GUSEV v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GUSEV v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
Prima secțiune decizia nr. 76522/01, de către Pavel Platonovich GUSEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 septembrie 2007 ca secțiune compusă din: Președintele C.L. Rozakis, dna Vajić, dna Kovler Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens și dl. grefier al secțiunii Nielsen, având în vedere cererea depusă la 18 aprilie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Pavel Platonovich Gusev, este un național rus care s-a născut în 1926 și locuiește în orașul Zernograd în regiunea Rostov. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl N. Bychkov. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Procedurile de difamă împotriva unui ziar În 1990 un ziar local a publicat două articole, în care reclamantul a fost descris ca un colaborator nazist. Reclamantul a interzis ziarul în difamație. Prin hotărârea de 14 Februarie 2001 Curtea de district Sovetskiy din Rostov-on-Don și-a respins cererile. La 21 martie 2001, Curtea Regională Rostov a susținut hotărârea. Reclamantul a introdus o nouă procedură judecătorească împotriva aceluiui ziar și autorul presupus. La 24 mai 2001, Curtea de district Sovetskiy a respins jurisdicția în favoarea altui tribunal de district. Iulie 2001 Curtea Regională Rostov a susținut hotărârea. Alte proceduri judiciare Reclamantul a depus în judecată o dna B. care a făcut declarații difamatorii cu privire la activitățile reclamantului în anii 1940. Prin hotărârea din 23 ianuarie 2001, Curtea Orașului Zernograd din regiunea Rostov a acordat cererea reclamantului și i-a acordat 2.500 de ruble ruse în prejudiciu moral împotriva dnei B. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns, în fond, în conformitate cu art. 8 din Convenție, că a fost supusă represiunii politice în anii 1940 și că instanța nu-și protejează numele și reputația. De asemenea, a făcut trimitere la articolele 6 și 13 din Convenție. HOTĂRÂREA La 4 ianuarie 2006, Curtea a comunicat cauzele guvernului contestat în temeiul articolului 54 § 2 litera (b) din Regulamentul Curții. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei la 5 aprilie 2006. Prin scrisoarea din 10 aprilie 2006, Curtea a solicitat reclamantului să prezinte, până la 2 iunie 2006, observațiile sale cu privire la observațiile guvernului. Având în vedere că reclamantul nu a răspuns, prin scrisoarea din 27 iunie 2006, trimisă prin corespondență înregistrată, Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate elimina cazul din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că un reclamant nu intenționează să urmeze cererea. Având în vedere că nu s-a răspuns și că nu s-a recunoscut că scrisoarea Curții a fost eliberată, la 23 februarie 2007, Curtea a trimis o scrisoare reclamantului, reprezentând avertismentul de grevă. O copie a scrisorii a fost, de asemenea, trimisă reprezentantului reclamantului. Se rezultă din cardul de recunoaștere de primire că reprezentantul a primit cea de-a doua scrisoare a Curții la 14 martie 2007. Curtea remarcă că, la 11 ianuarie 2006, reclamantul a fost informat că a fost notificată guvernului contestat. Curtea remarcă, de asemenea, că, în ciuda scrisorilor sale din 27 iunie 2006 și 23 februarie 2007, reclamantul nu și-a prezentat observațiile cu privire la observațiile guvernului. 1 a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea și că cazul ar trebui să fie eliminat din lista sa. Curtea nu constată motive speciale privind respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care ar necesita o examinare suplimentară a prezentei cereri (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului