ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2023

Ședința publică din data de 4 aprilie 2023 Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Contestația formulată Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14.03.2023, contestatoarea A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea în tot a Hotărârii nr. 143 din data de 21 februarie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori prin care s-a dispus suspendarea din funcție a contestatoarei, începând cu data de 22.02.2023, pe o perioadă de un an, reținându-se dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, art. 64 alin. (1) lit. b) și art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

2. Apărările intimatului Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, excepția litispendenței cu consecința trimiterii cauzei Curții de Apel Brașov, învestită cu soluționarea dosarului numărul x/2023, iar, în subsidiar, excepția conexității, susținând, în esență, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict și limitativ prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 131 și art. 132 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 143/21.02.2023 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus suspendarea sa din funcție, începând cu data de 22.03.2023, pe o perioadă de 1 an, în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, precum și obligarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov să suspende executarea Hotărârii nr. 143/21.02.2023 până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte apreciază că speței de față îi este aplicabilă vechea Lege nr. 303/2004 față de împrejurarea că procedura de evaluare medicală a reclamantei era în desfășurare la data intrării în vigoare a noii Legi nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, fiind incidente astfel dispozițiile art. 284 alin. (2) din acest din urmă act normativ, potrivit cărora: "Prevederile prezentei legi nu se aplică procedurilor de evaluare ori de ocupare a posturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (1), și nici altor proceduri în curs de desfășurare la data intrării sale în vigoare". Măsura suspendării din funcția de procuror, ca măsură aflată în legătură directă cu dispoziția de prezentare a reclamantei la comisia medicală de specialitate în vederea efectuării expertizei de specialitate, este guvernată de dispozițiile aceleiași legi în baza căreia a fost pronunțată Hotărârea nr. 1435/08.11.2022, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 6 alin. (2) din C. civ.

potrivit cărora "Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor". Deoarece măsura suspendării reclamantei din funcția de procuror a fost dispusă de secția pentru procurori în temeiul dispozițiilor Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 317/2004, competența materiala în soluționarea contestației formulate împotriva acestei hotărâri se stabilește în conformitate cu aceste acte normative ce au stat la baza adoptării ei. Potrivit articolului 29, alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători. Așadar, dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabileau competența materială exclusivă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție doar în cazul contestației care are ca obiect hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, aceste dispoziții legale speciale fiind de strictă interpretare și aplicare.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată privește însă o hotărâre a secției pentru procurori, astfel că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apei, dacă prin lege organică nu se prevede altfel, iar potrivit art. 10 alin. (3) din același act normativ reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

De asemenea, art. 9 din legea nr. 304/2004 prevedea că "Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior ai Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a Curții de apel competente, conform dreptului comun". Având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, Înalta Curte apreciază că instanța competentă material să soluționeze prezenta contestație este Curtea de Apel Brașov, având în vedere că reclamanta are domiciliul în municipiul Brașov.

Pe cale de consecință, în baza art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va dispune declinarea judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios admninistrativ și fiscal. Declină competența de soluționare a contestației formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 143 din data de 21 februarie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, în favoarea Curții de Apel Brașov. Definitivă. Pronunțată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.