ÎCCJ, decizie (scj.ro #202988)

Conflict negativ de competență. Nesoluționarea laturii civile a procesului penal. Cerere de ridicare a sechestrului asigurător formulată în fața instanței civile. Competență materială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Cerere de ridicare a sechestrului asigurător

Nesoluționarea laturii civile a procesului penal

Competență materială

C. proc. civ., art. 133 pct. 2 teza I, art. 135 alin. (4), art. 956, art. 957

C. proc. pen., art. 25 alin. (5), art. 250 alin. (8), art. 397 alin. (5)

Potrivit dispozițiilor art. 397 alin. (5) C. proc. pen., în cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Acest text de lege reglementează un caz de menținere de drept a măsurii asigurătorii, care, ulterior, în cadrul procesului civil, poate fi ridicată în condițiile Codului de procedură civilă.

Măsurile asigurătorii în materie civilă sunt accesorii unei acțiuni de fond și, ca urmare, sunt în căderea instanței căreia îi revine și competența de a soluționa, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executoriu; simetric, instanța care a instituit măsura asigurătorie are și competența de a dispune ridicarea ei.

Așa fiind, întrucât, subsecvent soluției dispuse în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., prin care acțiunea sa civilă a rămas nesoluționată, persoana vătămată a optat să o continue în fața jurisdicției civile, sesizând, ca instanță de fond, Tribunalul București, această instanță este competentă să judece și cererile în legătură cu măsurile asigurătorii dispuse anterior, în procesul penal.

Dispozițiile art. 250  alin. (8) C. proc. pen. nu sunt incidente, întrucât litigiul nu privește modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse într-un proces penal aflat în curs, ci menținerea sau ridicarea măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, din perspectiva legii civile, dat fiind că prorogarea de competență, care atribuise instanței penale judecata acțiunii civile, a încetat.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1150 din 10 mai 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a civilă la 20.02.2023, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală (în continuare, „D.I.I.C.O.T.”) și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale B. S.A. (în continuare, „B.”), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate încetarea de drept a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale imobile în favoarea pârâtei B., prin ordonanța emisă la 13.05.2015 în dosarul penal nr. x/D/P/2014, iar, în subsidiar, ridicarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor sale imobile și radierea mențiunilor cu privire la sechestrul penal din cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 553/08.03.2023, Tribunalul București, Secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, a statuat că, după soluționarea în mod definitiv a dosarului penal, singura acțiune de fond ce poate privi măsurile asigurătorii penale este contestația la executare, fundamentându-și concluzia pe dispozițiile art. 957 raportate la art. 954 și art. 651 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 250 alin. (8) C. proc. pen.

La rândul său, prin încheierea de dezînvestire nr. 608/06.04.2023, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a arătat că, potrivit art. 527 C. proc. civ., procedura judiciară privitoare la sechestrul asigurător este una necontencioasă și se adresează, în temeiul art. 954 alin. (1) din același act normativ, instanței competente să judece procesul în prima instanță.

A reținut că măsurile asigurătorii au fost instituite în dosarul penal nr. x/3/2017, în care acțiunea civilă a rămas nesoluționată, iar pârâta B. a introdus acțiunea la care face referire art. 397 alin. (5) C. proc. pen. sub nr. x/3/2022 în fața Tribunalului București, aceasta fiind acțiunea relevantă în raport cu art. 954 alin. (1) C. proc. civ. A observat că, prin cererea amintită, pârâta B. urmărește obținerea unui titlu executoriu împotriva mai multor pârâți (inclusiv a reclamantei din prezenta cauză, S.C. A. S.A.) pentru plata sumei de 570.511,06 lei, reprezentând daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit de B. în urma acțiunilor ce au făcut obiectul cercetărilor în cauza penală.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Cererea introductivă este întemeiată pe art. 956-957 C. proc. civ., iar aplicarea acestor dispoziții legale, prin raportare la prevederile Codului de procedură penală, a condus jurisdicțiile în conflict la statuări divergente în privința instanței căreia, competentă fiind să judece procesul în primă instanță, îi revine și atribuția soluționării cererii de ridicare a sechestrului asigurător.

Așadar, în dosarul penal nr. x/3/2017, reclamanta a avut calitatea de parte responsabilă civilmente, iar prin decizia penală nr. 1281/A/26.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B., pârâtă în cauza de față.

Este necontestat de părți că, subsecvent deciziei penale amintite, reclamanta S.C. A. S.A., prevalându-se de art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a sesizat Tribunalul București, Secția a V-a civilă cu cererea înregistrată sub nr. x/3/2022, exercitând astfel acțiunea civilă; ulterior, în urma declinării competenței de către secția inițial învestită, dosarul a fost transpus pe rolul Secției a VI-a civile a Tribunalului București, sub nr. x/3/2022*.

În acest cadru procesual, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 250  alin. (8) C. proc. pen., întrucât litigiul nu privește modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse într-un proces penal aflat în curs, ci menținerea sau ridicarea măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, din perspectiva legii civile, dat fiind că prorogarea de competență, care atribuise instanței penale judecata acțiunii civile, a încetat.

Curtea Constituțională a României a statuat, prin deciziile nr. 184/2017 și 234/2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 10.07.2017 și, respectiv, nr. 556 din 13.07.2017, că dispozițiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen. reglementează un caz de menținere de drept a măsurii asigurătorii, care, ulterior, în cadrul procesului civil, poate fi ridicată în condițiile Codului de procedură civilă.

În acest context, devin relevante principiile care guvernează judecarea cererilor privind măsurile asigurătorii în materie civilă. Astfel, aceste măsuri sunt accesorii unei acțiuni de fond și, ca urmare, revin în competența instanței căreia îi revine și atribuția de a soluționa, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executoriu; simetric, instanța care a instituit măsura asigurătorie are și competența de a dispune ridicarea ei.

Așa fiind, întrucât, subsecvent soluției dispuse în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., prin care acțiunea sa civilă a rămas nesoluționată, persoana vătămată, pârâta B., a optat să o continue în fața jurisdicției civile, sesizând, ca instanță de fond, Tribunalul București, această instanță este competentă să judece și cererile în legătură cu măsurile asigurătorii dispuse anterior, în procesul penal.

Așadar, față de ansamblul considerentelor expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București.