ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5335/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat includerea medicamentului Nivolumab în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului, pentru indicația terapeutică neoplasm (cancer) rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR Deficient). În subsidiar, adoptarea de către pârâtul Ministerul Sănătății a ordinului privind constituirea comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în proiect la secțiunea "transparență decizională", pe pagina web a ministerului, la data de 04.09.2018.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 99 din 30 iunie 2022, a respins excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive, a lipsei plângerii prealabile, a prematurității cererii de chemare în judecată, a inadmisibilității petitului al doilea al cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, invocate de agenția pârâtă prin întâmpinare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost calificată, formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a obligat pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la luarea măsurilor legale în vederea verificării necesității includerii, extinderii indicațiilor terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor medicamentului Nivolumab, pentru indicația terapeutică Neoplasm rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR Deficient), în condițiile art. 8 din Ordinul nr. 861/2014 al Ministerului Sănătății și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere vizând includerea medicamentului Nivolumab în Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, în regim de compensare 100%, pentru indicația terapeutică Neoplasm rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR Deficient), formulat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale au declarat recurs. 3.1. În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Sănătății arată că sentința civilă nr. 99/30.06.2022 este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.). Față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în mod total greșit, instanța de fond a reținut că chestiunile invocate antamează fondul prezentei cauze, respectiv procedura de autorizare a medicamentelor, potrivit căreia Ministerul Sănătății susține că singurul care are calitatea de a demara această procedură ar fi deținătorul autorizației. Față de cele arătate, interesul reclamantului nu este legitim atâta timp cât solicită includerea în listă a medicamentului Nivolumab (denumire comercială OPDIVO) pentru indicația terapeutică neoplasm (cancer) rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR deficient), indicație care nu există în prospectul medicamentului și pentru care medicul prescriptor și pacientul (reclamantul) își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor terapeutice aprobate la nivel național de ANMDMR și la nivel European de Agenția Europeană a Medicamentului. De asemenea, recurentul susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prematurității acțiunii Dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat la Curtea de Iași în data de 15.02.2022, iar reclamantul s-a adresat Ministerului Sănătății cu o cerere de includere în Listă a medicamentului în discuție, respectiv prin cererea înregistrată la registratura generală din cadrul Ministerului Sănătății sub nr. Reg1/3633/16.02.2022. Reclamantul a formulat cererea după introducerea acțiunii și își menține cererea fără a aștepta primirea răspunsului în termen de 30 de zile, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceasta coincide cu lipsa cererii prealabile. Or, pentru a exista un refuz nejustificat, în mod evident este necesar ca în prealabil reclamantul să se fi adresat Ministerului Sănătății cu o cerere, a cărei soluționare a fost refuzată cu exces de putere. Lipsa solicitării inițiale exclude din start orice culpă si răspundere a Ministerului Sănătății și, pe cale de consecință. Ministerul Sănătății nu poate fi sancționat în instanță prin obligarea unei conduite pe care încă nu a refuzat-o. Având în vedere lipsa dovezii exercitării procedurii prealabile, în condițiile reglementate de art. 2 alin, (1) lit. i), art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2005 - Legea contenciosul administrativ, vă rugăm să respingeți acțiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă. Ministerul Sănătății are competenta de a realiza actualizarea Listei doar după ce aceasta este prezentată de către ANMDMR după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor pentru care deținătorii autorizațiilor de punere pe piață au formulat solicitări în acest sens. Așadar, constatăm că la nivel de apartenență, reclamantul nu are dreptul de a beneficia de compensarea în proporție de 100% pentru achiziționarea medicamentului solicitat conform art. 231 și 232 din Legea nr. 95/2006 în calitate de asigurat, deoarece medicamentul solicitat nu figurează la data solicitării, potrivit H.G. nr. 720/2008, pe lista anexă corespunzătoare medicamentelor compensate, de care poate beneficia reclamantul în calitate de asigurat, pentru afecțiunea de care suferă. Astfel, potrivit art. 241 și 242 din Legea nr. 95/2006 asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente elaborată de Ministerul Sănătății si CNAS și aprobată prin hotărâre a Guvernului. Din documentele depuse la dosarul cauzei se poate observa că reclamantul A. a fost diagnosticat cu neoplasm (cancer) rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR deficient), afecțiune pentru care medicamentul Nivolumabum (denumire comercială Opdivo) nu are indicație terapeutică. În prezent legislația națională nu permite rambursarea medicamentelor ale căror indicații terapeutice nu au fost aprobate național sau de către Agenția Europeană a Medicamentului. În concluzie, pentru ca un medicament să poată fi inclus cu o extindere de indicație în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, acesta trebuie supus mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale de către deținătorul autorizației de punere pe piață sau reprezentantul legal al acestuia, în conformitate cu dispozițiile OMS nr. 861/2014. Ministerul Sănătății are competența de a realiza actualizarea Listei doar după ce aceasta este prezentată de către ANMDMR după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor pentru care deținătorii autorizațiilor de punere pe piață au formulat solicitări în acest sens. Pentru indicația terapeutică neoplasm (cancer) rectal cu deficientă de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR deficient), deținătorul de APP (Autorizație de Punere pe Piață) nu a depus solicitare în vederea evaluării DCI Nivolumabum. În aceste condiții, este evident că nu poate fi reținută o culpă sau un comportament abuziv din partea autorităților implicate, având în vedere că nu există un drept legitim al reclamantului pe care acestea să îl fi nesocotit. 3.2. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de fond a dispus în mod arbitrar ca subscrisa să procedeze" la luarea măsurilor legale în vederea verificării necesității includerii, extinderii indicațiilor terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor medicamentului Nivolumab, pentru indicația terapeutică neoplasm rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR deficient), în condițiile art. 8 din Ordinul nr. 861/2014 al Ministerului Sănătății.". Prescripția unui medicament în regim,.off-label" reprezintă modul de administrare a acestuia pe o cale neaprobată, într-o formulare sau doză neaprobată, în afara indicațiilor terapeutice indicate de deținătorul autorizației de punere pe piață în Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP), documentul cuprinzând informațiile pentru utilizator, care însoțește medicamentul. Mai mult, atâta timp cât medicamentul se utilizează off-label, deoarece indicația terapeutică nu se regăsește în RCP, din lipsa unor studii clinice relevante ale producătorului, acesta este prescris pe riscul și pe răspunderea medicului prescriptor și al pacientului. Instanța de fond, în mod eronat a constat că pârâții "nu au luat nicio măsură legală în vederea verificării a necesității includerii, extinderii indicațiilor terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor medicamentului Nivolumab, pentru indicația terapeutică neoplasm rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR Deficient)" atâta timp cât ANMDMR și-a îndeplinit obligațiile sale. Mai mult, în mod greșit, instanța de fond reține că: "...în mod nejustificat, după procedura centralizată de autorizare derulată de către Agenția Europeană a Medicamentului și în contextul solicitării reclamantului, pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România nu au luat nici o măsură legală în vederea verificării din oficiu a necesității includerii, extinderii indicațiilor terapeutice neincluse în rezumați caracteristicilor medicamentului Kivolumab. pentru indicația terapeutică neoplasm rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR Deficient)". Recurenta consideră că prin admiterea cererii intimatului-reclamant, astfel cum a fost formulată, instanța de fond a depășit în mod evident competența conferită puterii judecătorești (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.). Astfel, s-a dispus în mod arbitrar susținem noi, ca subscrisa să ia măsuri legale în vederea verificării necesității includerii, extinderii indicațiilor terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor medicamentului Nivolumab, pentru indicația terapeutică neoplasm rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR deficient). Se mai susține că sentința atacată cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.). În susținerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursurilor.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a investit instanța de contencios administrativ cu acțiune având ca obiect un act administrativ asimilat, constând în refuzul pârâților de a întreprinde orice demers legal în vederea verificării necesității extinderii indicațiilor terapeutice ale medicamentului Nivolumab și a includerii acestuia în lista medicamentelor de care pot beneficia asigurații, cu sau fără contribuție personală, în sistemul asigurărilor de sănătate din România, pe bază de prescripție medicală. În cazul acțiunilor în contencios administrativ, având ca obiect un act administrativ asimilat, plângerea prealabilă nu este necesară, obligatorie (art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004), acțiunea reclamantului neavând caracter prematur sau inadmisibil raportat la calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, deoarece reclamantul solicită pârâților să evalueze din oficiu necesitatea extinderii indicațiilor terapeutice, în condițiile art. 8 din Ordinul 861/2014 emis de ministerul pârât, în subordinea căruia funcționează Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale(A.N.M.D.). Având în vedere atribuțiile ministerului pârât (art. 2 lit. a) și b), art. 4 pct. 63 din H.G. nr. 144/2010) și ale A.N.M.D. (art. 8 din Ordinul nr. 861/2014 al Ministerului Sănătății), raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, s-a constatat că reclamantul justifică calitatea sa procesuală activă, cât și pe cea pasivă a ministerului, deoarece reclamantul nu solicită, în numele său, extinderea indicațiilor terapeutice, cum eronat invocă pârâtul, pe calea acțiunii fiind suspus controlului pretinsul refuz nejustificat al ministerului pârât de a declanșa din oficiu procedura de evaluare referitoare la extinderea indicațiilor terapeutice în cazul medicamentului Nivolumab, prin agenția pârâtă, aflată în subordinea sa. