ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2690/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2690/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 209 din 18 martie

2013 pronunțată în Dosarul nr. 2323/100/2013, Tribunalului Maramureș a

condamnat pe inculpatul V.P.V., cetățean român, studii 7 clase, stagiu militar

nesatisfăcut, necăsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale, pentru

săvârșirea infracțiunii de:

- viol, prevăzută de

art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la prevederile art. 320

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzută la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani.

- violare de

domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa rezultantă

de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani.

Cu consecințele

prevăzute de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) a C. pen.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în temeiul

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive începând cu data de 03 februarie 2013 la zi.

În temeiul art. 14.

C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părții civile L.B.N., asistată

de L.M. suma de 10000 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de

daune morale.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 69/P/2013 din 22

februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului V.P.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de

violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și viol

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În actul de trimitere

în judecată s-a reținut în sarcina inculpatului că, în data de 02 februarie

2013, în jurul orei 21

30

, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în

locuința părții vătămate L.B.N. (în vârstă de 14 ani), fără consimțământul

acesteia și, prin constrângere, a întreținut cu aceasta un act sexual normal,

cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6 - 7 zile de

îngrijiri medicale.

Partea vătămată

L.B.N., locuiește în O.Ș., jud. Maramureș, împreună cu bunica maternă, L.M.Z.,

care este imobilizată la pat, în urma unui accident vascular cerebral. Mama

părții vătămate, L.M., locuiește în orașul Drobeta-Turnu Severin, iar tatăl

acesteia nu este cunoscut.

Inculpatul V.P.V.

este consătean cu partea vătămată, este necăsătorit și are un copil minor

dintr-o relație de concubinaj.

În după-amiaza zilei

de 02 februarie 2013, inculpatul V.P.V. a consumat băuturi alcoolice împreună

cu un prieten, la locuința acestuia, apoi la un bar.

În jurul orelor 21

00

,

inculpatul a părăsit barul și s-a deplasat la locuința părții vătămate, pe care

o cunoștea din vedere. Partea vătămată se afla în casă împreună cu bunica sa,

locuința fiind luminată doar de o lanternă, întrucât nu este conectată la

rețeaua de distribuție a energiei electrice, și se pregăteau de culcare, ușa

fiind încuiată. Inculpatul a bătut la ușă și a strigat-o pe partea vătămată,

cerându-i să deschidă ușa, însă aceasta a refuzat. Inculpatul a amenințat-o că

dă foc la casă, amenințare care a determinat-o pe partea vătămată să deschidă

ușa, luând în mână un cârlig metalic (vătrai) pentru a se apăra.

După ce partea

vătămată a ieșit din casă, inculpatul i-a prins mâna în care ținea cârligul

metalic, pe care l-a luat și l-a aruncat, apoi a târât-o pe partea vătămată în

spatele casei. Partea vătămată l-a mușcat pe inculpat de mână, scăpând astfel

din mâinile lui și a fugit înapoi în casă, urmată de acesta.

Partea vătămată s-a

așezat pe pat lângă bunica sa, iar inculpatul s-a apropiat și a început să o

mângâie. Deși l-au rugat insistent să plece, acesta a refuzat, iar când s-a

prefăcut că pleacă, a scos cheile din ușă. Partea vătămată a încercat să-i ia

cheile și, profitând de acest lucru, inculpatul a prins-o de mână și a tras-o

după el afară din casă. Numita L.M.Z., bunica părții vătămate, care o ținea pe

aceasta de cealaltă mână, a căzut din pat, pe podea și a rămas acolo, fiindu-i paralizată

partea dreaptă a corpului.

Inculpatul a târât-o

pe partea vătămată prin zăpadă, prin spatele casei, până pe un câmp, lângă o

claie cu fân. Partea vătămată a țipat de mai multe ori, însă țipetele sale nu

au fost auzite, locuința sa fiind izolată, cel mai apropiat imobil aflându-se

la o distanță de aproximativ 100 de metri.

Pentru a o împiedica

pe partea vătămată să țipe, inculpatul i-a acoperit gura cu mâna, iar cu

cealaltă mână a dezbrăcat-o de pantalonii de pijama, de lenjeria intimă, precum

și de jacheta pe care o purta peste un tricou cu mâneci scurte. Ținând-o pe

partea vătămată imobilizată pe solul acoperit cu zăpadă, inculpatul a

întreținut cu aceasta un raport sexual normal.

După epuizarea

actului sexual, inculpatul a avertizat-o pe partea vătămată să nu anunțe

organele de poliție, amenințând-o că, în caz contrar, îi va aprinde casa, apoi

a plecat. Partea vătămată a alergat spre casă îmbrăcată doar cu tricoul cu

mâneci scurte și desculță, întrucât papucii de casă i-a pierdut din picioare în

timp ce era târâtă spre locul faptei.

Întoarsă în casă,

partea vătămată a încercat să o ajute pe bunica ei să urce în pat, dar nu a

reușit, a sunat-o pe martora T.A. să-i ceară ajutorul, însă aceasta a refuzat.

