ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2135/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 1879 din 27 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a III- civilă, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de reclamantă, ca neîntemeiată; a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1733A din 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1879 din 27 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul București.

Împotriva deciziei civile nr. 1733A din 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A., prin care a solicitat casarea deciziei recurate.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat rejudecarea dosarului nr. x/2017, deoarece, în opinia sa, poate dovedi că imobilul situat în strada x, nr. 40, București a intrat în mod abuziv în posesia statului comunist.

A solicitat să se constate că, potrivit Decretului nr. 167/1958, actul nr. 25 din 10 iulie 1947 a fost depus ca probă în dosarul nr. x/2017 în termenul de prescripție de 3 ani.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că tribunalul a respins în mod greșit cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, în baza excepției invocate de către intimat în mod nelegal.

A mai afirmat că nu a solicitat administrarea unor probe noi în etapa apelului, precum și că nu are studii de drept, motiv pentru care a angajat un avocat care a asistat-o la termenul de judecată din 29 octombrie 2021.

De asemenea, recurenta-reclamantă a solicitat să se rețină că, potrivit art. 256 din C. civ., acțiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat poate fi continuată după moartea persoanei vătămate, de către soțul supraviețuitor, de oricare dintre rudele în linie dreaptă ale persoanei decedate, precum și de oricare dintre rudele sale colaterale până la gradul al IV-lea inclusiv.

Totodată, a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale pentru nefolosirea imobilului timp de 75 ani.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cauză nu a fost parcursă procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluția din 25 mai 2022, s-a stabilit termen de judecată la 3 noiembrie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În conformitate cu textele legale enunțate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. nu conține critici care să poată fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât afirmațiile recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

În cuprinsul cererii de recurs formulate împotriva deciziei nr. 1733A din 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că tribunalul a respins, în mod greșit, cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, în baza excepției invocate de către intimat în mod nelegal, fără a analiza cauza pe fond.

Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de apel nu se regăsesc critici cu privire la interpretarea dată de tribunal dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004, în baza cărora s-a reținut inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Drept urmare, această critică nu poate fi invocată de reclamantă direct în fața instanței de recurs, întrucât sunt incidente prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora motivele de recurs prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante relative la dosarul nr. x/2017, în legătură cu care a invocat incidența erorii judiciare, Înalta Curte reține că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu au legătură cu soluția pronunțată în litigiul pendinte, în condițiile în care se reiterează aspecte de fapt privind condițiile preluării abuzive a imobilului situat în strada x, nr. 40, București.

Pentru același motiv nu poate fi analizată de către instanța de recurs nici critica referitoare la incidența dispozițiilor art. 256 din C. civ., al căror conținut a fost redat de către recurentă.

Enunțarea unor texte de lege, fără o corelare a acestora cu cauza dedusă judecății și prezentarea unor afirmații ce vizează cu totul alte aspecte decât cele care fac obiectul dosarului, nu pot constitui critici în legătură cu raționamentul instanței, pretinsele nemulțumiri ale părții neraportându-se în niciun fel la considerentele hotărârii atacate.

Totodată, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt formulate în mod imprecis, recurenta rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, iar din analiza criticilor nu reiese relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția pronunțată de curtea de apel.

Drept urmare, criticile evidențiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate a deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta mărginindu-se să expună nemulțumirea față de preluarea imobilului situat în strada x, nr. 40, București de către stat.

Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1733 din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2022.