ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2427/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 31.05.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale ale României, admiterea acțiunii, anularea Actului nr. 25/1947 și recunoașterea dreptului de a moșteni pe defuncții menționați în cerere, precum și repararea pagubei ce i-a fost creată prin nefolosirea imobilului situat in București, str. x, începând cu data de 7.08.2018.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2 de la data de 10 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, invocată din oficiu, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI, ca inadmisibilă.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 2 de la data de 10 ianuarie 2022, în termenul legal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., admiterea cererii de recurs, cu casarea hotărârii civile recurate și admiterea acțiunii.

În esență, în motivare, a arătat că prima instanță a încălcat disp. legale de la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a principiilor de drept de la art. 15 și 16 C. civ.

A precizat că legalitatea unui act administrativ se poate cerceta oricând în cadrul unui proces, la cererea părții vătămate.

A mai susținut că a adresat o cerere intimatei pentru eliberarea unei copii de pe actul contestat în prezenta cauză, care era în proporție de 80% distrus și care, cu toate acestea, produce aceleași efecte juridice încă de la momentul emiterii lui.

A arătat că se impune a se constata calitatea acesteia de moștenitoare a imobilului din București, Str. x, imobil care, în mod abuziv, a fost preluat de statul român prin actul administrativ din anul 1947 contestat în speța de față.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată este eronată, a solicitat admiterea căii de atac, cu casarea sentinței civile de la fond și admiterea acțiunii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata – pârâtă Arhivele Naționale ale României, deși a primit copie de pe cererea de recurs formulată în cauză, nu a depus întâmpinare la dosar.

2.1. Procedura de soluționare a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 31.05.2021, reclamanta a solicitat anularea Actului nr. 25/1947 și recunoașterea dreptului de a moșteni pe defuncții menționați în cerere, precum și repararea pagubei ce i-a fost creată prin nefolosirea imobilului situat in București, str. x, începând cu data de 7.08.2018.

Prin sentința civilă nr. 2/2022, prima instanță a respins cererea, ca inadmisibilă, reținând în motivare faptul că actul a cărui anulare se solicită, nu este un act administrativ nici tipic, nici asimilat, așa cum îl definește Legea nr. 554/2004, iar din această perspectivă, cererea de chemare în judecată formulată în materia contenciosului administrativ de reclamantă nu poate fi primită.

Nemulțumită de soluția primită, reclamanta A. a formulat cerere de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cu solicitarea de admitere a căii de atac, și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.

Analizând cererea de recurs a recurentei – reclamante din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că toate criticile formulate de parte se pot circumscrie punctului 5 al acestui articol.

Din perspectiva acestui motiv de casare potrivit căruia casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurenta a invocat încălcarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 precum și a principiilor ce guvernează procesul de la art. 15-16 din C. civ., însă critica este nefondată.

Trecând la analiza motivului de nelegalitate, Înalta Curte reține că recurenta – reclamantă a solicitat anularea actului nr. 25/1947, act pe care în mod corect prima instanță de judecată l-a apreciat ca neavând natura juridică a unui act administrativ.

Din cuprinsul actului contestat reiese că prin acesta a fost scos la licitație imobilul din București str. x, sector 2 ca urmare a neplății impozitului către stat în anul 1947. Astfel acest act reprezintă un act de executare silită civilă iar nu un act administrativ așa cum pretinde recurenta din prezenta cauză.

Relevanță în speță prezintă dispozițiile legale de la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

"Contenciosul administrativ" este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;"

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice"

Alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale "și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că în materia contenciosului administrativ poate fi suspus cenzurii instanței un act administrativ sau nesoluționarea în termenul legal a unei cereri/refuzul de soluționare a unei cereri de o autoritate publică. Totodată, noțiunea de act administrativ este, de asemenea, definită de lege ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, actul contestat în cauză, așa cum am menționat anterior, este un act de executare civilă iar nu act emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care să poată fi supus controlului de legalitate în fața instanței de contencios administrativ.

Ca atare, Înalta Curte constată că rațiunile pentru care prima instanță a respins cererea de chemare în judecată formulată de recurenta – reclamantă A., ca inadmisibilă, sunt întemeiate câtă vreme aceasta nu a dedus judecății un act administrativ tipic sau asimilat în sensul prevăzut de Legea 554/2004.

Totodată, Înalta Curte reține că argumentele dezvoltate în motivarea sentinței civile atacate nu sunt de natură a conduce la ideea aplicării greșite a normelor de drept procedural și nici la încălcarea de către prima instanță a principiilor ce guvernează procesul civil.

Dimpotrivă, analiza efectuată de prima instanță cu privire la natura actului supus contestației este argumentată și întemeiată, iar toate criticile de nelegalitate expuse de parte în cadrul căii de atac a recursului nu pot fi de natură a conduce la reformarea sentinței civile din perspectiva dorită de recurenta – reclamantă.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2 din 10 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.