ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 19 ianuarie 2023, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023, invocând motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că în prezenta cauză, se bucură de autoritate de lucru judecat Hotărârea din 1 decembrie 2005, definitivă la 1 martie 2006, în cauza Societatea Comercială "B." - S.A. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 682 din 9 august 2006.

Prin cererea precizatoare înregistrată la dosar la 31 martie 2023, revizuenta a reiterat incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.

Totodată, revizuenta susține că, prin decizia atacată, instanța a încălcat normele de drept european al omului prevăzute în Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertătilor fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție.

Revizuenta susține că, în dosarul nr. x/2019, nu a motivat cererea de recurs în termenul de 30 zile întrucât nu are cunoștințe juridice și nu a fost reprezentată de apărător ales, în faza procesuală a recursului. Din aceleași considerente, nici nu a cunoscut împrejurarea că avea posibilitatea de a formula cerere de ajutor public judiciar.

Contrar considerentelor deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023 privind lipsa criticilor concrete împotriva argumentelor instanței de apel, revizuenta susține că a redactat motivele de recurs, în raport de cunoștințele pe care le are și a indicat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

La aceeași dată, 31 martie 2023, revizuenta a depus la dosar concluzii scrise și înscrisuri. Prin concluziile scrise, revizuenta a învederat existența pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a plângerii pe care a formulat-o cu privire la deposedarea locuinței cu privire la care susține că are un drept de proprietate.

Totodată, invocând motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuenta susține că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar jurisprudența constantă a CEDO, care constituie izvor de drept pentru instanța națională, stabilește, cu valoare de principiu, că în situația în care a fost încălcat un drept patrimonial vădit prin actele și lucrările dosarului, instanța trebuie să acorde prioritate dreptului patrimonial pretins în instanță, în cazul în care partea litigantă adversă nu poate prezenta un act doveditor de proprietate, care să respecte condițiile de formă și de fond ale unui act juridic civil care să determine drepturi și obligații în sarcina părților.

Revizuenta susține că este proprietarul imobilului și solicită instanței să stabilească, pe cale de excepție, nulitatea actelor de proprietate ale intimaților, iar pe fond, solicită admiterea cererii și evacuarea intimaților din imobilul situat în București.

Față de aceste considerente, solicită admiterea cererii de revizuire.

La data de 26 aprilie 2023, au fost înregistrate la dosar notele scrise formulate de intimatii C. și D., prin care au solicitat instanței să anuleze cererea de revizuire în raport de prevederile art. 511 alin. (4) C. proc. civ., iar pe fond, să dispună respingerea cererii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că este învestită cu motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., indicat prin cererea introductivă și reiterat prin cererea precizatoare și concluziile scrise formulate de către revizuentă.

Pe cale de consecință, în speță, nu este incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 511 alin. (4) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, de către intimații C. și D., întrucât motivul revizuirii a fost indicat prin însăși cererea de revizuire, iar argumentele ulterioare au fost subsumate, de principiu, motivului invocat prin cererea de revizuire.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că nu este legal învestită cu analizarea cererilor depuse la dosar după reținerea cauzei în pronunțare (cererea transmisă la dosar prin intermediul poștei electronice, la 4 mai 2023, respectiv cererile depuse, personal, la 5 mai 2023 și la 16 iunie 2023), în raport de prevederile art. 429 C. proc. civ. potrivit cărora "după pronunțarea hotărârii instanța se dezînvestește" astfel că funcția jurisdicțională a judecătorului, raportat la acea cauză, încetează.

Examinând cererea de revizuire, în raport de motivele invocate și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat. Alin. 2 al art. 509 C. proc. civ. prevede că "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Astfel, un prim aspect ce trebuie avut în vedere este acela al obiectului cererii de revizuire și al temeiului de drept invocat de revizuent, în vederea examinării cerințelor de admisibilitate a căii de atac deduse judecății.

În cuprinsul cererii de revizuire, este indicat, formal, motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. potrivit căruia "revizuirea unei hotărâri...poate fi cerută dacă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă".

Pentru a se reține incidența acestui motiv de revizuire, este necesar ca în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale, această încălcare să își aibă cauza în hotărârea judecătorească supusă revizuirii, iar consecințele încălcării să continue să se producă.