L-a sunat apoi pe martorul P.V., fratele bunicii sale, care a venit la locuința

părții vătămate și ulterior, în cursul nopții, a sesizat organele de poliție.

Cu ocazia cercetării

la fața locului, au fost găsite articolele de îmbrăcăminte purtate de partea

vătămată și s-a constatat că pantalonii de pijama erau rupți. Pe traseul de la

locuința părții vătămate spre locul faptei au fost găsiți papucii de casă ai

părții vătămate.

De asemenea, la fața

locului au fost identificate trei urme de încălțăminte, care au fost

fotografiate metric. Prin raportul de constatare tehnico-științifică

traseologică nr. 81.577 din 22 februarie 2013 s-a concluzionat că "urma

ilustrată în planșa fotografică prin fotograma nr. 23 a fost creată cu talpa

unui pantof având desen antiderapant, formă și dimensiuni similare cu regiunea

posterioară a cizmei pentru picior drept, ridicată de la numitul V.P.V.".

Partea vătămată a

fost examinată în cadrul Serviciului de Medicină Legală Baia Mare, în data de 3

februarie 2013, constatându-se următoarele leziuni: "1. lombar echimoză

roșie violacee de 35 din 40 cm cu excoriații acoperite cu cruste negricioase

liniare, de 6 - 7 cm lungime; 2. echimoze roșii în jurul feselor în cadranul

infero-intern și în zona labială. Examen genital la data de 3 februarie 2013:

Himen de formă rotundă ovalară membrana himenală prezintă la nivelul orelor 6-3

de pe cadranul convențional soluții de continuitate, cu margini infiltrate

sanguin, roz-roșietice, tumefiate, care merg până la baza de inserție a

himenului. Orificiul himenal are diametrul de 2-2,5 cm; lățimea himenului este

de aproximativ 3 mm. În rest membrana himenală este roz omogen, uniformă de

groasă".

Prin raportul de

constatare medico-legală nr. 89 din 6 februarie 2013 s-au concluzionat

următoarele: "1. Numita L.B.N. prezintă dezvirginare recentă (poate data

din 2/3 februarie 2013). 2. Pe cap, corp și membre prezintă leziuni traumatice

- echimoze, excoriații - care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri

dure și frecare. 3. Leziunile necesită 6 - 7 (șase-șapte) zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare. 4. în secreția vaginală au fost detectați

spermatozoizi, fapt ce atestă (alături de semnele de dezvirginare recentă)

consumarea unui act sexual recent. 5. Leziunile pot data din 2/3 februarie

2013".

La termenul de

judecată din 13 martie 2013 inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura

simplificată, prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

după ce conținutul acestora i-a fost explicat de către instanță.

Instanța de fond,

apreciind că sunt întrunite condițiile cuprinse în prevederile art. 320

1

C. proc. pen., mai exact declarația inculpatului fiind făcută înainte de

începerea cercetării judecătorești, declarație în care inculpatul a arătat că

recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și

nu solicită administrarea de probe, a admis cererea de judecată în condițiile

recunoașterii vinovăției de către inculpat.

Instanța de fond a

reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de viol, prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (1) și (2) C. pen., în baza declarației făcute de acesta, de recunoaștere

a tuturor faptelor reținute prin rechizitoriu și având în vedere probele

administrate în faza de urmărire penală.

Recunoașterea

inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv

proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața

locului și planșa cu fotografii judiciare aferentă, declarațiile părții

vătămate, constatări preliminarii F.N. din 3 februarie 2013, raport de

constatare medico-legală nr. 89 din 6 februarie 2013, raport de constatare

medico-legală nr. 114 din 13 februarie 2013, raport de constatare

tehnico-științifică nr. 81577 din 22 februarie 2013 și declarațiile martorilor.

În drept, fapta inculpatului

V.P.V., care, în data de 02 februarie 2013, în jurul orei 21

30

, pe

timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate L.B.N., fără

consimțământul acesteia, constituie infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 320

1

C. proc. pen., pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare.

Fapta aceluiași

inculpat, care, în data de 02 februarie 2013, prin constrângere, a întreținut

cu partea vătămată L.B.N., în vârstă de 14 ani, un act sexual normal,

cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6 - 7 zile de

îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen., raportat la prevederile art. 320

1

C. proc.

pen., pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 8 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani.

Constatând că

infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) C.

pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

La individualizarea

pedepsei și a modului de executare, instanța a avut în vedere gradul de pericol

social concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului,

împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, îndrăzneala deosebită

a inculpatului în condițiile în care acesta și-a menținut hotărârea

infracțională în ciuda faptului că în casă era prezentă și bunica părții

vătămate, imobilizată la pat. De asemenea, instanța a avut în vedere și lipsa

antecedentelor penale și atitudinea de recunoaștere a vinovăției, acest ultim

element determinând și reducerea pedepsei în condițiile judecării simplificate

a cauzei, procedură prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere

natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpatul V.P.V., precum și

împrejurările cauzei, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

C. pen., lit. b) a aceluiași articol C. pen.

II. Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul V.P.V., fără a indica

motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică

din data de 22 aprilie 2013, prin apărător ales, inculpatul a solicitat

admiterea apelului, reducerea cuantumului pedepsei și respingerea în tot sau în

parte a acțiunii civile, având în vedere că majoritatea probelor prin care se

dovedește vinovăția inculpatului sunt declarațiile părții vătămate și a

martorilor care sunt în mare majoritate rude ale acesteia.

