta, și anume B. E., I. M., L. M., A. R., comentează lipsa curselor și suspendarea lor pe motivul lipsei de motorină, afirmând că din cauza exportului de carburanți nu se pot aproviziona mașinile de transport în comun. Cei care au mașini proprietate personală își exprimă nemulțumirea și indignarea, nefiind de acord cu măsurile luate de conducerea de partid și de stat în legătură cu raționalizarea combustibilului. Aceștia sunt: A. R.., I. E, Z. F.";

- "în urma sarcinilor trasate, sursa vă informează despre A. P. că acesta nu este mulțumit de problema energiei electrice, spunând că o să ajungem ca în trecut cu lămpile./.../."

Nemulțumirea cetățenilor a făcut obiectul notei informative din data de 14.03.1986, reclamantul comunicând afirmațiile lui P.I. care era nemulțumit de sistemul de aprovizionare cu alimente, precum și obiectul notei informative din 26.02.1986, comunicând nemulțumirea numitului AP în legătură cu problema energiei electrice "spunând că o să ajungem ca în trecut cu lămpile"

De asemenea, prin nota informativă din data 19.05.1988, reclamantul a adus la cunoștință faptul că a discutat cu G.A, care i-a comunicat intenția de a-și trimite fiica bolnavă în SUA, unde locuiește un fiu, pentru a o trata, acesta comunicând intenția aceleiași persoane de a pleca în SUA, la fiul său, în cadrul mai multor note informative .

Constată Înalta Curte, fără a relua conținutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetățeni determinați, cu privire la activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv discuții purtate de persoane referitoare la condițiile de viață din Republica Socialistă România, privind raționalizarea combustibilului, a energiei și a alimentelor, referitoare la condițiile de viață mai bune din alte țări care îi determină pe români să fugă în străinătate, în măsura în care anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă, inclusiv în plan economic, în vederea achitării datoriei externe și care a condus la deteriorarea nivelului de trai. De asemenea și intenția de a părăsi țara era considerată o faptă de natură a trage sancțiuni grave pentru persoana respectivă.

În ceea ce privește condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor care au purtat discuțiile redate în notele informative a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viața privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România în anul 1974.

Astfel, furnizând informații precum cele anterior expuse, pârâta a conștientizat sau ar fi trebuit să conștientizeze posibilele consecințe asupra persoanelor la care s-a referit în cuprinsul notelor informative, și anume, desfășurarea unor acțiuni de verificare și urmărire ale Securității.

De altfel, nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere.

Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că unele dintre informațiile furnizate au fost vagi sau neclare, întrucât în accepțiunea legii este suficient să existe o singură atingere adusă drepturilor expuse anterior.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 4672 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.