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Sănătății în mod corect au fost respinse de instanța de fond. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că în mod temeinic și legal au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a calității procesual pasive invocate de către pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, deoarece reclamantul nu solicită, în numele său, extinderea indicațiilor terapeutice, pe calea acțiunii fiind suspus controlului pretinsul refuz nejustificat al agenției de a declanșa din oficiu procedura de evaluare referitoare la extinderea indicațiilor terapeutice în cazul medicamentului Nivolumab, deși are atribuții în acest sens conform art. 8 din Ordinul nr. 861/2014 al Ministerului Sănătății. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului. Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a fost operat în regim de urgență la data de 17.06.2016 datorită unei peritonite acute, la Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf Spiridon din Iași, în acest context medical fiind identificată formațiunea tumorală. Diagnosticul de neoplasm rectal a fost confirmat de buletinul histopatologic din data de 29.06.2016. Biletul de ieșire din spital din data de 18.04.2022, întocmit în baza foii de observație nr. x, cuprinde istoricul schemelor terapeutice aplicate reclamantului în tratamentul oncologic al bolii în perioada octombrie 2016-28.02.2022, când s-a constatat epuizarea schemelor terapeutice. În baza sentinței civile nr. 20/CA/2022, pronunțată în procedura ordonanței președințiale în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Iași, reclamantului i-a fost asigurat tratamentul cu medicamentul Nivolumab (denumire comercială OPDIVO) începând cu internarea în unitatea spitalicească din data de 21.03.2022 și continuat la internările din data de 04.04.2022, 18.04.2022 și, posibil 02.05.2022. Medicamentul Opdivo (DCI Nivolumab) este deținut de compania B., conform autorizațiilor de punere pe piață nr. x, emise în baza deciziilor Comisiei Europene acordate raportat la procedura centralizată, în condițiile Regulamentului nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente, fiind folosit cu indicație în utilizarea tratamentului adulților cu următoarele tipuri de cancer: melanom (monoterapie sau în asociere cu ipilimumab); tratament adjuvant al melanomului; cancer bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici; carcinom renal; limfom Hodgkin clasic recidivat sau refractar; cancer scuamos de cap și gât; carcinom urotelial. Medicamentul Nivolumab are prețul aprobat așa cum rezultă din Anexa 1 la Ordinul MS nr. 1165/2020, regăsindu-se la pozițiile 4201-4204 și este inclus în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, regăsindu-se la nr. crt. 110 cod L01XC17 și nr. crt. 127 cod L01XC17 în Sublista C, Secțiunea P3 - Programul Național de Oncologie din Lista. Acesta se regăsește în Protocolul terapeutic nr. 230 (L01XC17) din Anexa 1 la Ordinul 1301/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 și beneficiază de compensare 100%, însă pentru alte indicații terapeutice oncologice: melanom malign, cancer bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici, cancer renal avansat, limfom Hodkin clasic recidivat sau refractar după transplant autolog cu celule stem și tratament cu Bretuximab vedotin în monoterapie. Medicamentul Opdivo (DCI Nivolumab) nu este autorizat pentru punerea pe piață în România, în vederea tratării afecțiunii de care suferă reclamantul A., chiar în contextul autorizării acestui medicament pentru tratarea neoplasmului rectal, realizată de către Agenția Europeană a Medicamentului, în procedura centralizată, începând cu data de 21.05.2021. Înalta Curte apreciază că instanța de fond temeinic și legal a reținut că, având în vedere că statului român prin autoritățile sale îi revine obligația concretă, pozitivă, de a garanta dreptul la viață, fiind necesar să ia măsuri concrete de asigurare și ocrotire a sănătății populației, conform drepturilor garantate prin Constituția României (art. 22 alin. (1), art. 34 alin. (1) și (2) din Constituția României), se constată că în mod nejustificat, după procedura centralizată de autorizare derulată de către Agenția Europeană a Medicamentului și în contextul solicitării reclamantului, pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale nu au luat nicio măsură legală în vederea verificării din oficiu a necesității includerii, extinderii indicațiilor terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor medicamentului Nivolumab, pentru indicația terapeutică neoplasm rectal cu deficiență de reparare a nepotrivirii ADN (dMMR Deficient). Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat că, în cauză, contrar argumentelor recurenților-pârâți, aceștia aveau la dispoziție cadrul legal necesar declanșării din oficiu a verificărilor pentru extinderea sau nu a indicațiilor terapeutice, nefiind necesară o solicitare a producătorului, a deținătorului dreptului de fabricație a medicamentului în cauză. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.