Prin Decizia penală

nr. 81/A din data de 22 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.P.V. împotriva

Sentinței penale nr. 209 din 18 martie 2013 a Tribunalului Maramureș, a

menținut starea de arest și potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 3

februarie 2013 și până la pronunțarea deciziei

Pentru a dispune

astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a

reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală,

susținută de probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, probe ce

nu au fost contestate de inculpat, care a solicitat ca judecata să aibă loc în

procedura reglementată de art. 320

1

C. proc. pen. privind recunoașterea

vinovăției.

Din ansamblul

probator a rezultat că în data de 02 februarie 2013, în jurul orei 21:30, pe

timp de noapte, inculpatul apelant V.P.V. a pătruns fără drept în locuința

părții vătămate L.B.N., fără consimțământul acesteia, și la aceeași dată, prin

constrângere, a întreținut cu partea vătămată L.B.N., în vârstă de 14 ani, un

act sexual normal, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un

număr de 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.

Analiza obiectivă a

probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale relevă justețea

soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptelor și a

vinovăției inculpatului V.P.V. în comiterea acestora, vinovăție de altfel

recunoscută de inculpat, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei

aplicate, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.

Prima instanță a

efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de

pericol social concret al faptelor comise și de natură a realiza scopul pedepsei

astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen.

Astfel, potrivit art.

52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a

altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatului.

Or, un astfel de scop

- prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi atins dacă

pentru fapte deosebit de grave, îndreptate împotriva libertății persoanelor și

a vieții sexuale, s-ar aplica pedepse modice.

Individualizarea

pedepsei are ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât

sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din pct. de vedere

al nevoii de reeducare a inculpatului. În această manieră, sancțiunea justă

realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială

Analiza criteriilor

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatorie și

trebuie făcută cumulativ, iar instanța de fond s-a conformat acestor cerințe,

manifestând suficientă clemență față de inculpat prin aplicarea unei pedepse

orientate înspre minimul special, redus cu o treime prin reținerea art. 320

1

C. proc. pen..

În mod corect

instanța de fond a reținut că infracțiunile comise de inculpat prezintă un grad

de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor

pentru sancționarea acestora, cât și din modul de concepere și punere în operă

a planului infracțional, din împrejurările concrete de săvârșire a faptelor.

Raportat la

caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte

similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate și violență sancțiunea

aplicată ar fi una modică.

În cazul concret

reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apelant V.P.V. în

sensul diminuării acestuia nu se impune, deoarece ar fi afectat justul

echilibru dintre gravitatea faptelor și pedeapsa aplicată.

Curtea de apel a

apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de respingere în tot

sau în parte a acțiunii civile, întrucât audiat fiind de instanța de fond,

inculpatul a declarat că este de acord să o despăgubească pe partea civilă la

nivelul pretențiilor pe care le-a formulat, adică 10.000 de euro.

Suma este precizată

detaliat în declarația semnată de inculpat, astfel că nu poate fi primită

susținerea sa că ar fi înțeles că este vorba despre 10.000 de RON.

Potrivit art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen. în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța

obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, astfel că în mod corect a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în RON la

data plății cu titlu de daune morale.

III. Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul V.P.V., invocând greșita aplicare

a legii cu privire la stabilirea pedepsei aplicate, apreciind că instanțele ar

fi trebuit să rețină circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa sub minimul

special.

Examinând recursul

declarat de inculpatul V.P.V., Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat.

Potrivit vechiului

text al art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse

casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport

cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de

lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr.

2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. I pct. 15 al

legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege",

din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita

individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art. II din

Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc.

pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar

cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în

termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în vigoare

a legii. În această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de

către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv

după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurilor de casare,

astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță, se constată

că inculpatul V.P.V. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la

data de 22 aprilie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013,

astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul

textelor art. 385

9

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin

art. I din această lege.

Având în vedere

natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a

pedepsei aplicate prin nereținerea circumstanțelor atenuante, rezultă cu

evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au

fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nici cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și niciunui alt caz de casare

ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul V.P.V. împotriva Deciziei penale nr. 81/A din data de 22 aprilie

2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata prevenției de la 3 februarie 2013 la 12

septembrie 2013 și va oblig recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.P.V. împotriva Deciziei penale nr.

81/A din data de 22 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata prevenției de la 3 februarie 2013 la 12

septembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV