ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 9 martie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a la data de 07.08.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea Deciziei nr. 20617/16.07.2019 prin care s-a respins cererea de plată și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor conform art. 15 alin. (2) din Legea 213/2015, cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 691 din 27 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea în mod exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, fiind încălcate în acest mod dispozițiile art. 264 din C. proc. civ.
A susținut recurenta că valoarea probantă a expertizei tehnice nu este stabilită prin C. proc. civ., iar un raport de expertiză nu poate constitui de unul singur temei al unei hotărâri, cu atât mai mult cu cât este combătut de toate celelalte înscrisuri existente în dosar.
A apreciat recurenta că instanța fondului avea obligația analizării acestei probe în contextul dat, respectiv prin coroborare cu celelalte înscrisuri depuse în probațiune. Raportul de expertiză nu prezintă elemente cu caracter cert, ci doar probabile, iar probabilitățile, în lipsa coroborării cu alte probe, trebuie înlăturate din ansamblul probator. Expertiza întocmită trebuie înlăturată din ansamblul probator întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a arătat recurenta că instanța de fond nu a motivat înlăturarea din ansamblul probator a înscrisurilor depuse de recurentă constând în deciziile autorităților italiene și a asigurătorului italian, nu a motivat înlăturarea apărărilor recurentei, ci s-a rezumat la a da crezare și a analiza raportul de expertiză tehnică.
Apărările intimatului
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 20617/16.07.2019 emise de Fondul de Garantare a Asiguraților prin care s-a respins cererea de plată și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor conform art. 15 alin. (2) din Legea 213/2015.
Soluționând cauza, curtea de apel a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.
Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciul nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.
Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate.
Astfel, instanța de fond a expus concret, având în vedere motivele invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și apărările pârâtului, argumentele de fapt și de drept pentru care a constatat netemeinicia acțiunii, a evaluat întregul probatoriu administrat prin prisma dispozițiilor legale incidente. Potrivit dispozițiilor art. 264 din C. proc. civ., instanța examinează probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale.
Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.
Cu privire la restul criticilor formulate de recurentă, instanța de control judiciar observă că aceasta este nemulțumită de modalitatea în care instanța de fond a analizat probatoriile administrate.
Astfel, recurenta a arătat că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea în mod exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, fiind încălcate în acest fel dispozițiile art. 264 din C. proc. civ.
A susținut recurenta că valoarea probantă a expertizei tehnice nu este stabilită prin C. proc. civ., iar un raport de expertiză nu poate constitui de unul singur temei al unei hotărâri, cu atât mai mult cu cât este combătut de toate celelalte înscrisuri existente în dosar.
A apreciat recurenta că instanța fondului avea obligația analizării acestei probe în contextul dat, respectiv prin coroborare cu celelalte înscrisuri depuse în probațiune. În opinia recurentei, raportul de expertiză nu prezintă elemente cu caracter cert, ci doar probabile, iar probabilitățile, în lipsa coroborării cu alte probe, trebuie înlăturate din ansamblul probator. În aceste condiții, a concluzionat recurenta că expertiza întocmită trebuie înlăturată din ansamblul probator întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă.
Cu privire la aceste aspecte, se impune se impune a se preciza că modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.
Așa fiind, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
În atare situație, criticile referitoare la greșita stabilire a situației de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, deoarece vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 691 din 27 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 691 din 27 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 9 martie 2023.