ÎCCJ, decizie (scj.ro #205258)

Cerere de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanță a procurorului. Nesoluționarea laturii civile a procesului penal. Hotărâre nedefinitivă. Exercitarea căii de atac a apelului. Prematuritate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Proceduri speciale. Măsuri asigurătorii și provizorii

Index alfabetic: sechestru asigurător

- hotărâre nedefinitivă

- prematuritate

C.proc.pen., art. 397, art. 551

Potrivit art.397 alin. (5) C.proc.pen., cerința ca măsurile asigurătorii să înceteze de drept în cazul în care instanța penală lasă nesoluționată acțiunea civilă în condițiile prevăzute de art.25 alin. (5) C.proc.pen. este aceea ca persoana vătămată să nu introducă acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Or, cum sentința prin care a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă în procesul penal nu a rămas definitivă, în raport cu dispozițiile art.551 alin. (4) C.proc.pen., întrucât împotriva acestei hotărâri atât partea civilă, cât și alte părți au declarat apel, termenul de 30 de zile în care persoana vătămată trebuie să introducă acțiune în fața instanței civile nu a început să curgă.

Prin urmare, dreptul reclamantului de a solicita constatarea încetării măsurii asigurătorii și ridicarea acesteia nu s-a născut, excepția prematurității cererii fiind întemeiată. Aceasta întrucât prematuritatea presupune că dreptul pretins la data sesizării instanței este supus unui termen, unei condiții care încă nu s-a împlinit, astfel că

dreptul reclamantului de a solicita încetarea măsurii asigurătorii și ridicarea sechestrului se află sub condiția suspensivă a neintroducerii acțiunii în fața instanței civile de către partea vătămată.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1893 din 13 octombrie 2022

Circumstanțele cauzei.

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la 24.12.2021, petentul A., în contradictoriu cu intimatele Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba și SC B. SA, a solicitat să se constate încetată de drept măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța DNA Alba Iulia din 26.06.2015 asupra bunurilor aparținând defunctei C., și pe cale de consecință, ridicarea măsurii sechestrului asigurator.

Încheierea Curții de Apel Constanța, Secția I civilă

Prin încheierea civilă nr.7 din 18.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă, a fost admisă excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta SC B. SA, prin întâmpinare; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. SA și Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba, ca prematură.

Calea de atac formulată în cauză

La 24.03.2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul D. împotriva încheierii civile nr.7 din 18.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., recurentul arată că, prin Ordonanța DNA, Serviciul Teritorial Alba Iulia, din 26.06.2015, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatei C. până la concurența sumei de 7.581.307,23 lei. În cursul judecării dosarului penal nr. x/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia a decedat inculpata C., iar prin sentința penală nr.90 din 16 octombrie 20202, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus încetarea, ca urmare a decesului, a procesului penal pornit împotriva acesteia, lăsând nesoluționată acțiunea civilă formulate de partea civilă B. SA împotriva inculpatei.

Învederează că instanța a dispus menținerea sechestrului asigurător asupra bunurilor, reținând că măsurile asigurătorii vor înceta de drept dacă partea civilă B. SA nu va introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței civile nr.90/2020 a Curții de Apel Alba Iulia.

Recurentul invocă dispozițiile art.417 C.proc.pen. vizând judecata în apel și învederează că, în speță, partea civilă B. SA nu a formulat apel în ceea ce o privește pe inculpata C., aspect reținut ca atare și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 23.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/57/2015, astfel încât sentința penală nr.90 din 16.10.2020, pronunțată de a Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/57/2015, a rămas definitivă în ceea ce o privește pe aceasta. Mai arată că instanța supremă, în dosarul penal, a constatat că nu se impune introducerea în cauză și citarea legatarului universal al intimatei inculpate, recurentul din prezentul dosar.

7 . Apărările formulate în cauză

Intimata SC B. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În temeiul dispozițiilor art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., recurentul reclamant a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a admis excepția prematurității cererii, în condițiile în care sentința penală nr.90 din 16.10.2020, pronunțată de a Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/57/2015, a rămas definitivă față de inculpata C. al cărei moștenitor este recurentul, prin neexercitarea de către partea civilă B. SA a căii de atac a apelului, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art.397 alin.5 C.proc.pen. cu privire la încetarea de drept a măsurilor asigurătorii în situația în care persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., este necesar ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Or, recurentul a reproșat aplicarea greșită a unor norme de drept procesual, și nu de drept material, astfel încât critica formulată nu se încadrează în cazul de recurs descris de art. 488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., urmând a fi cercetată în contextul art. 488 alin.1 pct.5 din același act normativ, care vizează încălcarea de către instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din această perspectivă și în limitele criticii formulate, Înalta Curte constată că instanța care a pronunțat decizia recurată a realizat o justă interpretare și aplicare a prevederilor incidente, vizând încetarea de drept a măsurilor asigurătorii.

Se reține că instanța de fond, respingând cererea formulată de reclamantul A., a constatat că sentința prin care a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă în procesul penal nu a rămas definitivă, astfel încât nu a început să curgă termenul de 30 de zile în care persoana vătămată trebuie să introducă acțiune în fața instanței civile și, prin urmare, dreptul reclamantului de a solicita constatarea încetării măsurii asigurătorii și ridicarea acesteia nu s-a născut.

Potrivit art.397 alin.5 C.proc.pen.,

În cazul în care,

potrivit dispozițiilor art.25 alin.5, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Astfel, condiția ca măsurile asigurătorii să înceteze de drept în cazul în care instanța penală lasă nesoluționată acțiunea civilă în condițiile prevăzute de art.25 alin.5 C.proc.pen., respectiv de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin.1

lit. b)

teza întâi,

lit. e)

,

f)

,

i)

și

j)

, situație ce se regăsește în speță dat fiind decesul inculpatei C., este aceea ca persoana vătămată să nu introducă acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Potrivit art.551 pct.4 C.proc.pen., „

Hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația”.

Se constată că împotriva sentinței penale nr.90 din 16.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/57/2015, atât partea civilă/partea vătămată B. SA, cât și alte părți, au declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, potrivit dispozițiilor art. 414 C.proc.pen., apelul are efect extensiv, instanța penală având posibilitatea de a examina cauza și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestora o situație mai grea.

Prin urmare, având în vedere exercitarea căii de atac a apelului de către partea civilă B. SA, se constată că sentința penală nu a rămas definitivă cu privire la latura civilă, în raport de dispozițiile  art.551 alin.4 C.proc.pen. anterior citate, astfel încât termenul de 30 de zile în care persoana vătămată poate introduce acțiune în fața instanței civile nu a început să curgă.

Prematuritatea presupune că dreptul pretins la data sesizării instanței este supus unui termen, unei condiții care încă nu s-a împlinit, iar, în speță, dreptul reclamantului de a solicita încetarea măsurii asigurătorii și ridicarea sechestrului se află sub condiția suspensivă a neintroducerii acțiunii în fața instanței civile de către partea vătămată, nașterea acestui drept producându-se abia la momentul exprimării de către această parte a opțiunii, în sensul neintroducerii acțiunii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sau a expirării acestui termen.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând caracterul nefondat al criticii formulate de către recurentul reclamant din perspectiva constatării de către prima instanță a prematurității cererii, în temeiul art.496 alin.1 C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A.