În speță, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Din considerentele deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019, reiese că instanța a reținut sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la motivele formulate la 24 noiembrie 2022, iar cu privire la criticile aduse prin memoriul de recurs, Înalta Curte a constatat că recurenta-reclamantă nu a invocat incidența vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a formulat susțineri apte de a fi încadrate în ipotezele prevăzute de aceste dispoziții legale.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenta a invocat Hotărârea din 1 decembrie 2005, definitivă la 1 martie 2006, în cauza Societatea Comercială "B." - S.A. împotriva României, or aspectele dezlegate în respectiva cauză sunt străine de considerentele și dispozitivul deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023, atacată în prezenta cauză.

Astfel, în cauza Societatea Comercială "B." - S.A. împotriva României, Curtea a reținut că decizia instanței naționale a avut ca efect privarea reclamantei din respectiva cauză de bunul său (dobândit în deplină legalitate ca urmare a unui litigiu civil definitiv soluționat), în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. Totodată, s-a reținut că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție.

Comparativ, prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019, instanța de judecată a analizat și s-a pronunțat cu privire la termenul de motivare a recursului formulat de reclamanta A. (relativ la cererea din 24 noiembrie 2022), precum și cu privire la posibilitatea încadrării argumentelor din cuprinsul memoriului de recurs, în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel că nu au fost dezlegate aspecte privind noțiunea de "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, cu privire la care revizuenta reclamă un drept de proprietate.

De altfel, partea nu argumentează, în concret, legătura deciziei CEDO invocată în calea extraordinară de atac a revizuirii (hotărârea fiind anterioară înregistrării și soluționării dosarului nr. x/2019) și aspectele deduse judecății în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea atacată, după cum nu indică și nu dovedește că ar exista o hotărâre CEDO prin care s-ar fi constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale revizuentei ce își are cauza în decizia supusă revizuirii.

Prin cererea precizatoare, revizuenta a invocat -fără a motiva în ce constă- încălcarea normelor de drept european al omului prevăzute de Legea nr. 30/1994.

Înalta Curte reține că simpla invocare a unei presupuse încălcări a unor dispoziții legale intrate în vigoare în anul 1994, privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, nu respectă cerințele legale reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., în condițiile în care nu există un corespondent între aspectele dezlegate în hotărârea atacată în prezenta cauză și Legea nr. 30/1994.

Argumentele revizuentei, din cererea precizatoare, care vizează lipsa asistenței juridice calificate și ipoteza indicării motivelor de casare ce ar fi putut fi subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reprezintă, în realitate, motive care au fost invocate și cu ocazia judecării recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, soluționat prin decizia supusă revizuirii.

Se constată astfel, că motivele de revizuire au fost formulate cu ignorarea specificului căii extraordinare de atac a revizuirii - de retractare, excedând cazurilor expres prevăzute de lege pentru care aceasta poate fi promovată.

Din aceleași considerente, nu poate fi analizat motivul privind lipsa cunoștințelor juridice, ce contravine principiului nemo legem ignorare censetur.

Referitor la incidența prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că argumentele revizuentei privesc fondul dreptului reclamat, ce nu poate face obiectul analizei revizuirii, în raport de motivul invocat, art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. și de lipsa unei hotărâri CEDO prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor revizuentei ce izvorăște din hotărârea atacată.

Cu privire la solicitarea revizuentei de a se stabili, pe cale de excepție, nulitatea actelor de proprietate ale intimaților, Înalta Curte are în vedere că excepția de nulitate absolută, ca mijloc de apărare de drept substanțial, excede cadrului căii extraordinare de atac a revizuirii, în contextul invocării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., ce vizează înlăturarea efectelor vătămătoare ale hotărârii judecătorești care a determinat o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, constatate printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Se constată, astfel, că încadrarea dată de către revizuentă chestiunilor deduse judecății prin cererea formulată, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., este una pur formală, iar apărările învederate nu se circumscriu motivelor de revizuire limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

În considerarea tuturor acestor motive, Înalta Curte reține că nu poate fi primită cererea privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, formulată de revizuentă. La baza obligației de plată a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală dedusă din expresia "partea care pierde procesul", astfel cum prevăd dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. Culpa procesuală reprezintă criteriul legal aplicabil și în căile extraordinare de atac cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, or față de soluția prefigurată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale reglementate de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.