ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2186/2023

Ședința publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea completatoare depusa in dosarul nr. x/2015, înregistrata ulterior sub nr. x/2022 la data de 04.04.2022 pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. și WWW., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României si Primul Ministru, au solicitat:

Prin sentința civilă de la data de 1923 de la data de 26.10.2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor și respinsă, în rest, acțiunea (capetele de cerere privind aplicarea amenzii si a penalitatilor pe zi de intarziere) formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-Ministru, ca neintemeiata.

Împotriva acestei soluții au promovat cerere de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. și WWW., solicitând admiterea căii de atac, cu casarea sentinței civile atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, au arătat recurenții-reclamanți faptul că prima instanță a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material în sensul că, în mod eronat, instanța fondului a reținut că pârâții nu au depus întâmpinare în cauză și nu a pus în discuția părților excepțiile invocate de aceștia.

Totodată, greșit a concluzionat prima instanță că obligația stabilită în sarcina pârâților ar fi fost adusă la îndeplinire și reclamanții nu ar mai putea apela la remediul oferit de Legea nr. 554/2004 referitor la amendarea pârâților pentru neexecutare.

Au mai susținut că art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 746/2022 nu reglementează în mod previzibil și în limitele unor repere concrete stabilirea cotei procentuale de 1%, fiind adoptată cu nerespectarea normelor de ordine publică privind transparența decizională.

Totodată, au precizat recurenții faptul că autoritatea publică pârâtă a ignorat în primul rând principiul executării din oficiu al hotărârii judecătorești prin care a fost condamnată, la dosar neexistând nicio dovadă a unei atitudini pro active din partea acesteia după rămânerea definitivă a soluției din dosarul nr. x/2015, în acest context fiind încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamanților.

Pentru toate aceste considerente, au apreciat recurenții că se impune admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinței civile atacate în prezenta cauză.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții Guvernul României și Prim Ministrul României au solicitat respingerea cererii de recurs, în principal, ca fiind nulă pentru nemotivare, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursului

Fiind luată în examinare, cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității, invocată de pârâți prin întâmpinare, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea anulării cererii și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", lipsa acestor mențiuni fiind sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

De asemenea, și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca și criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de lege. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din disp. art. 483 alin. (3) C. proc. civ., obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, și respectiv arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speță, se constată că recursul ce face obiectul prezentei judecăți, deși formal întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrate în textul legal menționat; aceasta în condițiile în care, recurenții - reclamați reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele subsumate situației de fapt expuse și în acțiunea cu care au învestit instanța de fond, fără să dezvolte motivele de nelegalitate ce privesc sentința atacată și normele de drept material încălcate sau greșit aplicate prima instanță.

Înalta Curte constată astfel că, în realitate, recurenții - reclamați nu au formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate invocat în preambulul cererii de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar nici unui alt motiv de casare din cele expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezentând o reluare, în parte, a criticilor din cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de fond, Înalta Curte constată astfel că, printr-o preluare a motivelor invocate și dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenții - reclamați readuc spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentință, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici concrete împotriva dezlegărilor sentinței de fond, soluția acestei instanțe.

Astfel, expunerea în calea de atac a argumentelor din cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, reținând că recurenții - reclamanți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute nici motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, admițând excepția nulității, invocată de intimații – pârâți prin întâmpinare, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului, cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. și WWW. împotriva sentinței civile nr. 1923 din 26 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2023.