ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3274/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.02.2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, refuzul pârâtei IGI Caraș-Severin nr. x/BICS/OCA din data de 30.01.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B., cetățean al statului Pakistan, posesor al permisului unic de ședere valabil până la data de 13.07.2023, solicitând anularea actului emis de către pârâta.

2.1. Prin sentința civilă nr. 223 din data de 26 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, deși art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 prevede că refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Or, O.G. nr. 25/2014 nu are natura juridică a unei legi organice, astfel că nu se poate deroga de la norma de competență prevăzută de Legea nr. 554/2004 decât printr-o lege organică, și nu printr-o ordonanță de Guvern, motiv pentru care competența în speță se stabilește conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în raport cu sediul reclamantei.

2.2. Prin sentința civilă nr. 470/PI din data de 19.05.2023, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. – Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat conflictul negativ de competență; a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că la data de 15.02.2013 a intrat în vigoare noul C. proc. civ., care a stabilit în favoarea tribunalelor competența de soluționare în primă instanță a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, curților de apel revenindu-le competența de a soluționa în primă instanță cererile în materia contenciosului administrativ și fiscal, potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ., iar potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a C. proc. civ., se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

În acest sens, a apreciat că rămâne fără efect sintagma lege organică din art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, câtă vreme există o lege specială care nu este contrară legii de punere în aplicare și care stabilește competența în favoarea curții de apel.

Pe de altă parte, a reținut că prevederile art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 nu au fost declarate neconstituționale, astfel că nu se poate considera că ar fi lipsite de efecte juridice.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a contestat refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin de a elibera, potrivit O.G. nr. 25/2014, avizul necesar angajării cetățeanului străin pe teritoriul României.

Problema de drept care a generat conflictul de competență și asupra căreia instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, privește actul normativ care determină competența materială de soluționare a cauzei, respectiv O.G. nr. 25/2014, potrivit căreia curtea de apel este învestită cu soluționarea contestației împotriva refuzului pârâtului de eliberare a avizului de angajare sau Legea nr. 554/2004, care stabilește competența generală a tribunalului de a soluționa acțiunile împotriva actelor administrative emise de autoritățile publice locale.

Examinând argumentele expuse de Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, precum și dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că se impune stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, potrivit cărora: "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Înalta Curte reține că O.G. nr. 25/2014 are caracter de lege specială față de Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală în materia contenciosului administrativ și care este incidentă doar în cazul în care legiuitorul nu a reglementat, prin dispoziții normative derogatorii, o competență specială în raport de obiectul cererii.

În ceea ce privește cerința din cuprinsul art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, ca norma de competență derogatorie să fie stabilită printr-o "lege organică specială", Înalta Curte constată că sintagma care a dat naștere la interpretări contrarii din partea instanțelor aflate în conflict a fost inclusă în articolul de lege menționat prin Legea nr. 97/2008.

Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 a fost adoptată ulterior Legii nr. 97/2008, fiind aprobată prin Legea nr. 14/2016, astfel că, indiferent de situația normativă creată prin modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, manifestarea de voință a legiuitorului este evidentă în sensul stabilirii unei competențe speciale, derogatorie de la norma generală, în soluționarea contestațiilor împotriva refuzului de emitere a avizelor de angajare de către birourile teritoriale de imigrări. O altă interpretare ar conduce la ideea lipsirii de efecte a art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 încă de la momentul adoptării sale, ipoteză evident nerezonabilă, iar câtă vreme această dispoziție legală există în fondul legislativ și nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, se impune a fi aplicată în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Un alt argument în sprijinul aplicării O.G. nr. 25/2014 poate fi dedus și din prevederile art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., act normativ adoptat ulterior Legea nr. 97/2008, care stabilesc în favoarea tribunalelor competența de soluționare în primă instanță a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce curțile de apel au competența de a judeca, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale. Totodată, potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

Prin urmare, sintagma "lege organică specială" din cuprinsul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas fără efect, în raport de art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., care stabilește competența curților de apel "potrivit legii speciale" (fără vreo diferențiere referitoare la caracterul organic al legii speciale) și de normele de punere în aplicare, anterior amintite, care dispun abrogarea oricăror dispoziții contrare, chiar cuprinse în legi speciale (este de observat că, în speță Legea nr. 554/2004 are caracter general față de O.G. nr. 25/2014, însă are caracter special față de C. proc. civ.).

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză se determină potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, competența urmând a fi stabilită în favoarea curții de apel în a cărei circumscripție se află formațiunea teritorială emitentă a refuzului eliberării avizului de angajare a cetățeanului străin.

Cum pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin se află în raza teritorială a Curții de Apel Timișoara, această instanță este competentă să soluționeze contestația reclamantei S.C. A. S.R.L.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Migrație – Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.