ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1677/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 iulie 2022 sub nr. x/2022, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 684 din 17 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate.

Prin decizia nr. 684 din 17 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de A..

În esență, revizuenta critică decizia atacată și susține incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509, alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Astfel, revizuenta susține că prin cererea de recurs a solicitat să se constate pe de o parte, aplicarea greșită și încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 la o situație de fapt vizând paguba cauzată de contravaloarea celor 1570 de vagoane călători, iar pe de altă parte, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 lit. a) și b) din Decretul nr. 167/1958, față de o altă situație de fapt, cea care rezultă din adresa x din 26.01.2015, de recunoaștere a pagubei, respectiv 16.988,15 tone active feroviare.

Or, susține revizuenta, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra celui din urmă motiv invocat, deși avea obligația legală să cerceteze și să se pronunțe asupra lucrului cerut și nu să se limiteze la o simplă afirmație negativă, respectiv că în cauză nu a fost dovedită nicio cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, deși, arată revizuenta, adresa din 26 ianuarie 2915 este o dovadă clară în acest sens, precum și cererile de chemare în judecată ale CNCFR și SAAF S.A. din anul 2005.

Totodată, revizuenta susține că hotărârea nr. 684 din 17 martie 2022 a fost pronunțată cu evocarea fondului, însă din considerentele acesteia rezultă că instanța de recurs a reținut o altă situație de fapt decât cea reținută din etapele de judecată anterioare, făcând referire la probele aflate la dosarul cauzei.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Cele trei ipoteze prevăzute de acest text de lege sunt expresia aplicării principiului disponibilității în procesul civil și vizează inadvertențele dintre obiectul cauzei deduse judecății (pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, precum și acele cereri ale părților care determină cadrul litigiului) și ceea ce instanța a hotărât.

Or, prin criticile formulate, respectiv că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului invocat cu privire cauzele de întrerupere a cursului prescripției, deși avea obligația legală să cerceteze și să se pronunțe asupra lucrului cerut, nu să se limiteze la o simplă afirmație negativă, revizuenta își exprimă nemulțumirea față de soluția dată de instanța de recurs, ceea ce nu poate face însă obiect de analiză în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța supremă constată că revizuenta, prin argumentele invocate în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmărește o reexaminare a probatoriului administrat în cauză și o rejudecare a fondului, în vederea obținerii unei soluții favorabile, aspect care excedează acestei căi extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele formulate nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 684 din 17 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 684 din 17 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2022.