ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2023

Ședința publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul București), reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/03.10.2019 prin care inspectorul de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate a reținut faptul că "numitul A. nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada exercitării funcției publice de conducere de director executiv la Direcția Dispecerat din cadrul Primăriei Sectorului 3 București a candidat la alegerile parlamentare din data de 11 decembrie 2016 pentru funcția de deputat în Parlamentul României – Camera Deputaților, încălcând astfel prevederile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici".

Prin încheierea din 19 octombrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 invocată de reclamant, precum și cu excepția de neconstituționalitate a expresiilor "informează despre aceasta persoana în cauză", respectiv "informarea și invitarea", prevăzute de art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 176/2010, invocată din oficiu.

Totodată, a dispus suspendarea soluționării cauzei ce privește pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, urmând ca părțile să solicite redeschiderea procesului la acel moment.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel București în vederea continuării judecății.

În motivarea recursului, recurenta – pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a suspendat prezenta cauză, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și a excepției de neconstituționalitate a expresiilor "informează despre aceasta persoana în cauză", respectiv "informarea și invitarea", prevăzute de art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 176/2010, invocată din oficiu, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 413 alin. (1) C. proc. civ. și, totodată, nu și-a motivat soluția de admitere a cererii de suspendare a judecății prezentei cauze până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

A mai susținut recurenta că, în eventualitatea admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu mai există temei pentru suspendarea judecării cauzei la instanța de drept comun, până la judecarea excepției de neconstituționalitate. o eventuală admitere a excepției putând face obiectul unei cereri de revizuire.

Așa cum a arătat și prin punctul de vedere înaintat instanței la termenul din data de 14.06.2022, în speța dedusă judecății, modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a reglementat tocmai împrejurarea potrivit căreia sesizarea Curții Constituționale nu mai atrage de facto suspendarea judecării cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.

În esență, a susținut că suspendarea dispusă în prezenta cauză este o suspendare facultativă, în temeiul art. 413 C. proc. civ., această soluție fiind lăsată la libera apreciere a instanței învestită cu soluționarea cauzei. Astfel, dacă convingerea intimă a instanței a fost în sensul existenței unei strânse legături (dependențe) între excepția de neconstituționalitate ridicată și dezlegarea prezentei cauze, nu se poate afirma că soluția este nelegală.

De asemenea, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Astfel, având în vedere că articolele vizate de excepțiile de neconstituționalitate reprezintă pe de o parte temeiul reținerii situației de incompatibilitate (art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999), iar pe de altă parte temeiurile motivelor de nelegalitate ale Raportului de evaluare invocate în cuprinsul contestației (art. 25 alin. (2) din Legea 176/2010 expresiilor "informează despre aceasta persoana în cauză", respectiv "informarea și invitarea", prevăzute de art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 176/2010), este lipsit de echivoc că de soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate (în cadrul dosarului nou format pe rolul CCR) depinde soluționarea prezentului dosar ce are ca obiect contestație împotriva Raportului de evaluare întocmit de către ANI nr. x.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea Încheierii recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă, Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, deci și a încheierilor, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată parte a garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că suspendarea judecării prezentei cauze s-a dispus fără a fi indicat raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția de temporizare a judecății, instanța de fond rezumându-se la simpla dispunere a măsurii suspendării.

Judecătorul fondului a făcut mențiunea aplicării art. 413 alin. (1) C. proc. civ., fără însă a efectua o analiză a condițiilor impuse de acesta și fără a-și argumenta punctul de vedere față de cererea de suspendare, astfel încât încheierea nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare, ceea ce constituie motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În egală măsură, lipsa raționamentului logico-juridic pe care și-a fundamentat soluția de admitere a cererii de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională îngreunează analiza de legalitate a acestei hotărâri și din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar neputând examina în ce măsură este îndeplinită condiția legăturii dintre soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța constituțională și soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.

Această situație a lipsei motivării caracterului întemeiat al suspendării cauzei conduce la concluzia că instanța de fond a pronunțat soluția de suspendare cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din 19 octombrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.