ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3479/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin, a contestat refuzul pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări Caraș - Severin nr. x/BICS/OCA din 18.01.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B., posesor al pașaportului nr. x, valabil până la data de 11.10.2031, emis de autoritățile din Pakistan, al permisului unic de ședere valabil până la data de 27.09.2023, solicitând anularea actului emis de către pârât.

La data de 16 februarie 2023, reclamanta S.C. A. S.R.L și-a precizat acțiunea, solicitând emiterea un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, raportat la înscrisurile în probațiune depuse la dosarul cauzei.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 224 din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că deși potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, totuși dispozițiile art. 10 alin. (1) din acest din urmă act normativ dispun că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Raportat la jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale (indicată în cuprinsul sentinței) și la natura juridică de lege organică a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea de Apel a reținut că nu se poate deroga de la competența stabilită de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 decât printr-o lege organică, iar nu printr-o ordonanță de guvern (lege ordinară).

Prin urmare, instanța competentă să judece cauza se determină potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în favoarea Tribunalului Timiș, în raport de rangul autorității locale emitente a refuzului contestat și de locul situării sediului reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 479 din 23 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Timiș – secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că, în fond, competența materială a instanței de contencios administrativ este determinată de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ. Aceste criterii sunt aplicabile în măsura în care nu există o normă de competență specială, care să instituie o competență derogatorie.

Or, în speță, există o normă de competență derogatorie instituită printr-un act normativ special, care prevede competența materială de primă instanță a Curții de Apel pentru soluționarea acțiunilor îndreptate împotriva refuzului de eliberare a avizului de angajare pentru străini, și anume art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014.

A mai reținut că, pe perioada de activitate a unei dispoziții dintr-o lege (fie ea organică sau ordinară), aceasta se bucură de prezumția de constituționalitate. În lipsa constatării de către Curtea Constituțională, potrivit competențelor care îi revin, a neconstituționalității prevederilor art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, aceste dispoziții nu pot fi lipsite de efecte juridice.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin de a elibera, potrivit O.G. nr. 25/2014, avizul necesar angajării cetățeanului străin pe teritoriul României.

Instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare cu privire la actul normativ care determină competența materială de soluționare a cauzei, respectiv O.G. nr. 25/2014, potrivit căreia curtea de apel este învestită cu soluționarea contestației împotriva refuzului pârâtului de eliberare a avizului de angajare ori Legea nr. 554/2004, care stabilește competența generală a tribunalului de a soluționa acțiunile împotriva actelor administrative emise de autoritățile publice locale.

Examinând argumentele expuse de Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, Înalta Curte constată că această din urmă instanță a stabilit corect competența materială de soluționare a prezentei cauze, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, potrivit cărora: "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Înalta Curte reține că O.G. nr. 25/2014 are caracter de lege specială față de Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală în materia contenciosului administrativ și care este incidentă doar în cazul în care legiuitorul nu a reglementat, prin dispoziții normative derogatorii, o competență specială în raport de obiectul cererii.

În ceea ce privește cerința din cuprinsul art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, ca norma de competență derogatorie să fie stabilită printr-o "lege organică specială", Înalta Curte constată că sintagma care a dat naștere la interpretări contrarii din partea instanțelor aflate în conflict a fost inclusă în articolul de lege menționat prin Legea nr. 97/2008.

Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 a fost adoptată ulterior Legii nr. 97/2008, fiind aprobată prin Legea nr. 14/2016, astfel că, indiferent de situația normativă creată prin modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, manifestarea de voință a legiuitorului este evidentă în sensul stabilirii unei competențe speciale, derogatorie de la norma generală, în soluționarea contestațiilor împotriva refuzului de emitere a avizelor de angajare de către birourile teritoriale de imigrări. O altă interpretare ar conduce la ideea lipsirii de efecte a art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 încă de la momentul adoptării sale, ipoteză evident nerezonabilă, iar câtă vreme această dispoziție legală există în fondul legislativ și nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, se impune a fi aplicată în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Un alt argument în sprijinul aplicării O.G. nr. 25/2014 poate fi dedus și din prevederile art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., act normativ adoptat ulterior Legea nr. 97/2008, care stabilesc în favoarea tribunalelor competența de soluționare în primă instanță a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce curțile de apel au competența de a judeca, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale. Totodată, potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

Prin urmare, sintagma "lege organică specială" din cuprinsul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas fără efect, în raport de art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., care stabilește competența curților de apel "potrivit legii speciale" (fără vreo diferențiere referitoare la caracterul organic al legii speciale) și de normele de punere în aplicare, anterior amintite, care dispun abrogarea oricăror dispoziții contrare, chiar cuprinse în legi speciale (este de observat că, în speță Legea nr. 554/2004 are caracter general față de O.G. nr. 25/2014, însă are caracter special față de C. proc. civ.).

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză se determină potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, competența urmând a fi stabilită în favoarea curții de apel în a cărei circumscripție se află formațiunea teritorială emitentă a refuzului eliberării avizului de angajare a cetățeanului străin. Cum pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin se află în raza teritorială a Curții de Apel Timișoara, această instanță este competentă să soluționeze contestația reclamantei S.C. A. S.R.L.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

În temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.