ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 252/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.08.2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., aceasta din urmă în nume propriu, precum și în calitate de mandatar pentru părțile reclamante au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, revocarea Deciziei nr. 1892/X/2/2018, din data de 04.06.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, în mod nediscriminatoriu, astfel: la valoarea de referință sectorială de 405 RON, trebuie adăugat procentul de 8,5% (4%+4,5%), prevăzut de O.G. nr. 13/2008, care a statuat pentru domeniul Justiției, astfel; a. conform art. 2 alin. (1), pentru perioada 01 aprilie 2008 - 01 septembrie 2008, creșterea valorii sectoriale cu 4% (421,2 RON); b. conform art. 2 alin. (2), pentru perioada 01 octombrie 2008 - prezent, creșterea valorii de referință sectoriale cu 4,5% față de valoarea de la punctul a), (440,16 RON).

Prin sentința nr. 2439 din 22 octombrie 2019 Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., aceasta din urmă în nume propriu, precum și în calitate de mandatar pentru părțile reclamante, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs recurenții-reclamanți, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material aplicabile spetei iar prin aplicarea deciziei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a generat o situație discriminatorie, pentru persoanele aflate în aceleași situații și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă pentru acest tratament diferențiat și discriminatoriu.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs în raport de probele administrate și actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., aceasta din urmă în nume propriu, precum și în calitate de mandatar pentru părțile reclamante au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, revocarea Deciziei nr. 1892/X/2/2018, din data de 04.06.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, în mod nediscriminatoriu, astfel: la valoarea de referință sectorială de 405 RON, trebuie adăugat procentul de 8,5% (4%+4,5%), prevăzut de O.G. nr. 13/2008, care a statuat pentru domeniul Justiției, astfel; a. conform art. 2 alin. (1), pentru perioada 01 aprilie 2008 - 01 septembrie 2008, creșterea valorii sectoriale cu 4% (421,2 RON); b. conform art. 2 alin. (2), pentru perioada 01 octombrie 2008 - prezent, creșterea valorii de referință sectoriale cu 4,5% față de valoarea de la punctul a), (440,16 RON).

Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea reclamanților ca neîntemeiată.

Prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 C. proc. civ.

La data examinării recursului, Înalta Curte constată că, în favoarea recurenților-reclamanți a fost emisă Decizia nr. 8/15.01.2020 prin care li s-a acordat începând cu data de 01.12.2016 o salarizare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, iar începând cu data de 01.12.2019 beneficiază efectiv lunar de indemnizații de încadrare cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 484,18 RON.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul procesului civil, trebuind să subziste nu doar la momentul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind să fie legitim, personal, născut și actual.

In concluzie, față de emiterea deciziei sus menționate, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți nu mai au interes în soluționarea căii de atac a recursului, având în vedere că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în calitate de ordonator secundar de credite și cu atribuții în emiterea actelor administrative în domeniul resurselor umane, a dispus acordarea salarizării personalului auxiliar de specialitate și conex din circumscripția sa, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 484,18 RON, începând cu data de 01.12,2016, astfel încât interesul pentru exercitarea recursului nu mai este actual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca devenit lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., E., G., H., I., J., K., L., M. și N. împotriva sentinței nr. 2439 din 22 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca devenit lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.