CASE OF GENNADIY KOT v. RUSSIA

Prima secțiune CAUZĂ DE GENNADIY KOT c. RUSSIA (Depunerea nr. 76542/01) HOTĂRÂREA (Striking-out) STRASBOURG 7 iunie 2007 FINAL 07/09/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gennadiy Kot c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca o cameră compusă de: C.L. Rozakis, președintele, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători și dl Nielsen grefierul secțiunii, care a deliberat în privat la 15 mai 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 76542/01) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național rus, dl Gennadiy Iosifovich Kot („reclamantul”), la 2 octombrie 2001. Guvernul rus (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl. P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul a afirmat, în special, o încălcare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 în sensul că hotărârea în favoarea sa nu a fost executată în timp util. Prin hotărârea din 23 martie 2006, Curtea a declarat cererea admisibilă și s-a alăturat și alte cereri referitoare la aceeași chestiune (n. 750025/01, 75026/01 și altele). Reclamantul și Guvernul au depus observații cu privire la fonduri (art. 59 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în regiunea Rostov. La 28 iunie 1999, reclamantul a obținut o hotărâre a Curții orașului Shakhty din regiunea Rostov prin care autoritățile de securitate socială trebuiau să-i plătească o anumită sumă în ceea ce privește emolumentele anterior nerambursate. În 2002, reclamantul a primit suma datorată în temeiul hotărârii. La 25 ianuarie 2007, reclamantul și Departamentul Shakhty al Muncii și Dezvoltării Sociale au intrat într-o soluție prietenoasă, conform căreia Departamentul a plătit compensația reclamantului cu 3000 de euro (“EUR”) pentru întârzierea executării hotărârii de mai sus și 914.56 Ruble ruse în ceea ce privește cheltuielile poștale în cadrul procedurii de la Strasbourg. În schimb, reclamantul trebuia să abandoneze afirmațiile sale privind plățile netemplate. În aceeași dată, Tribunalul orașului Shakhty a aprobat decontarea. 10. Sumele indicate în decontarea au fost creditate în contul bancar al reclamantului. Curtea remarcă că plângerile reclamantului rezultă din faptul că o hotărâre în favoarea sa nu a fost executată în timp util. Se pare însă că, în 2002, suma datorată în temeiul hotărârii a fost plătită reclamantului și că în 2007 a primit, de asemenea, compensații pentru prejudiciile morale suportate prin executarea tardivă. 12. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, de a elimina o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) problema a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, necesită.” 13. Curtea remarcă că părțile au ajuns la o soluționare la nivel intern. Sumele prevăzute în aceasta au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea și au fost plătite reclamantului fără întârziere nejustificată. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că problema a fost rezolvată la nivel intern (a se vedea Sarkisyan c. Rusia (dec.), nr. 20812/03, 2 martie 2006). 14. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune în prezent să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă 15. Prin urmare, cererea ar trebui să fie dezunată și cazul să fie scos din listă în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (b) din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să se angajeze la cerere; hotărăște să scoată cazul din listă. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului în listă, în limba engleză, și notificat în scris la 7 iunie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis

FIRST SECTION

CASE OF

GENNADIY KOT v. RUSSIA

(Application no. 76542/01)

JUDGMENT

(Striking-out)

STRASBOURG

7 June 2007

FINAL

07/09/2007

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Gennadiy Kot v. Russia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L. Rozakis,

President,

Mr

A. Kovler,

Mrs

E. Steiner,

Mr

K. Hajiyev,

Mr

D. Spielmann,

Mr

S.E. Jebens,

Mr

G. Malinverni,

judges,

and Mr

S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 15 May 2007,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 76542/01) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Russian national, Mr Gennadiy Iosifovich Kot (“the applicant”), on 2 October 2001.

2.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

The applicant alleged, in particular, a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in that the judgment in his favour had not been enforced in good time.

4.

By a decision of 23 March 2006, the Court declared the application admissible and also joined it with other applications concerning the same matter (nos. 75025/01, 75026/01, and others).

5.

The applicant and the Government each filed observations on the merits (Rule 59 § 1).

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

6.

The applicant was born in 1966 and lives in the Rostov Region.

7.

On 28 June 1999 the applicant obtained a judgment of the Shakhty Town Court of the Rostov Region by which social-security authorities were to pay him a certain amount in respect of previously unpaid emoluments.

8.

In 2002, the applicant received the amount due under the judgment.

9.

On 25 January 2007 the applicant and the Shakhty Department of Labour and Social Development entered into a friendly settlement, according to which the Department was to pay the applicant compensation of 3,000 euros (“EUR”) for the delay in enforcement of the above judgment and 914.56 Russian roubles in respect of postal expenses in the Strasbourg proceedings. In exchange, the applicant was to abandon his claims relating to untimely payments. On the same date the Shakhty Town Court approved the settlement.

10.

The amounts indicated in the settlement were credited into the applicant's bank account.

THE LAW

11.

The Court notes that the applicant's grievances stemmed from the fact that a judgment in his favour had not been enforced in good time. It appears, however, that in 2002 the amount due under the judgment was paid to the applicant and that in 2007 he also received compensation for the non-pecuniary damage incurred through the belated enforcement.

12.

The Court recalls Article 37 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows:

“The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

...

(b)

the matter has been resolved;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

13.

The Court notes that the parties reached a settlement at domestic level. The amount stipulated therein was reasonable as to quantum and it was paid to the applicant without undue delay. In these circumstances, the Court considers that the matter was resolved at the domestic level (see

Sarkisyan v. Russia

(dec.), no. 20812/03, 2 March 2006).

14.

Furthermore, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it at present to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

15.

Accordingly, the application should be disjoined and the case struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to disjoin the application;

2.

Decides

to strike the case out of the list.

Done in English, and notified in writing on 7 June 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President