KLIMESOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
KLIMESOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2007)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 5208/04 prezentată de Ivana KLIMEŠOVÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 4 septembrie 2007 într-o cameră compusă din Lorenzen președinte Bototarova dnii Jungwiert Butkevych Tsatsa-Nikolovska dnii Maruste, Villiger, judecători Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 31 ianuarie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, Ivana Klimešová este cetățean ceh, născută în 1962 și rezidentă în Milín. Este reprezentată în fața Curții de către domnul Janíková, avocat în barou ceh. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl V.A. Schorm. Circumstanțele din speță În aprilie 1998, recurenta a moștenit un teren pe care se află un drum public. De atunci, aceaceasta este reprezentată de agentul său, dl V.A. Schorm. La 14 mai 1998, Comisia a adresat unei autorități de management al drumurilor o cerere de a prezenta o cerere de a prezenta o declarație patrimonială. La 28 septembrie 1998, aceaceasta a fost informată că cererea sa fusese anexată celor ale celorlalți proprietari, afectați de noile planuri geometrice care urmează să fie elaborate. La 1 octombrie 2001, proprietatea terenurilor situate sub drumurile II și III Categoriile au fost transferate de la stat la entitățile regionale și, prin urmare, cererea recurentei a fost transmisă autorității regionale competente. Prin scrisoarea din 4 iunie 2002, recurenta a fost informată că, având în vedere că este vorba despre o problemă amplă și complexă, obligațiile în litigiu datează din momentul în care statul a fost proprietarul terenului și negocierile erau departe de a fi finalizate, autoritatea regională a solicitat asistență financiară Ministerului Transporturilor. Cu ocazia unei discuții cu reprezentanții autorității regionale care a avut loc la 10 iulie 2002, autoritățile regionale au fost informate că trebuie să se aștepte reacția Ministerului și că satisfacerea cererilor justificate depindea de alocarea mijloacelor bugetare. Ministerul Transporturilor i-a comunicat în februarie 2003 că a prezentat guvernului o analiză a problemei; cu toate acestea, la 17 martie 2003, Ombudsmanul a ajuns la concluzia că legea acordă reclamantei dreptul la o satisfacție financiară; prin urmare, autoritățile competente trebuiau să depună toate eforturile posibile pentru a o plăti. În mai 2003, Ombudsmanul a informat reclamanta că deficitul bugetar nu a permis guvernului să soluționeze problema în trecut și că negocierile au continuat. La 27 iunie 2003, Biroul guvernului a informat Comisia că soluția problemei sale concrete depindea de soluționarea complexă a problemei redresării tuturor pretențiilor similare și că autoritățile regionale au elaborat în acest sens un document de lucru destinat guvernului. În scrisoarea sa din 16 iulie 2003 adresată recurentei, Ombudsmanul va reitera faptul că guvernul nu a adoptat propunerea făcută de Ministerul Transporturilor în mai 2003. La 17 octombrie 2003, el i-a comunicat că Ministerul Transporturilor a pregătit o nouă propunere pentru guvern și l-a invitat să dea dovadă de răbdare atâta timp cât cauza nu era închisă la nivel guvernamental. În 2004, avocatul recurentei a pregătit proiectul unui contract privind stabilirea unei obligații administrative ; totuși, această soluție ar fi fost respinsă de autoritățile regionale în februarie 2005. 13/1997 a solicitat proprietarului drumului, nu proprietarului terenului, să facă propuneri de servitute și că alte căi prevăzute de codul civil n mai erau eficiente în opinia sa, iar avocata a constatat în iunie 2005 că nu găsise o soluție care să ducă la redresarea solicitată de reclamantă; prin urmare, aceasta nu a inițiat nicio procedură judiciară. GRIEF și-a invocat dreptul de a fi despăgubită, reclamanta a solicitat o rejudecare patrimonială și s-a plâns că cauza ei nu a fost soluționată în mod echitabil și într-un termen rezonabil. La 9 mai 2007, avocata recurentei se poate adresa observațiilor guvernului. Prin scrisoarea din 18 iunie 2007, a informat Curtea că clienta sa intenționa să își retragă cererea. În lumina circumstanțelor din speță, Curtea concluzionează că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 (a) Convenției. Ea consideră, de asemenea, că nu există motive speciale pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenția nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să anuleze cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte