ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3141/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 07.07.2020, pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația terapeutică Astrocitom, sau, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 109 din 13 octombrie 2020, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României; a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică Astrocitom și a respins în rest cererea.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate, în ceea ce privește obligarea sa să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) în Lisa cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică astrocitom.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 3731 din 17 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 109 din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare Împotriva deciziei nr. 3731 din 17 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare pârâta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat. Contestatoarea a învederat, în esență, că instanța de recurs a soluționat recursul fără a supune cenzurii sentința instanței de fond pe aspectul nerespectării de către aceasta a normelor de drept material încălcate sau aplicate greșit, astfel încât a omis să cerceteze motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum a fost invocat și dezvoltat de aceasta. Astfel, în cererea de recurs este menționat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ce constă în încălcarea sau aplicare greșită a normelor de drept material, fiind explicat pe larg mecanismul procedural de evaluare a tehnologiilor medicale, pentru a sublinia faptul că nu se află în fața unei obligații automate de a îndeplini o obligație legală, ci că aplicabilitatea art. 8 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 este condiționată de îndeplinirea unor cerințe imperative, de prezența în primul rând a indicației terapeutice reclamate în rezumatul caracteristicilor produsului, care automat conduce, în cazul absenței acesteia, la lipsa prețului medicamentului și a studiilor clinic, lucruri esențiale, care nu pot conduce decât la o eventuală evaluare formală, în urma căreia nu se poate ajunge decât la o decizie de neincludere a produsului în Lista medicamentelor compensate, aspecte pe care le-a dezvoltat în cuprinsul recursului. Contestatoarea a reiterat faptul că a procedat la evaluarea unor medicamente pentru indicații off label (care nu se regăsesc în caracteristicile produsului), ca urmare a unor hotărâri judecătorești rămase definitive, iar din rapoartele de evaluare și deciziile emise în baza acestora a rezultat fără putință de tăgadă că nu pot fi îndeplinite condițiile prevăzute de Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 pentru a se obține o decizie de includere sau includere condiționată în cazul indicațiilor terapeutice off label. În consecință, consideră că motivele de fapt și de drept invocate prin contestație se circumscriu normelor procedurale prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., iar în speță se poate constata fără tăgadă că instanța de recurs a săvârșit o omisiune esențială, în raport cu situația existentă în dosar, practic neanalizând pe fond recursul promovat, urmare a reanalizării criticilor privind soluția instanței de fond pe motivele de nelegalitate raportate la normele de drept materiale aplicabile. Omisiunea este esențială având în vedere că se impunea aprecierea aplicabilității în speță a normelor de drept material invocate, instanța de recurs limitându-se a analiza doar normele procedurale și nu și cele materiale.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-au formulat întâmpinări. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare introdusă de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, pentru următoarele considerente: Contestatoarea Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…) 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;" Astfel, anularea hotărârii instanței de recurs pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (3) pct. 3 este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții: obiectul contestației este o hotărâre prin care instanța de recurs a respins recursul sau l-a admis în parte; necercetarea vreunuia dintre motivele de casare trebuie să fie rezultatul unei omisiuni a instanței de recurs; motivele de recurs omis a fi fost cercetate să fie cele care au fost invocate în termen, or, în cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Obiectul contestației în anulare dedusă judecății în cauză îl reprezintă hotărârea prin care instanța de recurs a constatat nulitatea recursului, reținând ca temei dispozițiile art. 489 alin. (2), dar și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.. Contrar celor susținute de contestatoare cu privire la admisibilitatea contestației pe care a formulat-o, o astfel de hotărâre nu poate fi anulată în temeiul art. 503 alin. (3) pct. 3 din C. proc. civ. Înalta Curte amintește că dintre cele patru motive de contestație în anulare specială, cel reglementat de art. 503 alin. (3) pct. 3 este singurul care impune condiția ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie una prin care instanța de recurs să fi respins recursul sau să-l fi admis doar în parte. Soluțiile pe care le poate pronunța instanța de recurs sunt cele prevăzute de 496 alin. (1) din C. proc. civ., dispoziții care sunt aplicabile și în materia contenciosului administrativ, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; doar în privința soluției de admitere a recursului, reglementarea din art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este distinctă și aplicabilă exclusiv hotărârilor în această materie; potrivit textului (art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.) "[...] instanța, verificând toate motivele invocate și judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui." De vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 s-a oprit la două dintre cele patru soluții prevăzute de art. 496 din C. proc. civ., nu se poate admite, fără a înfrânge voința legiuitorului și doar pentru a scuti partea de o interpretare restrictivă (astfel cum pretinde contestatoarea), o extindere a sferei hotărârilor care pot fi atacate cu contestație în anulare în acest temei. Nu este îndeplinită nici condiția ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare. A omite înseamnă a lăsa la o parte ceva; transpusă în plan procesual, omisiunea instanței de recurs trebuie să vizeze vreunul dintre motivele de casare. Mai exact și în concordanță cu art. 496 din C. proc. civ. - text potrivit căruia oricare dintre cele patru soluții care pot fi pronunțate de instanța de recurs este subsecventă verificării tuturor motivelor invocate -, motivul/motivele de casare trebuie să nu fi fost verificate. În cauză, instanța de recurs a verificat motivul de casare invocat de recurentă, reținând, însă, că punctul 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. a fost indicat doar formal în cererea de recurs întrucât prin argumentele pe care recurenta le-a prezentat nu s-a referit la considerentele hotărârii recurate și nu a circumstanțiat în niciun mod critica sa în sensul că instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei, cu atât mai mult cu cât această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. Prin urmare, instanța de recurs a verificat motivul de casare invocat, precum și argumentele prezentate ca fiind dezvoltarea acestui motiv și, ajungând la concluzia că nu se încadrează în niciunul dintre motivele reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a constatat nulitatea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Prin apărările sale, contestatoarea solicită, practic, ca această instanță să considere că argumentele invocate prin cererea de recurs pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 și că, așa fiind, instanța de recurs a omis să îl cerceteze. O astfel de abordare, însă, nu este admisibilă într-o cale de atac de retractare întrucât s-ar repune în discuție modul în care instanța de recurs a soluționat recursul, respectiv excepția de nulitate pentru nemotivare, or, această cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs", în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva deciziei nr. 3731 din 17 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.